La Înviere

Speranţa-n suflet va renaşte
Uniţi în jurul unui cleric,
Primind lumină toţi de Paşte,
C-am stat destul în întuneric!

epigramă de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de Paşte

Priviţi natura cum renaşte:
Gătitu-s-a cu haină nouă,
Dar nu vă îmbătaţi cu rouă,
Gândiţi-vă a recunoaşte

C-am implorat preasfinte moaşte
Când nu ploua. (Acum prea plouă!)
Priviţi natura cum renaşte:
Gătitu-s-a cu haina nouă.

Rugaţi-va până la Paşte
Spre cer cu mâinile-amândouă
S-avem pe masă miel şi ouă
Si-n sărăcia ce ne paşte,

Priviţi natura cum renaşte!

rondel de Liviu Sergiu Manolache din Flori de mătrăgună (2003)
Adăugat de Liviu Sergiu Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de Paşte, prin magazine

Azi oamenii din tot oraşul
Se-agită: vine Iepuraşul!
Dar când la preţuri ei privesc
Toţi iepureşte o zbughesc.

epigramă de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scenariul, fie este un soare în jurul căruia, precum planetele, gravitează producătorul, regizorul şi actorii, primind lumină şi căldură mare, fie o gaură neagră, întunecată ce îi înghite pe toţi odată.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Dragobete

Primind săruturi, cu duiumul,
Şi zise-o tânără cochetă:
Of, Doamne, lung mai este drumul
De la sărut la verighetă!

epigramă de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui epigramist

Tolba goală de-o mai ai,
Cu săgeţi amice-ncarc-o.
De nu poţi, nu va fi bai:
O să te ajute Larco!

epigramă de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Paşte

"Hristos a înviat!"
Se spunea la noi în sat.
Astăzi: "Paşte Fericit!"
- Paşte tu. Eu, miel prăjit.

epigramă de Vasile Iuşan din Dacă vrei să scapi de stres (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasărea Phoenix

Renaşte, tainic, din cuvinte,
Sub cerul falnic, înstelat,
Poetul este stat în... stat,
La interval de două chinte.

Şi-i animat de simţăminte,
Adesea greu de egalat,
Renaşte, tainic, din cuvinte,
Buimac, suav şi siderat...

Şi înlăuntru-i exilat,
În simptomatica-i sorginte,
Poetu-acela făr' de minte,
Fiind de-Apollo posedat,

Renaşte, tainic, din cuvinte.

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astăzi este ziua sărutului

Primind săruturi, cu duiumul,
Îşi zise-o tânără cochetă:
Of, Doamne, lung mai este drumul
De la sărut la verighetă!

epigramă de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrem Lumină, Doamne!

Luminează-mi calea, Doamne,
Bezna cruntă să dispară,
Primăveri să-mi faci din toamne
Şi lumină-n suflet, iară.

Luminaţi la minte fie
Toţi cârmuitorii lumii
Ce vor pace, armonie,
Pe ceilalţi, Te rog, adu-mi-i!

Curgă valuri de lumină
Din hotare în hotare
Peste-acei ce au o vină
Că-i atâta dezbinare.

Să privească-n depărtare
Cum se-apropie de glie
Raza de lumină care
Ne-o uni pe veşnicie.

Lăcomia să dispară
Dar şi vechile imperii,
Liniştea s-ajungă-n ţară
Prin Lumina Învierii.

N-o să moştenim Pământul,
Când momentul o să vină
Vom ajunge la Prea Sfântul,
Unde-i veşnică lumină!

poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţia unui vecin

Dintre toţi vecinii mei
Mă certasem doar cu trei,
Iartă-mă, de mă asculţi:
Zău că nu aveam mai mulţi!

epigramă de Vasile Larco din Hohotiera (1994)
Adăugat de Vasile Larco
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regretul unui "Cap de stat"

Crede, inima mă doare,
Ţi-aş fi dat, regret, mai mult:
Ordinul "Ştefan cel Mare"...
Dar nu eşti destul corupt.

epigramă de Loghin Alexeev-Martin din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

A treia zi de Paşte

E a treia zi de Paşte,
Sufletul a-ntinerit
Şi în noi viaţa renaşte,
Domnul Iisus e iubit!

epigramă de Constantin Mândruţă din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge pe masa de Paşte

Din cerul cu nori înfloriţi
Tot ninge pe Masa de Paşte,
Speranţa din pomi logodiţi
În sân de petală renaşte.

