Ecouri de singurătate - II

Vidat
De-atâta concentrare
În psalmi
Sufletul a îngenunchiat!

Plăceri de lume
Nu mai au răbdare
Sub cerul orb
Şi înnorat!

Aruncă
Zarurile fluide
Cei peste noi stăpâni:
De dor e fiecare rugăciune!

Doamne,
Nu îngenunchia şi Tu!...
Noi mai avem în Tine şansă:
Eşti Ruga de A Fi şi a spune NU!

Doamne,
Nu ne lăsa robi şi vrăjmaşi!...
Nu ne lăsă să purtăm mii de cruce:
Iubeşte-ne, pradă Trufie să nu ne laşi!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm, II (de suavitate)

Doamne, peste nori şi stele
Peste vise oarbe şi/ sau rebele
Am îngenunchiat în gândurile care
Au miez de lumină, doruri şi răbdare!

Doamne, întru metafore captive
Verbele ard între vii substantive
Schiţând rod, iubire şi trufie
Speranţa înnobilând ruga ce-nvie!

Doamne, nu mai am răni destule să
Împart părţi din mine şi pedeapsă...
Mă ocolesc vrajmaşii ce se-ntorc
Ştiind că nu mai am eu azi noroc!

Doamne, în genunchi spre Crucea Ta sufletul suie
Şi te rog pune-mi trupul tot, tot sub cuie...
Să fiu şi nord şi sud şi cer şi pământ
Sub blazonul vieţii: Sunt-cel-ce-sunt!

Doamne, mă învie în dor şi suav
Să nu fiu lumii acesteia efemer, bolnav...
Rodeşte-mă în Sufletul viu, sincer şi înalt
Ca Fiul Tău de-a pururi, CREŞTIN ADEVĂRAT!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecouri de singurătate - III

Cuvintele rănesc mai mult din trufie;
În sânge ura arde grijile-n amar...
Îngenunchiat e cel nu vrea să ştie
Că-n orice luptă... să existe un IDEAL!

Tăcerile au veşmânt de seară adâncă;
Pe cruce trupul pare tot mai uscat...
Fără de iubire nimic nu ne mai încântă
De-atâta trufie... sufletul de el a şi uitat!

Mă uit spre ceruri şi mă rog mereu...
Fără de ţel; mie-mi fi-voi martir...
Aştept să mă iubească Dumnezeu,
Aştept să curgă din mine dor şi mir!

Mă uit către pământ şi plâng şi plâng...
Atâta trufie oarbă pare sieşi zăcământ...
Metaforele vieţii în taină vai, se frâng,
Suferinţa mă face să nu mai ştiu cine sunt!

Mă uit la semeni; toţi trec pe lângă mine...
Mă uit la ei, mă rog să fie blânzi şi buni...
De-atâta trufie ard lacrimile-n noi destine:
Doamne, nu uita să-i ierţi, să-i îmbuni!...

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi şti

Voi şti că vin la Tine, Doamne
Voi şti că eşti cu mine iar
Voi şti că Tu eşti cel ce-mi spune
O rugăciune este-un har.
Voi şti că n-ai plecat departe
Că numai eu nu Te-am văzut
De-atâta plâns şi întristare
Mi-a fost şi sufletul căzut.

Mă ia de mână, Doamne, acum
Să mergem amândoi pe drum
Mă ia de mână, nu mai sta
Ca să mă pui la dreapta Ta.

Să fiu cu Tine împreună
Şi să priveşti la chipul meu
Să-mi pui luceferii în mână
Şi dragostea de Dumnezeu.

Să Te cunosc cum nimeni alta
La umbra Ta să odihnesc
Să-Ţi spun apoi cutremurată
Isuse, Doamne, Te iubesc!...

poezie de Adriana Cristea (18 aprilie 2002)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Tine Doamne...

