* * *
Corbii nu strâng în grânare,
Crinii nu privesc spre ei
Și nimic din ce-i sub soare
Nu denotă frământare
Decât tu care nu vrei
Să privești cu ochii tăi
La Dumnezeul tău mare!
poezie de Ioan Hapca
Adăugat de Marin Druhora

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Valoarea la care te ridici denotă din lucrurile pe care le prețuiești.
Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de sara

Comentează! | Votează! | Copiază!
Tainele Celui Fără De Formă îi sunt relevate celui care privește dincolo de formă, căci locul din care privești îți creează experiența cu ceea ce privești. Dacă privirea ta transcende forma, vei zări Nevăzutul, iar dacă poți vedea Nevăzutul, înseamnă că privești prin ochii Nevăzutului. Nevăzutul nu este văzut de cei care privesc, ci doar de cei ce văd ceea ce privesc, pentru că niciodată nu o să vezi Liniștea, dacă privești de la nivelul sunetului. Ochii prin care privești, determină ceea ce vezi.
Cătălin Manea în Întoarcerea la Liniște, Conștiința pură
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeul părinților
Dumnezeul părinților mei,
Nu-i tiranul văzut de atei,
Inventat precum toți ceilalți zei,
E real, mai real decât vrei...
Dumnezeul părinților mei
Nu-i absurd, ranchiunos ori hapsân
E ca mama ce-și pune la sân
Prunc flămând. Este viață în trei...
Dumnezeul părinților mei
Cel hulit, renegat, lepădat,
Te-a hrănit, îmbrăcat și ți-a dat
Tot ce ai. Și-o să-ți dea tot ce vrei...
Dumnezeul părinților mei
E-n Crăciun, e în Paște, în toate
El dă sens și direcție. Poate
Să deschidă orice ușă de vrei...
Dumnezeul părinților noștri
Și al meu, și-al oricui L-ar primi,
Ca un tată pe ai săi copii
Va-ngriji, și pe voi, și pe-ai voștri...
poezie de Petrică Conceatu (7 decembrie 2019)
Adăugat de Petrică Conceatu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Toată viața de sub soare depinde în exclusivitate de Ceea ce-i deasupra lui.
Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Corbii
Că nu-i condamnă, văd și orbii,
Pe cei cu mită, tribunalul,
Așa cum nu-și scot ochii corbii,
Păpând cu toții cașcavalul.
epigramă de Iconița Octavia Micu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi ca doi sihaștri
Ochii tăi ca doi sihaștri,
Pe o stâncă-n larg de mare,
Caută spre zări... albaștri,
Răsăriturile clare.
Ochii tăi senini ca cerul,
Risipiți pe valuri reci,
Spintecă tăcut... eterul
Înspre care vrei să pleci.
Ochii tăi, două izvoare,
Două flori de albăstrele,
Poartă-n dimineți cu soare
Taina gândurilor mele.
Ochii tăi, sărut pe pleoape,
Ard de patimă și dor
Inefabil... de aproape,
Mă pătrund năucitor
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Erată la Balada Meșterului Manole
Ora niciodată n-a fost mai exactă
Decât în secunda când ne-am despărțit
Frunza din privire ți-a rămas intactă
Ignorând o clipă vântul răzvrătit
Și de-atunci iubito singura icoană
Care mă țintește când mă uit în sus
Este chiar tabloul static în persoană
Care-mi spune zilnic n-am nimic de spus
Dumnezeul ăsta e la fel de mut
Ca și Dumnezeul care ne-a-ntâlnit
Ca și Dumnezeul care ne-a făcut
Ca și Dumnezeul care ne-a zidit
poezie de Marius Robu din Aproape alb (27 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre Meșterul Manole
Bunătatea Lui
Dumnezeu ne-a vindecat
Toate rănile făcute
În inimă de păcat,
Multe chiar necunoscute
Și-ochii Lui nu vor să vadă
Pe acei ce-L tot rănesc
Dar privesc mereu să șteargă
Ochii răniți ce-L privesc
Vrând în urma Lui să meargă.
poligramă de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Marin Oprescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Deși așteaptă un progres continuu de la noi spre scopurile Sale înalte, Dumnezeu nu ne cere să facem absolut nimic mai mult decât să ascultăm "întrutotul-totului-tot" de Cuvântul Lui.
Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de Sara

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă vrei să știi cu adevărat cine ești trebuie să te uiți la tine prin ochii lui Dumnezeu.
Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de sara

Comentează! | Votează! | Copiază!