De linişte Masa e plină,
Trec gâze, albine-n colindă,
Din trupul sfinţit în lumină
Nădejdile-ncep să se-aprindă.

Mieii-şi plâng fraţii-n tăcere,
Zbor fluturi... Cad flori de cireş,
Dorinţă la viaţă le cere,
Ninsoarea n-ar vrea să dea greş.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împărtăşit Paşte

Din tot ce am umanitate
Mă vărs ca sfânt, ce iarăşi naşte
Să fie doar de bun, dreptate,
În fiecare zi... Un Paşte.

Din tot ce am dar, hărăzit
Mă dăruiesc cu ce-aş cunoaşte,
Să pot vă fi ceva iubit,
Ce-am mai ales, mai pur... Un Paşte.

Din tot ce mi-aş dori şi mie
Cu gând măcar c-aşa renaşte
Speranţa, vi-o împart vă fie
Jurându-mă... Un sol, de Paşte.

Din tot ce vă va înfrunta
Cu rău, ce riscă să se caşte,
Să mă simţiţi alăturea,
Prieten... Cel eternul, Paşte.

Din imn iubirii, în primăvară
De cânt din iazul plin de broaşte,
Mă spăl de orice gând să doară
Pe orice seamăn, cel simt... Paşte.

Din zborul greu, din primul zbor
Ce leagă cer cu sol rădaşte,
Sunt uşor suflet plin de dor
Şi eu, un stol... Ce v-aduc Paşte.

Din tot ce-a lăsat Creator
Cu tot, ce ura ar vrea să împroaşte,
Să nu uitaţi e trecător
C-un spirit cast... Anual Paşte.

Din poate un pic de îndoială
Ce tot mi-o înfrâng, că sunt şi moaşte,
Mă rog acum cu tot, sfială,
Mă iartă Doamne! O să cred... Paşte.

Din tot ce şi Hristos trăita
Şi a îndurat făr' să demaşte,
Să învăţaţi că rău, ispita
Se vindecă... Într-un iz de Paşte...

Din tot ce lume a tot iertat,
Înţelegerea de-a recunoaşte,
Mă luaţi zălog cât vă sunt leat,
Cum pe-un Iisus Hristos... De-un Paşte!

Reînviu, sunt viu într-atâtea aştre...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 aprilie 2018)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa nu moare în muguri

Speranţa nu moare în muguri
Şi-n lacrima viţei de vie;
Când focuri se-nalţă în ruguri
Speranţa-n flăcări reînvie.

Speranţa-n idee nu moare,
Chiar dacă ideea e-nfrântă;
Dispare o clipă şi-apare
În cântec de păsări ce-ncântă
Auzul! Chiar dacă privirea ne doare,
Speranţa-n idee şi-n suflet nu moare...

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întuneric şi lumină

Nu poţi să te ascunzi în întuneric,
nu poţi să te ascunzi nici la vedere,
când tot ce porţi în suflet e feeric
şi iese la lumină fără vrere.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie de înviorare

A trecut timpul şi eu mă asemăn unui plop,
Unei salcii în vibraţie de lumină...
Am să mă deschid, pentru a vibra...
Am să culeg zâmbete din lumi îndecise.
Am să-mi dezvoltat intuiţia şi am să devin înger.

Lumina devine rază a sufletului,
Magia devine realitate spre care eu converg
Oglinda e reprezentarea frumosului din suflet
Poţi culege vis, creaţie şi lumină...
Vibraţia reînnoirii spirituale.
Sufletul renaşte în Lumină,
Dincolo de alfabetul latin...