Eşti tot ce am, la Tine Doamne
toate ideile adun, să înţeleg viaţă şi moarte,
să nu ajung un mic nebun, care le ştie el pe toate;
eşti tot ce am, la Tine Doamne
lacrimi în glob colecţionez, văzute doar de Tine, poate,
mă vor ruga să evadez... se dă o filă dintr-o carte,
iar eu înaintez...
eşti tot ce am, la Tine Doamne
ridic şi frământări şi basme,
când mierea este o amară şi focul rază boreală,
te regăsesc să mă înalţi mai sus de brazii din Carpaţi;
şi cald are să-mi fie... peste lacrimi uscate
aşez o poezie şi picturi abstracte;
eşti tot ce am, la Tine Doamne
îmi văd Sfârşitul şi Începutul,
când nu întrezăresc trecutul
mi-arăţi o lume viitoare să-mi uit durerea cântătoare...
să mă unesc în Univers între lumini ascunse-n vers
la Tine Doamne poposesc;
eşti tot ce am, ce am primit...
un plus şi minus Infinit,
un Început şi un Sfârşit...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (noiembrie 2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diagnostic, I : Cancer / Ca (î)n Cer...

Răni nevăzute, dureri atroce;
Tăcerile nu mai au conţinut!
În fiecare plagă arderea e-o voce,
În fiecare gând e sufletul pierdut!

Seringi, aburi de sânge şi alcool;
Privirea caută orizontul orb!
De-atâta viaţă, Doamne, -mi este dor
Încât în lacrimi nu ştiu ce să Te rog!...

Un alb rece, de piatră este inima-n care
Sentimentele se distrug rând pe rând...
Doamne, nu-mi da de astăzi renunţare;
Mă simt încă pradă sieşi sângerând!

Negru peste tot; ochii nu-i închid de frică;
Proiecţii cu lumânări şi cruci şi morţi...
Din patul rece trupul rece alţii-l ridică!
O, Doamne, ce spun oare copiii la nepoţi?!

Un drum printre îngeri; lumină orbitoare;
De-atâtea aripi mă prăbuşesc în alt zbor...
Întind unii mâinile sub trupul peste care
Cineva aşează o floare şi-şi frânge-un fior!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune înainte de masă

Ţie, Doamne-ţi mulţumim,
Ţie laudă îţi dăm,
Pentru cina ce-o primim,
Noi la tine ne rugăm...

Doamne, binecuvântează
Aceste mese bogate
Să avem şi-n acest an,
Cămările încărcate.

Să avem mereu pe masă
Pâinea cea de zi cu zi,
Doamne, să ne ai în pază,
Tu, în fiecare zi!

Dă-ne, Doamne, bucurie
Şi ne apără de rău!
Doamne! Ai grijă de mine
Că-s şi eu copilul tău.

rugăciune pentru copii de Maria Nina Mihăiţă din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne...

Unora le dai cu caru,
Pe alţii îi baţi cu paru,
Doamne, nu ţi-e milă?
“Lupi muşcând” din bunul tării,
Din apus la malul mării,
Doamne, nu ţi-e silă?

Oropsiţi de-o grea povară,
Suntem lumii de ocară,
Doamne, nu ne crezi?
Nu e nimeni să ne vadă,
C-am ajuns lumii de pradă,
Doamne, nu ne vezi?

Mulţi bătrâni ce-s târâi paşii,
Sunt furaţi de toţi geambaşii,
Doamne, eşti părtaş?
Suntem slabi, cinstea ne doare,
Unii ne calcă-n piciare.
Doamne, de ce-i laşi?

Oare, cine să ne-asculte,
Sau păcatele-s prea multe,
Doamne, ne-ai uitat?
Dacă ne rugăm oleacă,
Poverile să ne treacă,
Doamne, ne-ai iertat?

Nu avem decăt credinţa,
Să învingen neputinţa,
Doamne, suntem buni?
Mai avem multe lichele,
Sper, să mai scăpăm de ele.
Doamne!!! Sunt nebuni???

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu (3 iulie 2007)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti Domnul meu

Eşti ruga purtată pe aripi de vânt
Eşti soare în ceruri şi jos pe pământ
Eşti pâinea vieţii, eşti pâinea de sus
Ce Tatăl ne-a dat-o prin Tine, Isus.
Când sufletul plânge zdrobit şi înfrânt
O rugă se-nalţă şi zboară pe vânt
Tu vii lângă mine mă treci peste hău
Durerea mi-o poartă doar umărul Tău.

