Anomalii autumnale

Cuci tembeli cu pene balsamine
Cântă răguşit pre nişte limbi străine,
Maci crescuţi în pajişti nenumite
Umplu vaza ‘celor dame părăsite,
Toamna gri îmbrăcată-n lenjuri
Colorează brume-n palide pasteluri
Corifeii păcii poruncesc războaie
Împlinind destin de ‘gnobilă ghionoaie,
Doar poetul tace dus în abisal
Aşteptând senin tichetul spre astral.

poezie de Ion Ţoanţă din Singurătatea culegătorului de scoici (2016)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot despre soacre

Soacrele sunt dame bine,
Cultivate, limbi străine,
Deseori sunt şi plăcute...
Când au gurile cusute!

epigramă de Vasile Ilincan din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demnitarului care ne recomandă să învăţăm cel puţin două limbi străine

El susţine că e bine
Să ştim două limbi străine...
Şi indică-n mod solemn
Limba rusă şi-a de lemn.

epigramă de Valentin Smarand Popescu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui student la limbi străine

Şi tu studiaşi o limbă,
Ştii să scrii şi să citeşti.
Vremurile cum se schimbă
Azi nu vrei nici s-o vorbeşti!

epigramă de Ionel Stoiţ din Voivodina, Banatul Sârbesc (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pasteluri pe covoare

Afară plouă cu miros de dulceaţă de gutui
A venit toamna sub albastru regal
Cu pasteluri pe covoare şi cu multă iubire-n panere.
Ne întâlnim la pragul bisericii străvechi,
A venit toamnaşi eu, iubita ta, voi adormi pe braţu-ţi puternic.
A venit toamna cu mii de culori şi miresme care să ne-ncânte,
A venit ispita! Nu te lăsa prins în mrejele ei!
A crescut spicul de grâu bogat, copt, sănătos,
Cu tot cu vise şi dorinţe, cu lacrimi şi credinţă.
P. S. Cu dragoste, pentru tine.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De prin primăveri adunate

Am plâns
la rădăcina pomilor
în floare
când ai plecat subit,
îngerii-mi şopteau
să nu te judec
iar după trezirea
de la ceasul pierzaniei
am încropit
din flori
de păpădie
nişte poeme
prin pajişti udate
de lacrima ploii,
dulce ca mierea
e sărutul iubitei
în absenţa-i!

poezie de Ion Ţoanţă din Rapsodie în mov (2016)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dame de costumaţie

în cazul în care poetul este ucis
cu o floare
a buzei, cu un herpes nu
se face primăvară în inima primei
dame de costumaţie
interioară -
sub aparenţa unor poezii bine scrise (?!)
poetul retezat de parfumuri
de sărut vanilat
otrăvit va purta acelaşi costum al iubirii
cu fumuri
tivit la înălţimea fragilităţii
vârstelor sale, cum şi
pieritoare
bandane murdare legale, legate
în jurul craniului uriaş...
pe lângă
plopii fără sol - ades -
trece doar cerul gol - cules
ca o floare,-n exces

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin în toamnă

Adio, vine toamna,
Am încuiat de dimineaţă
Toate lacătele inimilor frânte de cu vară,
Îmi adun cuvintele din bruma
De pe marginea drumului
Şi mă mut la tine să-ţi povestesc
Despre destin...

Adio, vine toamna,
Ajută-mă să mai car nişte vreascuri
Din celălalt capăt al Pământului.
Nu mă întreba despre vreme,
Eu ştiu despre destin.
Ascultă buletinele de ştiri,
Ascultă ţiglele de pe case cum se învechesc,
Eu pot doar să-ţi povestesc
Despre azilurile de noapte,
Despre gări fără trenuri,
Despre iubire,
Despre casele de nebuni,
Despre singurătăţile lumii,
Despre destin.

Adio, vine toamna,
Scrii cuvinte de dragoste pe frunze,
Pe frunze de bronz.
Ajută-mă să dobor plopii uscaţi
Care au crescut bizar între mine şi tine,
Spinii otrăviţi dintre mine şi tine,
Sârma ghimpată dintre mine şi tine,
Eu am să te ajut să înţelegi
Că totuşi vine toamna,
Că inimile se frâng,
Vreau să-ţi spun povestea
Despre destin...

