Imobilitatea şi tăcerea nu sunt inactive. Floarea umple spaţiul cu parfum, lumânarea cu lumină. Ele nu fac nimic şi totuşi schimbă totul prin simpla lor prezenţă. Poţi fotografia lumânarea, dar nu şi lumina ei. Poţi cunoaşte omul, numele şi înfăţişarea lui, dar nu şi influenţa lui. Simpla lui prezenţă este acţiune.

citat din Nisargadatta Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa mea e o cafea amară pe care tu o poţi îndulci cu simpla prezenţă!

aforism de Alina-Georgiana Drosu (29 decembrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simpla prezenţă, parfumul eternei noastre Absenţe!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii inutil pentru minte şi atunci ţi se vor deschide pentru prima oară ochii şi vei vedea că eşti aidoma soarelui, atâta de inutil că nu face nimic şi totuşi simpla lui prezenţă face absolut totul. Ai făcut destul, nu ai obosit? Doar reîntoarce-te la A-Fi şi această reîntregire va ucide facerea şi te va reda vieţii tale veşnice!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă poţi menţine ceva, înseamnă că o să-l şi pierzi, nu-i aşa? Dar ceea ce eşti tu rămâne, da sau nu? Oare faptul nostru de "A-Fi" sau simpla Prezenţă dispare dacă nu mai putem face efortul menţinerii? Sunt prea bătrân şi am Alzheimer, deci nu pot lucra cu gândul menţinerii, dar faptul meu de "A-Fi", este atins de asta, da sau nu?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce se schimbă nu eşti tu. Odată ce te-ai aflat, ai recunoscut adevărata ta fiinţă, vei vedea că este martorul care nu s-a schimbat la toate cele schimbătoare. Corpul se schimbă, gândurile se schimbă, învăţăturile despre PREZENŢĂ se schimbă, dar PREZENŢA rămâne neafectată, neînţinată. Ca un gând să-mi apară trebuie să apară în propria mea prezenţă.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu a creat lumea prin simpla lui prezenţă.

aforism de Victor Martin din Carte de citit la volan
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi să ajungi la Dumnezeu prin simpla privire a cerului. Şi nici prin simpla închidere a ochilor.

Ionuţ Caragea în Sindromul nemuririi (2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa are grijă de Viaţă. Chiar dacă ceilalţi o să zică: "Vai, amărâtul, săracul, uite, mă, noroc cu ăla că i-a dat mâna, nu avea de unde, nu avea de nimica, nu e capabil să producă nimic." Ignorantul nici măcar nu realizează că acel care nu e capabil să producă nimic, produce tot. Cel care nu e capabil cu adevărat să producă nimic, produce Viaţa Eternă. Exact ca soarele. Nu face nimic şi totuşi căldura şi lumina lui face tot. Simpla prezenţă. Dumnezeu Cel Viu. Tot ceea ce ştii, tot ceea ce vezi, tot ceea ce auzi e doar ignoranţă sau separare, nimic altceva.

Atmaji Maharaj în Întreaga separare e doar imaginaţie, acceptată ca şi realitate "perceptivă" - Satsang cu Atmaji
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chestiunile psihologice, cele enigmatice, au asupra mea un fel de putere neliniştitoare, îmi stârnesc arzătoarea dorinţă de-a afla legăturile ascunse, iar oamenii ciudaţi pot, prin simpla lor prezenţă, să dezlănţuie în mine pasiunea voinţei de a cunoaşte.

Stefan Zweig în Amoc. Obsedatul (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

geniu (vezi şi genialitate)

Geniul este un suveran cuibărit într-un bordei, dar prin simpla sa prezenţă, bordeiul se preface în palat.

definiţie aforistică de Carmen Sylva din Cugetări şi impresii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu nu este o abstracţiune, ci o prezenţă vie în viaţa ta pe care o poţi trăi ca experienţă. Dar El nu este ca orice altă prezenţă vie deoarece nu are formă.

Paul Ferrini în Liniştea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumânarea

S-a dus şi-a luat lampa
Şi-a stat aşa cu ea în mână, la marginea patului.
- Ce faci, mă, cu ea? l-a întrebat Ioana.
El n-a mai răspuns.
Dacă-a văzut aşa s-a dus să
Anunţe pe Mitru. Şi cum au venit
El murise, cu lampa pe piept. Aprinsă. Aşa a murit Panduru.

De ce-or fi vrând oamenii să moară
Cu lumină?
Nae Banţa îi spunea unei vecine:
- Fină, să nu uitaţi lumânarea,
Să mă lăsaţi pe întuneric.
Să-mi puneţi lumânarea să m o r i
Şi eu cu lumânare.
Hainele - nu mă puteţi îmbrăca,
Sunt greu. Să mi le puneţi pe piept.
Da' lumânarea s-o am în mână.
Şi aşa a fost.