Eşti inima toată, eşti viaţa din ea
Tu, Doamne Isuse, eşti dragostea mea,
Mă du lângă Tine în cerul Tău sfânt
Acolo mi-e casa, nu jos pe pământ.

Tu eşti Domnul meu
Tu eşti Dumnezeu
Cu Tine să zbor spre cer e uşor
Îmi dai mâna Ta
Mă sprijini cu ea
De veghe mereu
Eşti Tu, Domnul meu.

Tu eşti Doamne sfânt
Stăpân pe pământ
La Tatăl ceresc
Cu Tine-ndrăznesc
Pe drumul cel lung
Cu Tine ajung
Eşti Tu, Domnul meu
Isus Dumnezeu...

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi aripi, Doamne

Dă-mi aripi, Doamne, ca să zbor
peste muntele cu nor.
Dă-mi aripi, Doamne, ca să trec
marea, fără să mă-înec.
Aripi, Doamne, de-aş avea,
către cer m-aş înălţa,
Mai liber ca pasărea,
la Tine aş cuteza.
Aş pluti în zborul lin
către cerul Tău sublim.
Cânt de slavă-aş înălţa,
la picioare Ţi-aş cădea,
viaţa Ţi-aş încredinţa.
Că Tu eşti ocrotitorul,
Tu eşti şi mântuitorul.
La Tine, Doamne, mă-închin.
Iartă-mă, Doamne! AMIN!

poezie de Dumitru Delcă (10 octombrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elogiul vieţii - III

Implorând căderea; totul se destramă!
Viaţa mea arde-n lacrima ta, Mamă!
Păsări de pradă peste-mi iar plutesc;
Mi-e dor de simplitate, de mine, de firesc!

Singur printre trufii vrăjmaşe, sper încă!
Tulburătoare clipe mă ridică peste stâncă!
Iluzii ale morilor de vânt cresc şi descresc mereu
Unde Eşti Tu, Doamne?... şi unde mai sunt eu?!

Nu ne mai putea vedea morţii de acum!
Singurătăţile se topesc pe ipotetic drum!
De taină e orişice aşteptare în care
Viaţa mea eşti fără, fără de răbdare?!

Trofeele cuvintelor stau ascunse-n poeme!
De-atâta rugă nespusă sufletul-mi se teme!
Lumina se topeşte în doru-i sacru de firesc
O, Doamne, Viaţa prea mult mi-o iubesc!

Ştiu, fericirea e o floare vie, înşelătoare...
Luminând inima între vis şi aşteptare...
O, Viaţa mea te iubesc fără de încetare,
Nesfârşire deie-mi Domnu-n braţele tale!

poezie de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă pentru ţară

Deschide ochii, Doamne şi uită-te spre noi!
Suntem o ţară plină de lipsuri şi nevoi,
Purtăm prea multă ură şi suntem dezbinaţi,
Am fost bătuţi de soartă, huliţi şi blestemaţi.

Deschide ochii, Doamne şi uită-te spre noi!
În tine, mamă ţară, se-azvârle cu noroi,
Ne-înstrăinăm de glie, pe mâna cui ne laşi?
Stăpâni în vatra sfântă ajungem chiriaşi.

Deschide ochii, Doamne şi uită-te spre noi!
Ne sunt pribegi copiii, se duc în trist convoi
Spre alte lumi străine lăsându-ne-n izbelişti,
În sărăcie cruntă şi-n sumbrele privelişti.

