Violoncelista îşi potriveşte poziţia genunchilor după curburile instrumentului, după suprafaţa aceea de lemn, îndoită, ondulantă, care corespunde taliei, apucă violoncelul, îi ciupeşte corzile vocale şi-i freacă pieptul cu arcul, până ce-l răneşte drept în inimă şi-l face să plângă în mi bemol.

citat din Juan Manuel de Prada
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce întrepătrundere aceea dintre un violoncel şi femeia care smulge din corzile acestuia plânsete, sau şoapte, sau strigăte exultate! Ce întrepătrundere de linii drepte şi curbe, ce acuplare de lemn şi carne!

citat din Juan Manuel de Prada
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În peşteră trăiau nişte oameni uriaşi carii aveau numai câte un ochi în frunte. Ceru foc de la dânşii, dar ei, în loc de foc, puseră mâna pe dânsul şi-l legară. După aceea aşezară şi un cazan pe foc cu apă şi se găteau să-l fiarbă ca să-l mănânce. Dară tocmai când era să-l arunce în căldare, un zgomot se auzi nu departe de peştera aceea, toţi ieşiră, şi lăsară pe un bătrân de ai lor ca să facă astă treabă. Cum se văzu viteazul nostru singur numai cu unchiaşul, îi puse gând rău. Unchiaşul îl dezlegă ca să-l bage în cazan, dară voinicul îndată puse mâna pe un tăciune şi-l azvârli drept în ochiul bătrânului, îl orbi, şi apoi fără să-i dea răgaz a zice nici cârc! îi puse o piedică şi-i făcu vânt în cazan. Luă focul după care venise, o apucă la sănătoasa, şi scăpă cu faţă curată. Ajungând la Zorilă, îi dete drumul. După aceea o tuli la fugă şi fugi până ce ajunse la Miazănoapte, o dezlegă şi pe dânsa, şi apoi se duse şi la Murgilă pe care îl trimise să-şi vază de treabă. Când ajunse la tovarăşii săi, ei tot mai dormeau. Nu începuse, vezi, încă a se arăta albul zilei, atât de lungă fu noaptea, fiindcă voinicul îi oprise cursul, şi aşa avu timp destul să colinde după focul care îi trebuia.

Petre Ispirescu în Balaurul cel cu şapte capete
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un secret pe care-l păstrăm este ca un păcat pe care nu-l mărturisim nimănui: germinează, se alterează în noi şi nu se poate hrăni decât cu alte secrete.

citat din Juan Manuel de Prada
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost odată, când a fost, că, dacă n-ar fi fost, nu s-ar povesti. Noi nu suntem de pe când poveştile, ci suntem mai dincoace cu vro două-trei zile, de pe când se potcovea purecele cu nouăzeci şi nouă de ocă de fer la un picior şi tot i se părea că-i uşor. Cică era odată un om însurat, şi omul acela trăia la un loc cu soacră-sa. Nevasta lui, care avea copil de ţâţă, era cam proastă; dar şi soacră-sa nu era tocmai hâtră. Întru una din zile, omul nostru iese de-acasă după trebi, ca fiecare om. Nevasta lui, după ce-şi scăldă copilul, îl înfăşă şi-i dete ţâţă, îl puse în albie lângă sobă, căci era iarnă; apoi îl legănă şi-l dezmerdă, până ce-l adormi. După ce-l adormi, stătu ea puţin pe gânduri ş-apoi începu a se boci cât îi lua gura: "Aulio! copilaşul meu, copilaşul meu!"

începutul de la Prostia omenească de Ion Creangă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treasure chest

Pieptul tău este un cer înnorat
peste care moartea
îşi înalţă corbii ca pe zmeie.

Firele nu se văd.
Firele sunt ascunse
şi roşii.

Se împletesc după avântul tău nebunesc:
din nimic... avem unul,
apoi încă unul,
după aceea două, chiar trei,
până la cinci, opt
către infinit.

Omule,
din pieptul tău
au evadat umbrele
acoperind gropile care te-au aruncat
spre nicăieri.

Ca meteoriţii se învârteau
în atmosferă şi lăsau în urma lor
sechele.

poezie de Ionuţ Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmări

Lup după lup după ea
vânătorul după armă după glonte
plângea
în amonte.
El după cal după cal
după ea după inimă după sânge
în aval
un om ridica din umeri...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Juan: Nu este cel mai bun moment să mă crezi... dar vreau să ştii că nu te înşel: că tu ai reuşit să intri în viaţa mea ca nimeni altcineva...
Laura: Tu să nu te înşeli! Nici eu, şi nici o mie ca mine nu vor reuşi vreodată să umple golul întunecat din pieptul tău, mult mai mare decât gaura pe care ar putea-o face un glonte din puşca asta.
Juan: Nu omorî credinţa în propriile mele sentimente.
Laura: Nu, Juan, nu asta este intenţia mea. Am ştiut dintotdeauna că eşti aşa. Şi chiar cred că de asta m-am şi îndrăgostit: de sfidarea permanentă a schimbărilor tale.
Juan: Crede-mă, ai reuşit.
Laura: Se poate, dar nu mai jinduiesc după tine, acum eşti doar trecutul. (Pauză) Te surprinde? A iubi sau a nu mai iubi nu e un decret.

