Bobul de muştar

... poeme morilor de vânt –
am dreptul să visez le voi striga
am dreptul să vă tai pietrele gândirii
dintotdeauna căzătoare
(dar ele sunt drumul!...)
cu această credinţă
crescând în adevăr stindardul măştii
(dar e aceeaşi limbă a tuturor măştilor
în care călcâiul lor
dintotdeauna voi juca...)
şi-atunci, iubirea mea,
doar tu să ştii!
precum
cât bobul de muştar...
va fi

poezie de Ana Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintotdeauna

De fapt te-am aşteptat dintotdeauna
Iar tu dintotdeauna m-ai uitat;
Cum sunt pe ceruri soarele si luna
Eram si noi, femeie şi bărbat.

Tu căprioară colindând alene,
Eu lup cu ochi strălucitori şi reci
Purtând sălbăticii şi dor în gene
Ne întâlneam pe-ngustele poteci

Şi tu prin mine alergai sprinţară,
Iar eu prin tine coboram abrupt,
Iubirea noastră a ţinut o vară
Si-n zorii toamnei, galbeni, s-a-ntrerupt.

De-atunci mă iau cu ploile la trântă
Şi stelele, spre cer urlând, le-aprind,
De dorul tău dureri mă înveşmântă
Şi râd şi plâng, apoi mă nasc murind,

De-atunci în oase port cumplită iarnă
Şi-n piept deschisă rană port mereu,
Aud lătrat de câini si glas de goarnă
Şi cerul, umerii, mi-apasă greu...

De mor ori de trăiesc, îmi e totuna,
Îmi pare existenţa un păcat,
Căci eu te-am aşteptat dintotdeauna,
Iar tu, dintotdeauna m-ai uitat...

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca scriitor, cer dreptul de a scrie despre orice personaj din lume despre care vreau să scriu. Cer dreptul de a fi el însuşi, cer dreptul de a gândi ca el şi cer dreptul de a spune adevărul aşa cum îl văd în el.

citat din Quentin Tarantino
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Constituţia americană include între prevederile sale dreptul cetăţenilor la fericire. Foarte frumos, dar atenţie ca nu cumva şi dreptul la fericire să devină, precum dreptul la muncă, o obligaţie nesuferită!

aforism de Gelu Negrea din Secretul lui Don Juan - 1001 aforisme (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acord 29

Un artist are doar două drepturi...
dreptul la naştere
şi
dreptul la moarte.
Dreptul la viaţă este pentru el
interpretarea
realităţilor lui.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puterea dă celor de sus, dreptul la minciună cu rol de adevăr, iar celor de jos, dreptul la adevăr fără valoare.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Putere (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii au dreptul la adevăr aşa cum au dreptul la viaţă, libertate şi la căutarea fericirii.

citat din Frank Norris
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul morilor

Glasul morilor de apă,
Glasul morilor de vânt,
Glasul morilor severe care macină Romanţa
Zilelor de mâine,
Glasul dătător de pâine,
Care-mbracă-n alb veşmânt
Năzuinţa şi speranţa.
Glasul morilor severe care-ngroapă
Şi dezgroapă
De sub piatră-acelaşi Cânt,
Glasul morilor de apă,
Glasul morilor de vânt,
Să-l asculţi de dimineaţă, până-n seară,
Ore-ntregi şi zile-ntregi,
Să-l asculţi supus ca-n clipa când vorbeşte inspirarea
Să-l cunoşti,
Să-l înţelegi,
Să-l înveţi pe dinafară
Şi să-l cânţi şi tu cu apa,
Şi să-l cânţi şi tu cu vântul,
Căci e glasul-n care Cântul
Plămădeşte-ndestularea!...

Iar când noaptea amuţeşte glasul morilor,
Târziu,
Când prin scocuri, nemişcată, apa doarme ca-n sicriu,
Când prin aripi vântul trece cu aceeaşi nepăsare
Suverană,
Ca prin pânza zdrenţuită-a unei nave,
Şi când piatra morii-ţi pare
O pecetie domnească
Dezgropată din arhiva prăfuitelor hrisoave,
Tu să te gândeşti la grâul care face să-ncolţească
Iarna,
De sub piatra morii, năzuinţa şi speranţa,
Şi să-ţi aminteşti de glasul care macină Romanţa
Zilelor de mâine -
Glasul dătător de pâine!

poezie celebră de Ion Minulescu din Viaţa românească, VI, nr. 8 (august 1911)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceeaşi limbă

De două mii de ani, aceeaşi limbă,
Vorbim noi, cei de-un sânge şi de-un neam,
Ca frunzele crescând pe-acelaşi ram,
Cum veacuri am văzut cum se preschimbă.