Deschide ochii, Doamne şi uită-te spre noi!
Bat clopote prea multe în catedrale noi
Şi nu lăsa ca neamul s-ajungă la pieire,
În dangătul de clopot nu-i nicio mântuire.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul: Doamne... Gândurile mele albe au căzut în noroi. Calul năzdrăvan şi-a pierdut aripile! L-a acoperit iar răpciuga minciunii... Diavolii roşii au năpădit gura Ta de Rai, Doamne... Ei Te-au alungat din biserici! Ei batjocoresc numele Tău, la fiecare pas. (Încearcă să se ridice). Nu-i lăsa să mă îngenuncheze, sfântul meu Părinte... Dă-mi forţa să mă ridic! Totdeauna Ţi-am fost pavăză! Ei nu în mine ţintesc, ci în Tine, Doamne! Şi vina mea e că Te slăvesc... Am înţeles... Trebuie să port şi eu o cruce, asemenea Fiului Tău! Grea povară, pentru anii bătrâneţii mele... Dă-mi, Doamne, tărie să rezist! Dă-mi puterea de a nu plânge în faţa demonilor... Nu-i lăsa să se bucure de neputinţa mea! Nu-i lăsa să mă umilească! Mocirla cărnii mele le aparţine... Trupul meu slab e în mâinile lor... Îl pot strivi, ca pe o cochilie de melc... Dar roua lacrimilor mele nu e pentru ei... Sufletul meu curat e la Tine, Doamne! Ai grijă de el! E tot ce mi-a rămas...

replică din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Doamne, ţucu-ţi tălpili
Dă toace minunili,
M-aş ruga, mai fă minuni:
Uneşte-i, Doamne, pe români!

epigramă de Ionel Stoiţ din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colectiv

Ce tineri, Doamne
si-au venit la tine
lăsând in urma lacrimi si durere
au renunţat la noi
au renunţat la lume
la tine, Doamne
ingeri fa-i, nu-i pierde

Ce tineri, Doamne
părinţi si fraţi ii plang acuma
de peste zari ii plângem cu durere
si in genunchi noi ne rugam la Tine
i-ai Doamne, i-ai pe lângă ingeri
nu ii lasă sa ardă ca in lume
nu ii lasă da ardă-n focul gheenei

Ce tineri, Doamne
ne-ai lăsat săraci in lume
ai luat la Tine suflete si inimi
acum in Bucureşti sunt râuri de suspine
si lumânări aprinse-n rugăciune pentru morţi
si pentru cei ce-aşteaptă de la Tine
iubirea Ta, ridica-i, fa-i mai bine

Ce tineri, Doamne
paturile-s pline
repara-i, vindeca-i, caci au văzut destule
le-ajunge câte-au pătimit
si iartă-i de-au greşit, sunt tineri
sunt frăţii noştri
noi in genunchi si-n rugăciune ne rugam la Tine
fa-i bine!

poezie de Mihai Ristea Corneanu din Drum la cer (noiembrie 2015)
Adăugat de Mihai Ristea Corneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lipeşte-mi, Doamne, sufletul... Geneza 29,34

Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine
mai mult ca floarea veşnică pe stînci.
Şi uit de ani, de lume şi de mine,
privind adînc în ochii Tăi adînci.
Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine,
din visul meu să nu mă mai deştept,
să simt şi taina slăvilor senine,
şi inima de om ce-ţi bate-n piept...

Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine,
ca pe-un levit de-altarul său divin,
să n-am nici plug în văi, nici holde pline,
ci Tu să-mi fii şi pîine-n veci şi vin!

Lipeşte-mi, Doamne, sufletul de Tine,
ca pe-o mireasă smulsă de la greu.
Ridică-mă din valea de suspine
şi-ascunde-mă cu Tine-n Dumnezeu!...

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti acolo, Doamne?...

Eşti acolo, Doamne, mă auzi,
Eşti cu mine Domnul meu acum
Crengile se sparg şi arbori uzi
S-au pornit să bântuie pe drum.
Eşti acolo, Doamne, mă asculţi?...
Mi-a rămas pe buze un cuvânt
Ti l-aş duce, paşii mi-s desculţi
Ti l-aş spune, mă lovesc de vânt.

Eşti acolo, Doamne, mă priveşti? -
Sub o floare m-am ascuns să plâng
Şi mă duc cu zânele-n poveşti
Că mi-e ploaie şi zăpadă-n crâng.

