Încrâncenare

smulge-voi rădăcinile neamului şi le voi da hrană porcilor
alunga-vă-voi din paturile şi din cugetele voastre
şi se va vedea dreapta voastră credinţă
zise Ucide-l Toaca frecându-şi mâinile însângerate

şi după cele şapte molime abătute asupra neamului şi după ani de chin
foametea, ura, nimicnicia, uciderea pruncilor, hoţia, minciuna
inimile îşi smulgeau rădăcinile, care plângând
care cu sufletul pustiit şi cugetul ros de îndoială şi plecau

pribegie scria în colbul urmelor paşilor
şi urgia se abătea asupra celor ce nu se dădeau plecaţi
biciuind trupuri bătrâne şi tinere de-a valma
pârjolind căile de plecare, de întoarcere

hotarele sunt doar vâlvătaie şi flacără
lacrimile au secat şi cu ele s-a dus şi umbra verdelui
pustiul muşcă halcă din trupul schilod
şi vaietele se preling în moarte

ne-ai otrăvit diavole! ne-ai spulberat în cele patru zări
ne-ai măcinat în piua necazului dar sufletele noastre tot nu le-ai luat
ici, colo candela speranţei pâlpâie în noapte
odată şi odată va veni şi judecata ta

şi din toate inimile rănite şi rătăcite se va revărsa lumina pedepsei

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ne-ai adus

Tu ne-ai adus iertarea.
Ne-ai dat Salvarea-n dar.
Ne-ai scos din închisoarea
păcatului murdar.
Ne-ai dat o nouă fire
şi un veştmînt curat.
Dar noi, ca mulţumire,
Isuse, ce ţi-am dat?

Tu ne-ai adus putere,
scîntei din focul tău,
o sfîntă-nvăpăiere
ce mistuie ce-i rău.

Spre veşnica cetate
o cale ne-ai tăiat.
Dar, pentru-acestea toate,
Isuse, ce ţi-am dat?

Tu tot ce-aveai în lume
şi-n cer ne-ai dăruit:
şi inimă, şi nume,
şi Duh nemărginit.

Şi-n zarea albăstruie
Tu ce-ai luat şi cît?
... Doar patru răni de cuie
şi-o rană-n piept. Atît...

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-ai băgat pădurile în sicrie, străine

Cine-ar putea durerea frunzei s-aline
Când casa i-a fost secerată de topor?
Ne-ai secat sevele pământului, străine,
Ne-ai transformat pădurea în ogor.

Din ce în ce mai puţine triluri măiastre
Mai răsună în inima codrului îndurerat,
Ne-ai alungat cântăreţii spre zări albastre
Cu dulci amintiri sub aripi au plecat.

Străine, plânge amarnic sufletul în mine
Căci multele generaţiile ce vor urma
Vor zări trunchiuri ciuntite pe coline
De verdele lor crud nu se vor bucura.

Ne-ai băgat făr' de milă pădurile în sicrie
Făcute din lemnul propriilor lor copii
I-ai forţat să plătească crunta simbrie
Siluindu-le sufletele să bântuie pe câmpii.

poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Binecuvântat fii Tu, Doamne, Dumnezeul nostru, Regele Universului, care ne-ai sfinţit prin poruncile tale şi ne-ai poruncit să ne purificăm mâinile prin spălare.

în Hagada de Pesah
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-ai convins...

Ne-ai convins că în păcat
E totală degradare
De aceea Te-am urmat
Cu elan şi consacrare.

Ne-ai vorbit cu grai duios
Să-nţelegem bine starea
De-a trăi cu mult folos
Să primim încununarea.

Te-am crezut de la-nceput
Când ne-ai arătat cărarea
Teama-n noi a dispărut
Când ne-ai dat încredinţarea.

Siguri că suntem salvaţi
Prin lucrarea jerfei sfinte
Nu suntem îngrijoraţi
Când bat vânturi prin incinte.