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condiţia poetului

Cât de străin e totuşi poetul,
Iar vorba lui e vânt şi renunţare,
Arar e numai el şi exegetul,
Iar intre ei o simplă pronunţare.

E greu să îţi asumi umil tăcerea,
Dar şi mai greu sa vezi cât eşti de singur,
Viaţa petrecută cu vederea,
Spre un postum livresc dar şi nesigur.

N-ai cui să spui, n-ai ce să spui,
Că nu-s pereţii cu auzuri fine,
Nici stâncile n-am minţile în cui,
Şi versul pare scris în limbi străine.

Tristeţea-i laitmotivul permanent,
Poetul este umbră de-ndoială,
Un genuin cu morbul recurent,
Al vorbelor rostite cu sfială.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

păsările nopţii
fâşâie liniştea în stropi albi de răcoare,
vin de nicăieri tropote de zmei...
străine, trupurile noastre se caută disperate
în goana după adevăr
stăm stingheri unul
în faţa celuilalt.
Cineva ne-a răpit dreptul de a fi fericiţi,
chiar dreptul de a fi.
Lacrimi curg pe obrajii timpului,
acum,
când mitul lui,, împreună'' s-a destrămat.
una lângă alta, gurile noastre
străine şi reci, părăsite de cuvânt,
se privesc.. Atât.... aşteptând...
aruncând arar
săgeţi grele de tăcere.

poezie de Magdalena Hărăbor din revista "Arcade", nr. 3 (septembrie 2015)
Adăugat de Magdalena Hărăbor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Absolut

Absolutul
are culoarea sânilor tăi
la care urc
pe scara din metafore mov,
ţine-mă strâns,
prăbuşirea în abisal
îmi traduce secvenţe
din apocalipsa
jocului fără sentimente,
topeşte-mă-n mov
la răscrucea pieptului tău!

poezie de Ion Ţoanţă din Rapsodie în mov
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păsări

Cercuri de lumină
umplu spaţiul acesta gol
pe care nu-l cuprinde
nimeni

Prin ele trec păsări
ca nişte gânduri uitate
Păsările cântă
neauzite de nimeni
un cântec din altă lume
alb şi înalt
şi dispar într-un copac uriaş
ca un nor
apărut din senin

Prin spaţiul acesta gol
vibrează şi acum neştiut
o aripă de înger

poezie de Ioana Trică din Altcineva (octombrie 2005)
Adăugat de Ioana Trică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

Atât de mult i-a iubit
Poetul
Pe oameni,
Încât
Şi-a dat
Unica viaţă,
Frângând-o
În mii de metafore,
Întru hrana
Celor înfometaţi
De Cuvânt.
Apoi,
Deşi ştia
Că va fi vândut
Pentru câţiva arginţi,
Şi-a turnat sufletul
În poezii,
Aşteptând
Crucificarea
Şi înălţarea
Cărţilor sale.

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul este turlă de cetate

Poetul care-i turlă de cetate,
şi în cetate îşi caută universul,
aprinde zilei focuri mari de astre
şi prin aorta inimii îşi trece versul.

Poetul ce-i stindard gravat în sânge,
nu-şi zămisleşte bustul în senin
ci scormoneşte-n lava ce se scurge
din craterul fatalului destin.

Pentru poetul străfulgerat de viaţă,
ca lama prin carnea unui măr,
nu onomastica statuilor e lege
ci neornamentalul adevăr.

Cu-această grefă de sinceritate
pe cordul lui deschis spre patru zări,
el sapă în tăcerea pietrelor suspectă
tranşee de lumină şi infinite scări.

El nu e spectatorul de serviciu
la un regal de scene-n travesti
ci este curierul unei naţii,
pe-adresa noastră de fiecare zi.

Poetul se ridică la puterea
a milioane de răni nevindecate,
şi pentru toate şi pentru fiecare,
poetul este turlă de cetate.

Şi ca o turlă răstignită-n zare,
pe care piatra începe să o doară,
POETUL este idealul unanim
ce nici nu are voie să mai moară

poezie de Adriana Dandu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă Cucul!