Eşti acolo, Doamne, mă visezi?-
Am ajuns la stelele de sus
Şi Te văd pe Tine, Tu mă vezi?...
Sunt la Tine, Doamne, sunt sau nu-s?...

poezie de Adriana Cristea (11 aprilie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune pentru rănile ţării ️

Nu da, Doamne, nici unui duşman
Suferinţa noastră dintr-un an
Şi ne iartă nouă dacă plânge
Inima din noi de-atâta sânge.

Pâinea noastră coaptă-n bunătate,
Dă-ne-o nouă ca şi până-acum,
Fă-ne, Doamne, prin durere drum
Ca unei corăbii pe'noptate.

Lasă-ncet din cerul Tău să cadă
Pacea peste noi ca o zăpadă
Şi pe-o rază de luceafăr mare
Dă-ne semn de milă şi-ndurare.

Dintr-un cap în celălalt al zării,
Abătut cândva la o răscruce,
Umilit ca Fiul Tău pe Cruce,
Zace-n lacrimi trupul rupt al Ţării.

Pică-i, Doamne din uleiul sfânt
Peste rănile cioplite în pământ
Şi înalţă din puterea gliei
Chipul cel rotund al României.

rugăciune de Horia Vintilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţumesc ţie, viaţă!

Avem nevoie de speranţă,
De lumină, de credinţă şi de viaţă!
Avem nevoie noie de fiecare,
Iubire din iubire, iertare cu iertare!...

Avem nevoie de acasă de copii,
De petale de îngeri şi de poezii!
Avem nevoie noi de ceruri senine,
De roua vieţii-n miez de destine!

Avem nevoie de chipuri strălucitoare,
De sărbătorile fiinţei şi de răbdare!
Avem nevoie de gânduri noi de lumină,
De pagini de firesc, de pace vie deplină!

Avem nevoie de simplitate şi de noi,
De semeni răniţi în războaiele de-apoi!
Avem nevoie de şansă, de rugă, de sănătate,
De tot ce-i mai frumos în lume (dacă se poate?)!

Avem nevoie de Dumnezeu şi de iubire,
De toţi cei dragi, de lacrima lor subţire!
Avem nevoie să spunem cu multă speranţă
În fiecare dimineaţă: "Mulţumesc Ţie, Viaţă!"

poezie de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, Doamne, eşti totul

Tu, Doamne, eşti totul în inima mea
Pe Tine Te laud, te chem cu credinţă
Din tot ce am astăzi nimic n-aş avea
De n-ai fi Tu, Doamne, să-mi dai biruinţă.
Şi viaţa din mine şi sufletul meu,
Lumina din rugul ce-mi arde-nainte,
În toate acestea eşti Tu, Dumnezeu
În toate acestea eşti Tu, Doamne Sfinte.

Şi-atât eşti de mare şi-atunci când mă cerţi
Când stau cu durerea şi vina în pleoape
Şi-atâta mă mângâi şi-atâta mă ierţi
Şi-atâta-n necazuri Te simt de aproape.

Şi-atâta eşti Doamne în sufletul meu
Că nu mai încape nimica în mine
Tu, Doamne, Tu, Sfinte ce eşti Dumnezeu
Ajuta-mă, ia-mă şi du-mă la Tine!...

Amin!

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă, Doamne, cântec!

S-a născut o stea pe cer din veşnicie
Şi-a primit chemarea sa
A primit şi loc în galaxie
Viaţă ea ne-a dat
Şi drum de urmat...

Dă, Doamne, cântec,
Dă, Doamne, vers,
Să port credinţa mea
În Univers

Dă, Doamne, viaţă,
Dă, Doamne, nor,
Şi ascultă ruga oamenilor

Ce destin nerepetat nicicând sub soare
Pomenească trecere
Fie lumea veşnic iubitoare
Drumul plin de flori
Cerul fără nori

Dă, Doamne, cântec,
Dă, Doamne, vers,
Să port credinţa mea
În Univers
Daaaaaa

Şi ascultă ruga oamenilor
Şi ascultă ruga... oamenilor

cântec interpretat de Laura Stoica
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!