Acceptăm, iubit Isus
Darul Tău şi-a Ta rostire
Ţara Ta e făr-apus
Şi ne-o dai ca moştenire.

Ne-ai convins şi ne convingi
C-ai venit nu din genune
Ci de Sus ca să învingi
Ce-i cuprins de uscăciune.

Viaţa noastră nu e vis
Ci-i conecţie cu Cerul
Îţi mulţumim că ne-ai trimis
Răspuns, să-nlăturăm misterul.

poezie de George Cornici (8 mai 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce-i mai de preţ în lume

Tot ce-i mai de preţ în lume,
Eşti Tu, Doamne Dumnezeu,
Ne-ai creat şi ne-ai dat viaţă,
Preamărim Numele Tău.

Ne-nchinăm smeriţi doar Ţie,
Îţi slujim neîncetat,
Eşti a noastră bucurie,
Fie-Ţi Numele lăudat.

Tu, eşti Dumnezeul care,
Prin Isus ne-ai dăruit,
Viaţă veşnică, iertare,
Doamne, fii în veci slăvit.

Eşti puterea ce ne ţine,
Călăuză pe pământ,
Doamne, ne-ai făcut mult bine,
Mare eşti, puternic, sfânt.

Cu Tine avem biruinţă,
În această lume rea,
Doar cu Tine prin credinţă,
Vom putea înainta.
Amin

poezie de Ica Dragoi (7 februarie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă maestrului Bulătan

Maestre,- n suflet ne-ai lăsat portretul
Unei stigmatizate suferinţi,
Iar azi în pribegie printre îngeri
Creezi portrete pentru PREA CINSTIŢI.

Maestre,-n suflet ne-ai lăsat mâhnire
Şi lumea noastră este mai săracă...
De ce-ai plecat şi nu ne-ai dat de ştire?
Câţi îngeri trec pe-a nesfârşirii apă?!

Din cer privesc cu capete plecate
Atâţia mari artişti... Tu eşti cu noi,
Îngenunchind spre lumea de cuvinte,
Tu eşti al pământenilor altoi!

Eşti candela firescului fiinţei,
Deşi în nefiinţă te ascunzi,
Îţi dăruim o lacrimă şi-o rază
Din ochii noştri-nlăcrimaţi şi blânzi.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prunc născut în Betleem

Ne plecăm cu mulţumire

O Isus în faţa Ta

Şi-ţi cântăm azi cu iubire

Căci prin har neprihănire

Ne-ai schimbat Tu inima

.

Prunc în Betleem născut

Acum noi te lăudăm

De noi milă c-ai avut

Şi-ai venit să ne fii scut

Numele-ţi glorificăm

.

Mulţumim Prunc minunat

De aleasa Ta iubire

Căci pe braţe ne-ai luat

Şli iertarea Ta ne-ai dat

Viaţă de neprihănire

.

Astăzi Doamne îţi cântăm

Şi îţi lăudăm sosirea

Numele ţi-l lăudăm

Şi Isus te onorăm

Căci ne dărui mântuirea

.

În lumina Ta Isus

Ne vrem toţi să fim scăldaţi

Să-ţi dăm sufletul supus

Căci lumină ne-ai adus

Să fim binecuvântaţi

.

Cinste slavă şi onoare

Îţi aducem Prunc iubit

Căci ne eşti pe veci salvare

Îţi cântăm Numele-ţi mare

Căci Doamne ne-ai mântuit

26-12-2020 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, Doamne! Tu care ne-ai făcut muritori, de ce ne-ai dat setea de eternitate, care-1 face pe poet?

citat din Luis Cernuda (1947)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce pact făcut-Ai, Doamne, cu Ancuţa?

Căzut-a toamna-n poezie,
aleile sunt ruginite,
cuvântul intră-n amnezie,
inimile ne sunt rănite.

Voia Domnului să acceptăm,
ne spuseră mereu străbunii
dar Doamne, pare a fi blastăm
când se doboară legea firii.