Cântă cucul prin văzduh,
De se aude ca în burduf!
Cântă cucul cu ecou,
Doar în capitală e metrou!

Cântă cucul prin păduri,
Pe dealuri alergă iepuri!
Cântă cucul pe câmpii,
Hai să alergăm copii!

Cântă cucul prin livezi,
De eşti prin preajmă, să-l vezi!
Cântă cucul prin grădini,
Trandafirii sunt plini de spini!

Cântă cucul pe la sate,
Orăşenii îl ştiu din carte!
Cântă cucul prin oraşe,
Sătenii îl au ca ceas prin case!

Cântă cucul pe la case,
Toate simulările sunt false!
Cântă cucul printre blocuri,
De revelion au fost multe focuri!

Cântă cucul pentru noi,
Noi vrem pace nu război!
Cântă cucul şi nu tace,
Primăvara la toţi ne place!

poezie de Ovidiu Kerekes (22 februarie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam: Veniţi cu noi!
Poetul: Cu voi? Nu voi călca nicicând pe drumul crimei. Sunt prea bătrân să mint.
Adam: "Căci e înţelepciune a şti să fii şi rău"!
Poetul: Străine! Răul sub tine-i calul cel sprinten! "Ademeneşti lumina, cu îngerii-ţi perfizi"! În glasul tău mieros eu simt otrava. "Nu-ţi pot iubi minciuna"!
Adam: Tată! "Revarsă-ţi harul peste mine-acuma"...
Poetul: Nu pot, străine! (Oftează). Mare păcat că inima nu ţi-e la fel de bună, precum memoria...

replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Lan

De prea mult aur crapă boabele de grâu.
Ici-colo stropi de mac
şi-n lan
o fată
cu gene lungi ca spicele de orz.
Ea strânge cu privirea snopii de senin al cerului
şi cântă.

Eu zac în umbra unor maci,
fără dorinţi, fără mustrări, fără căinţi
şi fără-ndemnuri, numai trup
şi numai lut.
Ea cântă
şi eu ascult.
Pe buzele ei calde mi se naşte sufletul.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

cer senin noaptea
stolul de cocori în zbor
aproape de stele-
în cuiburi părăsite
doar paie şi fulgi

tanka de Gabriela Genţiana Groza (10 iulie 2017)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păşi temător spre curtea casei sale. Înainte de a deschide poarta, privi puţin în sus. Pe cerul senin, stelele sclipeau palide, mai mult din cauza luminilor din oraş; la Institut se vedeau mult mai bine. Oricum, Lucian le recunoştea cu uşurinţă pe fiecare în parte, doar era astronom, ba, pe deasupra, chiar şi şef. Dar oricât de cunoscute i-ar fi fost, tot îi fascinau privirea visătoare, care le cuprindea de fiecare dată cu drag. Şi chiar dacă era doar o iluzie, lui i se păreau mereu altfel; nişte punctuleţe timide, ce brăzdau bolta cerească. Existau; deci, trebuiau explorate, atât cât se putea, atât cât permitea tehnologia existentă în acel moment.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seară de toamnă

Seară, frig,
buletinul meteo aruncat la gunoi,
sentimente prăfuite,
ruginesc sub pătura de brumă,
Ducu Bertzi, cu glas ruginit
îşi tot cântă iubita
(pe unde-o fi?),
accident teribil pe DN 1,
a doua lună de şomaj tehnic,
frunze căzute în parcul de vizavi,
E toamnă fir-ar să fie,
s-a dus, ehee, septembrie,
gata cu romantismul boem,
iubesc, am curaj şi mă tem,
spunea poetul
într-un acces de furie!
Va trece şi toamna,
muri-va şi iarna,
apoi vom curăţa, grijuliu iarba
ţi vom găsi, acolo, biete sentimente,
firicele, firicele,
ne vor hrăni, uşor şi cuminte,
trupurile, hămesite
de dorinţe, din iarna fierbinte...

poezie de Ioan Ţoanţă din Templul devenirii noastre (2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui poliglot

Ştie multe limbi străine
Şi vorbeşte cu oricine
Are doar un singur of
Pe limba de la pantof.

epigramă de Sandu Marin din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!