replici din piesa de teatru Între viciu şi virtute, scenariu de Salvador Amore
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stă în corzile

vocale şi mişcă o arie protejată
fără să-i lipsească masca
de piatră adusă din frunzele verzi
nu mişcă la orele de solfegii

trage cu echerul locul din spaţiu
unde îşi întinde corzile vocale
suprasolicitate de trăirile intime

melodia unde a plonjat îl duce
pe serpentinele unui pământ oval
bun pentru odihna de la malul mării
unde a întins nisipul stropit cu rom

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corzile inimii

le-am întins până nu le mai simt
acum le visez
de aceea scriu liber
de propriile mele coşmaruri
după ce am scăpat de confuziile
care mă ţineau prizonier
erau hidre evoluate
modificate de gândurile mele
erau cuplate la sistemul nervos

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţia despre cerc

Se desenează pe nisip un cerc
după care se taie în două,
cu acelaşi băţ de alun se taie în două.
După aceea se cade în genunchi,
după aceea se cade în brânci.
După aceea se izbeşte cu fruntea nisipul
şi i se cere iertare.
Atât.

poezie celebră de Nichita Stănescu din Opere imperfecte (1979)
Adăugat de Adelina V
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţia despre cerc

Se desenează pe nisip un cerc
după care se taie în două,
cu acelaşi băţ de alun se taie în două.
După aceea se cade în genunchi,
după aceea se cade în brânci.
După aceea se izbeşte cu fruntea nisipul
şi i se cere iertare cercului.
Atât.

poezie celebră de Nichita Stănescu din Operele imperfecte (1979)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul a fost creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, pentru că în suflet-care este partea cea mai bună a omului, mai degrabă care este omul însuşi-au fost chipul şi asemănarea. Chipul după raţiune, asemănarea după iubire;chipul după cunoaşterea adevărului, asemănarea după iubirea virtuţii. Chipul după ştiinţă, asemănarea, după substanţă. Chipul pentru că totul este în el după înţelepciune;asemănarea pentru că este una şi simplă după esenţă. Chipul, pentru că este raţional, asemănarea, pentru că este spirituală; chipul corespunde figurii, asemănarea naturii.

citat din Avicenna
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul ar putea fi judecat după primul său gând ce-l are când se trezeşte şi după ultimul ce-l are înainte de a adormi.

citat din Gilbert Cesbron
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Făcea bărci

de salvare din pianul
cărat pe scări de omul
harnic care avea un spin
în inimă bun la toate
a cioplit lemnul
după ce a întins corzile
era o tehnică proprie
a întins apoi braţele
şi bărcile pluteau pe unde apucau
duse de ape tulburi
una a fost o arcă plină
cu de toate pentru noua viaţă
a dus o tulpină
s-a prins pe stânci şi a crescut
făcea mere şi atrăgea şerpi
omul care cărase pianul
ducea bărcile la mal
cioplitorul în lemn făcea iahturi
lumea începea să călătorească
se salva de cotidian şi de stres

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum se sfârşeşte o armată

La început generalul
numit în limba latină Imperator
mai apoi, căpitanii
numiţi în limba latină centurioni
după ei rănile în defilare
după rănile în defilare
prada de război:

timpul ucis în sufletul barbarilor
după timpul ucis în sufletul barbarilor
înşişi barbarii
după barbari, barbarele
după barbare, plozii
după plozi, jucăriile
după jucării, jocul
după joc, iluzia timpului
după timp, iluzia iluziei timpului
cuvântul cu belciug la bot.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiii acestui împărat, pasămite că-i simţiră gândul căci veniră înaintea lui şi-l rugară să-i lase a pândi şi ei. Mare fu bucuria împăratului când auzi din gura fiului său celui mai mare legătura ce făcea de a pune mâna pe hoţ. Le dete, deci, voie, şi ei se puseră pe lucru. Pândi în ziua dintâi fiul cel mare; dară păţi ruşinea ce păţise şi ceilalţi pândari din naintea lui. A doua zi pândi şi cel mijlociu; dară nici el nu fu mai breaz, ci se întoarse la tatăl său cu nasul în jos. Ei spuseră că până la miezul nopţii o duc cum o duc, dară că după aceea nu se pot ţine pe picioare de piroteala ce-i apucă şi cad într-un somn adânc, şi nu mai ştiu nimic. Fiul cel mai mic asculta şi tăcea. Apoi, după ce sfârşi de spus fraţii cei mai mari ce li se întâmplase, se ceru şi el de la tată-său ca să-l lase să pândească şi el. Cât de trist era tată-său pentru că nu se găsea nici un voinic care să-i prinză pe hoţii merelor râse când îl auzi. Iară după multe rugăciuni se înduplecă. Atunci fiul cel mai mic se pregăti de pândă.

Petre Ispirescu în Lupul cel năzdrăvan şi Făt-Frumos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce plezniră toate corzile, violonistul rămase cu lemnul viorii în mâmă. Atunci, continuă concertul după ce atinse coarda cea mai sensibilă a sufletului său.

aforism de Mihail Mataringa (1 ianuarie 2011)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce o femeie trebuie să se chinuie timp de zece ani pentru a schimba un bărbat, pentru ca după aceea să se plângă că nu este bărbatul cu care s-a căsătorit?

citat din Barbra Streisand
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păstrează în nenorocire speranţa şi credinţa. Orice sărac găseşte unu mai sărman ca el.

Don Juan Manuel în Contele Lucanor (1575)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te lăsa şi luptă ca omul curajos; pericolul cel mare e cel aflat în spaimă.

Don Juan Manuel în Contele Lucanor (1575)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!