Căci cea pe care ai luat la tine
era lumină şi candoare,
era nevoie de un mâine
copilului să-i fie boare.

Ce pact făcut-Ai cu Ancuţa
s-accepte pasărea cea neagră,
s-o-mbraci în ie şi altiţa
să-i stea pe piept ca o pelagră?

Eu ştiu c-a întâlnit tăcerea,
cea de mister şi făr' de vină,
o lumânare aprinse-n taină
şi s-a lăsat în a Ta mână.

În călimară-s lacrimi arse
şi giulgiul greu ne stă pe suflet,
‘notăm în rîuri somnoroase,
cruci albe-înghit al nostru urlet.

Ne-ai pus anafură-n cuvinte,
femeie-floare, femeie-stea,
ne-ai spus că ceru-i şi-n morminte
şi cartea vieţii e aievea.

(In memoriam Anca Maria David)

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum vrei să zâmbesc mereu când eu nu pot uita că veacul trece şi că odată cu el trec de-a valma toate bucuriile şi tristeţile noastre cele prezente şi cele din amintiri? Numai om să nu fii şi din pomul oprit să nu te înfrupţi niciodată!

citat din Sergiu Burcă
Adăugat de Oana Camelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, Iubire plină de transfigurare! – artele frumoase sunt copilele tale; tu ai călăuzit întâia oară pe pământ sfânta poezie, singura hrană a sufletelor nobile, care trimit din singurătate cântul lor dumnezeiesc celor mai îndepărtate generaţii, îndemnându-le prin cuvinte şi gânduri, inspirate de cer, la fapte glorioase; tu aprinzi din nou în inimile noastre singura virtute folositoare muritorilor, Tu eşti Mila care aruncă uneori o umbră de surâs pe buzele nefericitului condamnat la suferinţă şi tu faci să renască fără încetare puterea cea divină şi zămislitoare a fiinţelor, fără de care totul ar fi haos şi moarte. Dacă ne-ai părăsi, tu, iubire, Pământul ar ajunge neroditor; vieţuitoarele ar fi vrăjmaşe între ele; soarele – foc vătămător, iar lumea – jale, spaimă şi distrugere universală.

citat clasic din Ugo Foscolo
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ne-ai lăsat...

Nu ne-ai lăsat să disperăm
Când foarte grea a fost furtuna
O, Tată, mult Te adorăm
Că ne putem păstra cununa.

Ai stat cu noi în încercări
Să nu ne prindă oboseala
Ai uşurat nişte-ntristări
Sporit-ai, Doamne, îndrăzneala.

Nu ne-ai lăsat să rătăcim
Printre modernele curente
De-aceea-n har ne adâncim
În toate stările prezente.

N-ai fost distant, o, nu ai fost!
Ci ne-ai condus prin labirinturi
Găsim în Tine adăpost,
Protecţii când atacă vânturi.

Nu ne-ai lăsat nemângâiaţi
Când ne-a cuprins îndurerarea
Pe braţe tari am fost purtaţi
Când a venit învolburarea.

Că ne păzeşti neîncetat
E-un adevăr ce ne susţine
Spre ferciri ne-ai îndrumat
Speranţa s-o putem menţine.

Un nou stăpân să căutăm?
Ar fi de-a dreptul nebunie
Numai în Tine noi aflăm
Balsam în timp de agonie.

Simţind la fiecare pas
Cum ne împrospătezi tăria
Menţinem untdelemn în vas
Să nu se stingă bucuria.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (2 aprilie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scuze, Terra

Sărman Pământ, ne-ai zămislit
Să te-adâncim în negrul hău...
Ne-ai adăpat şi ne-ai hrănit,
Iar noi săpăm mormântul tău...

Am născocit, din neam în neam,
Falşi idoli, pentru vagi nevoi,
Din dulce-al florilor balsam
Clădit-am munte de gunoi...

Am dezvoltat birocraţii,
Pădure pus-am la pământ...
Din izvoraşele zglobii,
Zidit-am peştilor mormânt...