O altă lume, cu alţi fii, se tot plimbă
Şi altfel este acum de cum eram,
Dar limba ce ne poartă-acelaşi hram,
Ne-a tot legat prin veacuri ce se schimbă.

Cu mierea adunată în cuvinte
Şi-adânc înscrise în suflet românesc,
Uniţi în cuget, plini de învăţăminte,

La fel urmaşii, ca şi noi vorbesc,
Aceeaşi limbă. Drumuri înainte,
Care străbat pământul strămoşesc.

sonet de Petre Gigea-Gorun din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joey (către Dawson): Vreau să te uiţi la mine şi să vezi aceeaşi persoană pe care o ştii dintotdeauna şi să-ţi dai seama că ceea ce avem noi este mult mai mult decât o simplă atracţie fizică trecătoare.

replică din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu că mă iubeşti!

Dintotdeauna am ştiut că mă iubeşti...
Şi tu dintotdeauna te-ai ascuns,
Dorindu-ţi să pari de nepătruns...
Dar eu ştiam, ce sentimente tu nutreşti.

Dintotdeauna am văzut cum mă priveşti,
Când tu credeai că eu mă uit în altă parte...
Mi-ai fost şi eşti dechis ca şi o carte,
Însă, de pagina de încheiere... mă lipseşti!

Dintotdeauna ţi-am simţit cum gânduri strigă
Şi ele mă chemau necontenit...
În miez de noapte, poate-aş fi venit,
Dar mintea, la altceva obligă...

Dintotdeauna m-ai plăcut în taină, ştiu!
Mă prefăceam că nu ştiam, zâmbindu-ţi...
Şi tot în taină te iubeam, fiindu-ţi,
Ceea ce amândoi doream să-ţi fiu.

Dintotdeauna ne-am certat de la nimicuri...
Şi tot de-atâtea ori mă împăcai...
În sine pentru mine tu ardeai,
Iar eu îmi puneam dragostea în plicuri.

Şi ne-am jucat aşa o vreme bună,
Şi tot ne-am tachinat, de a durut...
Până când ceasul a sunat... şi ne-am avut...
Şi-apoi, din cer senin, a fost furtună!

Dintotdeauna eu te-am iubit la fel.
Deşi, nu arătam... precum şi timpul,
Ce s-a jucat cu noi mult prea rebel...
Eu te-am iubit fără să stric ritmul.

Şi azi e ars ce-a fost atunci o joacă...
Ţi-a fost prea multă teamă de iubire!
Dar ce ţi-am dăruit, n-a fost dezămăgire...
Nu mai lăsa niciun minut să treacă!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de a fi descoperit alchimia am visat în mod repetat vise care tratau mereu aceeaşi temă: alături de casa mea mai era o altă, mai precis o aripă sau o construcţie adăugată care îmi era străină. De fiecare dată mă minunam în vis că nu cunosc această parte a casei, care se pare că fusese dintotdeauna acolo.

citat din Carl Gustav Jung
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta rămâne generoasa zonă a tuturor morilor de vânt.

aforism de Vasile Ghica din În ghearele râsului (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

libertate religioasă

Libertatea religioasă înseamnă dreptul individului de a alege şi de a adera la orice credinţă religioasă doreşte, de a se uni cu alţii în asociaţii religioase pentru a exprima această credinţă şi de a nu-şi atrage restricţii sociale datorită alegerii lui.

definiţie de Joseph L. Blau
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar cei morţi au dreptul de a ierta, iar cei vii nu au dreptul de a uita.