Agățată de cuvinte
Eu rămân ca o mare de iarnă
Am mâini de apă pline de voci...
Îmi respiră tăcerea cuvintelor.
Dacă mă uit și mă schimb în ochii tăi
Îmi dau seama că te văd...
Dacă privesc din ochii tăi
Văd omul care nu vorbește
Dar care spune ceva:
Linia orizontului, aspectul tău peste zile
Sau nemulțumirea secretă
Sau chiar dezbrăcată.
Dacă privesc din ochii tăi
Văd cerul în perspectivă...
Norii ce judecă alb,
Văd mainile care deschid ninsoarea
Pe fruntea gândurilor.
Dacă te uiți la ochii tăi, în ochii tăi,
Vezi dragostea pe care
Nu o înțelegi niciodată,
Restul rămâne în tine și ningi.
Am fost un zâmbet în vocea ta
Și-o privire într-un strigăt
Agățat de cuvinte.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Banii
Între oameni și vulpani
E-o deosebire mare
Până ce-i vorba de bani,
Apoi, doar asemănare.
epigramă de Ioan Hapca
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Lepădare
Cuprins într-o lume cumplită, mă lupt să evadez spre o lume desăvârșită;
E timpul să te privesc și să îți spun că te părăsesc;
Mă doare așa de tare că rămân fără suflare când văd că cuvintele mele ți se par ca atare;
Mă privești cu ochii înlăcrimați când vezi că adevărul te-a înconjurat.
Vrei să îndrepți ce ai stricat, însă sufletul meu, de mult a plecat;
O epava a mai rămas, să spun cu ultim glas: din toate dezamagirile din trecut, tu ai fost cea care cu adevarat m-a durut!
Primul pas eu l-am făcut, le-am spus adio celor care m-au vândut;
Rămâne doar înainte să privesc pentru că altfel nu o să reușesc!
poezie de Rareș-Mircea Jiga (mai 2016)
Adăugat de Rares Jiga

Comentează! | Votează! | Copiază!
O privire...
Cand am ridicat ochii, am zarit:
O Mare de priviri intetosate,
O Mare de Soare,
O Mare de priviri calatoare,
Ce ma-mbia la ganduri nesperate,
Uitand de suferintele toate.
Patrunsul spre adanc a fost greu,
Dar eu am incercat tot mereu.
Vifor, vant, aer liber in gand,
Dorinta spulberata, vis frant.
As da orice sa revin macar o data.
Dar, totusi... ora asta e-ncurcata.
Cand voi ridica ochii, voi zari:
O Mare de priviri mirate,
O Mare de Soare,
O Mare de ploi,
O Mare de ape,
O Mare de vise spulberate.
poezie de Claudiu Stratulat
Adăugat de Augustina Gorgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Dacă ai vreo așteptare
Mai înaltă aici sub soare,
Mă apropii să te-asigur:
- Este binecuvântare
În rest nimic nu e sigur!
poezie de Ioan Hapca
Adăugat de Marin Druhora

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vrei să fii puternic? Renunță la tot ce ai! Vrei să fii mare? Fii smerit mai întâi! Vrei să fii bogat? Fii cel care îi ajută pe alții să se îmbogățească, nu neapărat financiar! Vrei să ai femei? Fii fericit în solitudine! Vrei să fii important? Acceptă că nu ești cu nimic mai presus decât restul lumii și viceversa. Vrei să fii fericit? Renunță din când în când la minte și fă ce simți.
citat din Valentin Bărbulescu
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Iarba crește, e-o splendoare,
Crinii împodobesc natura
Cu-o mireasmă îmbietoare...
Nici umbră de îngrijorare!
Frământare-i doar în cine
Calcă Legile divine.
poezie de Ioan Hapca
Adăugat de Marin Druhora

Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Iarba crește, e-o splendoare,
Crinii împodobesc natura
Cu-o mireasmă îmbietoare...
Nici umbră de îngrijorare!
Frământare-i doar în cine
Calcă Legile divine.
poezie de Ioan Hapca
Adăugat de Marin Druhora

Comentează! | Votează! | Copiază!
Perspectiva
Dacă ai vreo așteptare
Mai înaltă aici sub soare,
Mă aproprii să te-asigur:
- Este binecuvântare
În rest nimic nu e sigur!
epigramă de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite
Adăugat de Bogdan Talmas

Comentează! | Votează! | Copiază!
Corbii
Pe plopii ninși
Coboară corbii-n pâlc de doliu,
Cernesc al iernei alb lințoliu,
Și, triști, de foame par învinși...
Cugetători,
Privesc pe cer, privesc departe;
Pe când un glas de vânt împarte
Un cântec care dă fiori...
În cimitir,
Pribegi, s-au adunat la sfadă;
Iar sub uitare și zăpadă
S-ascund mormintele în șir...
Și pe când trec,
În a crepusculului oră,
Spre groapa unde doarme-o soră,
Și-n suflet plânsul îl înec;
În aiurări
De spaimă inima mea moare...
Acoperite de ninsoare,
Pierdute sunt orice cărări...
Și mă învinge
Un gând amar, știind că-odată
Și peste groapa mea uitată
Vor trece corbii și va ninge.
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!