Nici zburătoare n-am scutit,
De al pieirii dinte lung...
Văzduhul fost-a otrăvit,
Şi-i Universul slut şi ciung...

Ne pârjolim într-un cuptor,
Ce ctitorit e chiar de noi...
Asupră-ne se-abat, cu spor,
Tempeste, vijelii şi ploi...

Şi unde fost-a colţ de rai,
E azi urgie şi bluestem...
Ni-i viitorul of şi vai,
Ne e pieirea crunt recviem...

Căci tu, pământ, ne-ai zămislit,
Să vieţuim la sânul tău,
Iar noi, cu sufletul smintit,
Te adâncim în negrul hău...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era ceva răutăcios, ceva care rănea

şi mă durea de fiecare dată când îmi lua cartea. după care stingea lumina.
dar sub pătură aveam o altă carte şi o lanternă. nu dura prea mult
noapte de noapte trecea şi mi le lua. până când
nu am mai avut nimic. şi minunea s-a întâmplat. într-o noapte.
după ce mi-a luat cartea şi a stins lumina, am închis ochii
şi lacrimile s-au revoltat, şi-au ţâşnit
luând cu ele vălul negru
şi-atunci am văzut.
cărţile veneau, făceau o plecăciune,
se deadeau de trei ori peste cap şi se deschideau
luându-mă cu ele.
acum era suficient să închid ochii
şi asta l-a făcut să turbeze
evadasem. scăpasem.
l-am lăsat cu ura şi frustarile sale
nimeni şi nimic nu-mi poate lua imaginea cărţilor
decât odată cu viaţa.
dar ce mai contează, eu sunt deja carte
parte din carte

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exprimăm, azi, mulţumire...

Exprimăm, azi, mulţumire
Tată sfânt şi adorat
Pentru veşnica-Ţi iubire
Că ne-ai scos din rătăcire,
Că pe braţe ne-ai purtat.

Zi de zi simţit-am harul
Atât de pătrunzător
Plin a fost, mereu, paharul
Ne-ai trimis mărgăritarul
Şi ne-ai fost Ocrotitor.

Vrem să-Ţi mulţumim de toate
Ce le dai l-al Tău popor
Doar cu Tine fiinţa poate
Suporta calamitate
Şi văpaia din cuptor...

Doar cu Tine încercarea
Nu ne lasă întristaţi
Ci simţim înviorarea
Şi ne râde-nseninarea
Să fim iarăşi inspiraţi.

Ne-ai fost călăuză bună
Într-o lume cu nopţi lungi
Bunătatea-Ţi n-o s-apună.
Sufletele pot s-o spună:
Pe duşmani Tu îi alungi.

Că hambarele sunt pline
N-avem merit – niciun pic
Ajutoru-Ţi ne susţine
Să muncim şi pe coline
Ca să fie rod în spic.

Pentru aer nu ceri plată,
Pentru apă nu vrei bani
Te-ngrijeşti de sfânta-Ţi ceată
Şi e binecuvântată.
Nu ne vrei, nicicând, sărmani.

Exprimăm recunoştinţa
Că eşti drept şi generos
Vrem să-Ţi împlinim cerinţa
Să nu micşorăm credinţa,
Să trăim şi mai frumos.

Mesele-au fost încărcate
(Hrana n-a lipsit nicicând)
De-a presat vreo greutate
Ne-ai adus uşurătate
Să ne vezi, apoi, cântând.

Câte zile-s hărăzite
(Că-s senine sau cu nor)
Pentru ceasuri fericite,
Pentru daruri felurite
Veşnic Îţi vom da onor.

poezie de George Cornici din Nestemate pentru suflet (2013)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi sunteţi Pomul Vieţii. Rădăcinile voastre sunt pretutindeni. Ramurile şi frunzele voastre se află pretutindeni. Roadele voastre se află în gurile tuturor. Oricum ar fi roadele acestui copac; oricum i-ar fi ramurile şi frunzele, oricum i-ar fi rădăcinile, ele sunt roadele voastre; sunt ramurile şi frunzele voastre; sunt rădăcinile voastre. Dacă vreţi ca pomul să rodească roade dulci şi înmiresmate, dacă vreţi ca el să fie mereu verde şi puternic, luaţi seama la seva cu care îi hrăniţi rădăcinile.