- Naşule, uite-o, lumânarea...
Şi a dat din cap că e bine.

poezie celebră de Marin Sorescu din La (L)ilieci, Cartea a treia (1980)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da, dacă reduci frumuseţea ta doar la cea a rolurilor tale, a gândurilor tale tu o întinezi şi o limitezi la suferinţă. Când vezi că frumuseţea ta e fără formă şi doar îşi exprimă iubirea printr-o formă, tu eşti liberă de toate rolurile tale şi implicit de suferinţă. Dumnezeu este Totul din Întreg, în EL apare şi un lindine dar şi întregul macrocosmos. Şi cea mai înaltă dintre toate dimensiunile lui Dumnezeu este Libertatea! Noaptea în somnul profund "eu"-l pe care crezi acum că îl eşti dispare şi Dumnezeu apare în tine ca tine, ca simplă Absenţă, dincolo de dualitatea gândită de "absenţă şi prezenţă"! După cum în veghe primul care apare este Dumnezeu, iubirea sau simpla Prezenţă.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Binele din lume

Îmi face bine simpla ei prezenţă
Absenţa-i e o parte de netimp,
Surâsul ei o dulce confluenţă
Ce-mi schimbă veşnicia-n anotimp.

Pe buze-mi sărutările-i sunt leacuri,
Pe fiecare viaţă câte-un strop,
Căci eu sunt bietul emigrant în veacuri
Şi-n praf de stele vieţile-mi îngrop.

Aştept aşa, căzut în rugăciune
Lumina ei în mijlocul durerii,
Tot răul stins în binele din lume,
Şi-n ochiul minţii lacrima învierii.

poezie de Ovidiu Vasile din Sărutul Înflorit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă câţiva oameni se roagă, dacă intră în starea de rugăciune pură şi în mod aparent nefolositoare, ei transformă universul prin simpla lor prezenţă, prin însăşi existenţa lor.

citat din Olivier Clement
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motivare

Cine n-a scris despre diferite lucruri
pe care dacă le foloseşti fără temei
fără rând,
poţi fi acuzat
sau dat de gol?
Însă eu scriu acum
despre singurul lucru pe care
dacă-l foloseşti fie ziua sau noaptea
în diferite împrejurări,
la bine şi la greu,
la bucurie sau tristeţe,
nu poţi fi acuzat
sau dat de gol...
Acest lucru este lumânarea!
Ai motive ca s-o foloseşti oricând,
fie că te rogi cu voce tare
sau în surdină.
Iar dacă eşti prins că taci,
cu lumânarea în mână
fără să semnalezi la vedere
un oarecare eveniment public
(botez, nuntă, mormântare, slujbă religioasă)
sau de altă natură,
poţi motiva cum că în acest fel
ţii momente de reculegere pentru cineva.
Deci, prin tot ce-i relatat mai sus
şi mai ales prin tot ce simţi şi faci
ai toate motivele
să foloseşti oricând lumânarea
fără să poţi fi acuzat
sau dat de gol,
chiar şi de faţă cu soarele...

poezie de Vasile Dan Marchis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"A avea, a şti, a crede, etc" se referă la exterior, la lume, doar "A-Fi" se referă la tine. Dacă nu recunoaştem în noi ce este acest "A-Fi" sau simpla prezenţă, putem avea totul, dar vom muri străini şi extrem de săraci. Dar când îl recunoaştem pe "A-Fi" explodând în noi de niciunde întreaga viaţă eternă. "A=Fi" este unitate, "a avea, a şti, a crede, etc" doar întreţine suferinţa unei separări iluzorii.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chintesenţă

Doamne! Arde lumânarea
Şi mai e din ea oleacă,
Când se lasă înserarea,
Lunga noapte nu mai pleacă.

Te rog, Doamne, lasă ziua
Să mai stea împrăştiată,
Lasă Doamne, să stea clipa
De o rază, agăţată.

Doamne! Unde e speranţa
De lumină şi de viaţă?
Frunza, floarea colorată,
Este verde şi nu-i moartă.

Doamne! Arde lumânarea
Şi pe jos e-atâta ceară,
Trupul ei se scurge leneş
Ca un tuş din călimară.

Eu înmoi în el penelul
Să îmi amintesc de vară,
Lasă, Doamne, lumânarea
Şi-o înalţă să nu piară.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cafeaua mea

Dimineaţa-mi ţine companie,
Aroma ei provoacă dependenţă,
E sursă de inspiraţie, energie
Doar cu simpla sa prezenţă.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (27 iulie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu observi că adicţia ta pentru compulsivitatea gândirii te duce într-o stare infinit mai jalnică decât ei? Ei se distrug pe ei şi nu încearcă să îşi spiritualizeze ego-ul ca tine şi deci implicit să îi rătăcească pe alţii, pe care culmea tocmai credeai că îi salvezi, fără să cunoşti salvatorul, Dar de fapt îi rătăceşti în dependenţa facerii, oare vezi tragedia? Fii inutil pentru minte şi atunci ţi se vor deschide pentru prima oară ochii şi vei vedea că eşti aidoma soarelui, atâta de inutil că nu face nimic şi totuşi simpla lui prezenţă face absolut totul. Ai făcut destul, nu ai obosit? Doar reîntoarce-te la A-Fi şi această reîntregire va ucide facerea şi te va reda vieţii tale veşnice!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!