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Post românesc

Credinţa-n suflete renaşte.
Sincer să fiu, mereu postim
De la Crăciun până la Paşte,
Mă mir că… supravieţuim!

epigramă de Vasile B. Gădălin din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

cleric

Un cleric este cineva care se simte chemat să trăiască fără să muncească pe seama ticăloşilor care muncesc pentru a trăi.

definiţie clasică de Voltaire
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se răsfaţă dimineaţa

(Meditând la mărturia unui preot
ortodox care s-a întors la Domnul)

Se răsfaţă dimineaţa
Peste fruntea unui cleric
Care-şi iroseşte viaţa
De sub soare, în întuneric
Şi nimic nu-i sparge gheaţa
Sufletului ezoteric.

Conştient că nemurirea
Poposeşte-n pieptul său
El trăieşte fericirea
Unui vis ce duce-n hău,
Fluturându-i strălucirea
Întunecimii celui rău.

Şi rătăcindu-se mereu,
După cum îl suflă firea
(Căci uită de Dumnezeu
Care I-a trasat menirea... )
Îşi meneşte un traseu
Ce-i sugrumă împlinirea...

Simţirile-i, pustii se sting
Uitate-n pulsurile-i reci
Şi ochii abia-i se mai disting
Din colbul visurilor seci
Dar porii minţii lui ating
Greşit tărâmul cel de veci.

Şi în visarea lui banală
Ce-i ţine inima înrobită,
În lumea-i nouă, virtuală
Se-aprinde-un Astru pe orbită,
Ce-n lumea Lui spirituală
Cu zâmbet dulce îl invită,

(Localizând lumea reală
Ce va să fie moştenită
În mod concret, fără îndoială,
Precum ne e făgăduită,
De "nu cădem de oboseală"
Cu mintea-n vise aburită... )

Dar viaţa trebuie trăită
După-o cerinţă specială!
Şi conştiinţa-i adormită
Se-opreşte în clipa crucială,
De crucea Domnului trezită
La rostuirea esenţială:

La ce bun masca lui de cleric
Şi întreaga trudă a vieţii lui
Dacă s-a stins în întuneric
Pe când Lumina era a lui?!
La ce bun fastul din "generic"
Când eşti la poarta iadului?

La ce bun oare, la ce bun
O trudă între rău şi bine
Şi-atâtea toate ce-ţi adun
Un întuneric greu în sine,
Căci toate trec ca visu, apun
Iar tu mori rob în mâini haine!

Când ai chiar tot ce nu visezi
Şi nici nu-ţi poţi închipui
De vrei pe Domnul să-L urmezi,
Şi sufletul a-ţi mântui,
De vrei cu inima să vezi
Un rost ce poate îndreptui...

Şi-un dor, adânc în suflet scurmă
Lăsând pe chipu-i muritor,
În umbra zorilor, o urmă,
O umbră-a nopţilor ce-i curmă
Suavul sufletului dor,
Firav, ca-un mânz lovit de gurmă

Şi-n duh, un farmec de lumină
Trezeşte scopu-n suflet stins
Privind spre zorii ce-au să vină
Şi chiar când par de neatins,
Renaşte-un templu din ruină
Ca semn că duhul nu-i învins...

Şi "dimineaţa" din generic
Azi, luminoasă se răsfaţă
Pe fruntea inimii de cleric
Ce a trăi, murind învaţă,
Cu spatele la întuneric
Şi Raiul radiind pe faţă...

Şi "faţa cea bisericească"
Deţine în sfârşit lumină
Iar starea sa duhovnicească
Este cu-adevărat divină.
Iar astăzi, Pronia Cerească,
Vrea-n viaţa ta să intervină,

Dar nu Va face nicidecum
Vreun pas cât timp tu Îl eviţi
Şi nu te va opri din drum
Dacă Cuvântul I-L omiţi,
Dar te va ridica din scrum,
"Aur curat", dacă-I permiţi!

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Tudor Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!