Mikhail Naimy în Cartea lui Mirdad
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În memoria lui Noica

În liniştea pădurii în care te odihneşti
Ne inspiri prin cugetările tale.
Ne-ai lăsat moştenire cultura ta.
Să învăţe şi generaţiile viitoare
Cele cunoscute de tine.
Promitem că ne vom depăşi unii pe alţii
Şi vom da mai departe din cuvintele tale.
Au trecut 30 de ani de când ne-ai părăsit.
Spiritul tău ne însoţeşte cu modestie.
Iubitorii tăi te preacinstesc
Din inima muntelui
Zăpada albă, pură asemenea sufletului tău
Se aseaza pe mormânt.
Mereu vei rămâne în inima noastră,
Mentor spiritual al sufletelor noastre.

poezie de Teodora Diaconu
Adăugat de Teodora Diaconu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu Te-ai dus

Tu Te-ai dus să mori
Isuse al meu
Împletind din flori
Noul curcubeu.
Veacurilor semn
Pentru mine-ai stat
Răstignit pe lemn
Ne-ai răscumpărat.

Tu Te-ai dus şi-ai plâns
Lângă Tatăl sus
Dintre morţi ne-ai strâns,
Ne-ai iertat, Isus.

Vino, Doamne, iar
Pace să ne dai
Timpul Tău de har
Drumul către rai.

Te-am lăsat să mori
Isuse al meu
Lacrimă de nori
Plâns de Dumnezeu.

Singur ai murit
Fără de păcat
Singur ne-ai iubit
Şi ne-ai înviat.

Cine, Domnul meu
Pentru noi s-a dus
Lângă Dumnezeu
Mijlocind, Isus.

Unul singur doar
Cel dintâi Cuvânt
Piatră de hotar
Tu, Isuse sfânt...

poezie de Adriana Cristea (17 iulie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţumim pentru anul 2016, Tată!

Mulţumim că-n anul 2016, Tată,
Nu ne-ai lăsat singuri niciodată,
Ne-ai purtat întruna pe braţele Tale;
Îţi aducem astăzi laude şi-osanale!

Mulţumim că-n lupte Tu ne-ai fost tărie
Şi în întristări ne-ai dat bucurie;
De n-am fi avut al Tău sprijin tare
Oboseam căzând ‘n-adâncă disperare.

Mulţumim că n-a fost nicio rugăciune
Fară un răspuns sau fără vreo minune;
N-am meritat Doamne ajutoru-Ţi mare,
Ne-ai umplut viaţa-n binecuvântare.

O, Îţi mulţumim pentru-a Ta mântuire,
Pentru pace, har, nădejde, fericire;
Pentru Raiul veşnic care ne aşteaptă
După ce sfârşi-vom cale-aceasta dreaptă

Slava Ţie Doamne, glorie şi cinste!
O, cât de sărace-s aceste cuvinte
Pentru-a arăta recunoştinţa toată...
Mulţumim pentru anul 2016, Tată!
Amin.

rugăciune de Aneta Edita Sarkozi
Adăugat de Aneta Edita Sarkozi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu aş iubi...

Eu aş iubi stâncile
Cum rădăcinile iubesc iarba,
M-aş face sculptor de idei
Şi aş da lutului
Forma spicelor de grâu;
Aş asculta plânsul pruncilor,
După care mi-aş delecta trupul
În jucăuşele mişcări ale cascedelor
Ce strălucesc multicolore în lumina soarelui,
Şi toate acestea pentru a fi aproape
De pulsul plaiului matern.

poezie de Mariana Bubuioc (13 iulie 2011)
Adăugat de Mira Condor
Comentează! | Votează! | Copiază!