citat din Chaim Herzog
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt aşa imperfect pe cât ideal visez

vorbesc cu bucuria condamnatului la moarte
care a înţeles că degeaba se sufocă
nu are altă cale decât să coopereze
şi să-i mulţumească gâdelui
cu o plată generoasă
oricum nu mai cred în nimic
sunt uneori aşa de gol
precum o carcasă
din ce în ce mai dator pământului

nu mă mai amăgesc aiurea
nici pe mine nu sunt în stare
să mă iubesc necondiţionat
sunt în situaţia de a înţelege
neantul de dincolo de neant
ca pe o nefericire legată de existenţă
sau ca pe fericirea celui
care nu mai are nimic de pierdut

nici măcar dorinţa de a lupta
cu veşnicia morilor de vânt
nu mă face mai trist
râd cu gura până dincolo de moarte
nu mă mai întreb dacă
şi nici cum ar fi
o altă viaţă
doar mă bucur că nu o să mai ştiu nimic
şi poate
cel puţin la început
voi fi iarăşi copil

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Precum cele mai mari iubiri, Miriam respiră în tot ceea ce fac şi ce am făcut dintotdeauna. Dansul alături de dumneaei m-a îmbogăţit pe moment, dar mă hrăneşte, inspiră şi minunează până în ziua de azi. După ce ai lucrat o secundă cu această femeie, nu mai eşti la fel.

Gigi Căciuleanu în AGERPRES, interviu (13 mai 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem dreptul să iubim toamna

Şi noi avem dreptul să iubim ultimele zile de toamnă şi să-întrebăm:
Mai este loc pe câmp pentru-o nouă toamnă,-n care să locuim precum cărbunii?
O toamnă care să-şi scalde frunzele în aur.
Doar dacă-am fi frunzele unui smochin sau chiar ale unui fir de iarbă
şi-am putea sesiza cum un anotimp se trece-n altul!
Doar dacă noi n-am fi spus niciodată adio unor principii
şi dacă ne-am fi-întrebat părinţii de ce-au fugit din faţa unei arme.
Fie-ne dat să-aflăm în numele Domnului şi-n poezie îndurare!
Avem dreptul să-încălzim nopţile femeilor frumoase – şi să vorbim despre cum
am putea scurta nopţile celor doi străini care-aşteaptă să le intre Nordul în compas.
E toamnă. Avem dreptul să mirosim aromele toamnei şi să-i cerem nopţii vise.
Oare visul se-îmbolnăveşte-asemeni visătorilor? Toamnă. Toamnă.
Se poate naşte-un popor pe ghilotină?
Avem dreptul de-a muri în felul în care vrem.
Fie ca pământul însuşi să se-ascundă-n urechea unui bob de grâu!

poezie de Mahmoud Darwish, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am dorit dintotdeauna să fiu un actor internaţional. Cred că ţine de o anumită latură a mea... Sunt un om care nu crede foarte tare în graniţe, cred că suntem oameni şi atât, iar pământul ne e dat tuturor ca să îl descoperim, fiecare în felul său.

Caroline Gombe în Ziarul Metropolis
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu n-am drept să nu...

N-am dreptul să nu ştiu de tine,
Lucid când păşesc şi-ajung iar la mine.
Când mint prin uitare beţia-mi totală,
Sublime iluzii ce ies la iveală.
N-am dreptul să nu-aştern în cuvinte,
Eternul de după şi cel dinainte.
Aşa cum e el - când zâmbetu-mi minte...
Aşa cum e el - doar acum,
şi-nainte.
N-am dreptul să nu strâng iubire-mi,
pe toată.
În rime uzate, în foi laolaltă,
În galbenul toamnei - cu suflet murdar,
de-atâta speranţă...
Renunţ la amar.
Lumina e dulce,
N-am dreptul să nu,
Să nu te privesc aşa cum eşti tu.
Aşa cum suntem - doar acum,
fiecare...
Departe de vise, aproape de Soare.

poezie de Tai Bu
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cangrena

adevărul e că de-o vreme nici nu mai scriu
fac un minus în dreptul Eu-lui şi tac
există păreri pro
dar de vreme ce pietrele nu se lasă modelate
tac
e mai bine să duc războiul în altă parte
poate învăţătura asta
e tocmai ce îmi trebuie
să reiau paşii
ca orbul
să sfinţesc cărămizile de lut
să car pietre în raniţă
ca şi cum puşcariile ar fi invadate de molii
da
încercarea trebuie să mă adune

adevărul e că pe drumul acesta
pietrele nu vor încolţi niciodată

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!