Sunt printre cei ce bat la uşa florii
Ascunsă-n pietrele din munţi.
Se sparg sclipirile viorii
Când cântă printre surzi şi muţi.

catren de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cercul de sublim

Când mergeţi în munţi,
Să nu vă opriţi
La cei mărunţi!
Ei sunt din cornuţi,
Intră-n picioare,
Te fac să suferi
Şi, te doare,
Ca o rană veche,
Poate chiar a ta
Splendoare!
Să mergi în MUNŢI!
Da, ei nu sunt mulţi,
Sunt rari,
Dar, sunt drepţi şi temerari:
Împart cu tine din lumină,
Împart cu tine din destin.
Ei, dăruind, mereu adună
O rază-n în cercul de sublim.

poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngeri goi

Îngeri goi, fără cuvinte
Rămaşi avizi de fericire,
Au venit pe pământ,
În căutări de idei,
Spre raiul din noi.

Ei sunt departe de cer,
Blestem în cercul de mister.
Noi suntem muţi şi orbi şi surzi
Deşi voioşi cu inimi frânte
Avem chemări efemere în ginte.

Păgânii au plecat spre cer în cânt
Rămaşi aşa cum sunt:
Şi muţi şi orbi şi surzi,
Trişti cu inimi goale
Au fost visare.

poezie de Daniela Voicu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre miere şi venin
Eu mă-nalţ semeţ, senin.
Am turnat pe rădăcini
Numai harul cel divin.

catren de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distanţă

sunt la trei poeme de tine
dragostea mea să bat la inima ta
să sparg pietrele din munţi cu arcuşul
pentru că muzica iubirii nu se cântă singură
aştept să mă chemi din călătoriile mele
cu acest poem mă apropii
tot mai mult de tine ca o garanţie
a fericirii noastre şi miroase a dud
şi a flori de tei
tinereţea mea are gust de vin acrişor
te las să bei puţin cât să te-mbeţi
sunt la trei poeme de mintea ta
mă alint ca o vioară sub umbrele
plecate-n veşnică plimbare

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dragul lui am inundat
Acest pământ cu flori şi soare,
Dar e primit ca un păcat
Şi se mai sparg la colţuri felinare...

catren de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am vrut sa-ţi spun multe,
Printre sfinte jurăminte.
Am vrut, dar..., am tăcut
Lângă chipul tău durut.

catren de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă luna

Cântă luna-ntr-un sărut,
Noaptea-şi cumpără inele,
Doar trecutul... e pierdut
Printre atât-amar de stele.

Cântă luna-n braţe strânsă,
Printre vise şi-mpliniri,
De iubire fiind pătrunsă
Şi parfum de trandafiri.

Cântă luna la fereastră,
Curge cerul peste noi,
Ca un colţ de mare-albastră,
Peste sâni de piatră... goi.

Cântă luna şi ne ploua
Cu argint din aşteptări,
Plâng cascadele de rouă,
Făr-a pune... întrebări.

Cântă luna... timpul trece,
Vreme nu-i să mai iubesc,
Clipe-ncearcă trist să plece
Si eu vreau să-ntineresc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare către îngerii în halate albe

Dragi îngeri muţi, în alb halat,
primiţi-ne această rugă:
iertaţi-ne că v-am băgat
normalitatea-n centrifugă!

Se zbate Cerul de tristeţi,
nori negri se aşază-n zare,
duşmanul nevăzut ia vieţi
dintre făpturile umane!
Avem mulţi îngeri printre noi,
ce nu-şi dorm nopţile acasă,
purtând acest cumplit război,
iar unora nici nu le pasă.

Când ziua dă şah mat la burse,
pe front se face de planton,
minutele sunt cai de curse
printre sfidări cu mult bon-ton.
Nevertebrate cu pretenţii
‒ ce-s oameni doar cu chip de lut! ‒
aruncă-n haos, cu intenţii,
războiul ăsta de temut.

Sfidând acest demers cumplit,
confraţi rapaci ne-ndoliază
şi pun toţi îngerii la zid,
când noaptea-albă le-o-ntinează.
Să stea în casă nu mai pot,
căci au angoase repetate,
credinţa-n Dumnezeu e moft
şi ies, făcând... diversitate!

Invocând, zilnic, plictiseli,
depresii, mofturi nefondate,
au fel de fel de fandoseli
cu ifosele expandate!
Şi Domnul s-a cutremurat,
ne plâng caişii-n plină floare,
zăpezi, din Cer, se cern curat,
ca fluturii din nou să zboare!

Speranţa zace disperată,
neputincioasă-i să mai plângă,
că zborul lin e-acum erată,
scrisă de-un orb şi-o mână ciungă.
Învaţă-i Doamne pe cei surzi
să stea cu-ai lor copii acasă,
să nu mai fie chiori şi-absurzi,
căci neputinţa ne apasă!

Treziţi-vă, azi, Oameni Mari,
şi ascultaţi cum cântă boala
printre metehne de flecari,
certaţi cu viaţa şi morala.
Să închinăm doar rugăciuni
pentru toţi Zeii în halate,
să facem, zilnic, plecăciuni,
că Răsăritu-l poartă-n spate!

Dragi îngeri muţi, în alb halat,
primiţi-ne această rugă:
iertaţi-ne că v-am băgat
normalitatea-n centrifugă!

poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă Cucul!

Cântă cucul prin văzduh,
De se aude ca în burduf!
Cântă cucul cu ecou,
Doar în capitală e metrou!

Cântă cucul prin păduri,
Pe dealuri alergă iepuri!
Cântă cucul pe câmpii,
Hai să alergăm copii!

Cântă cucul prin livezi,
De eşti prin preajmă, să-l vezi!
Cântă cucul prin grădini,
Trandafirii sunt plini de spini!

Cântă cucul pe la sate,
Orăşenii îl ştiu din carte!
Cântă cucul prin oraşe,
Sătenii îl au ca ceas prin case!

Cântă cucul pe la case,
Toate simulările sunt false!
Cântă cucul printre blocuri,
De revelion au fost multe focuri!

Cântă cucul pentru noi,
Noi vrem pace nu război!
Cântă cucul şi nu tace,
Primăvara la toţi ne place!

poezie de Ovidiu Kerekes (22 februarie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu mă joc... Tu! Ce faci?

Peste câmpuri pustii,
Cu un grup de copii,
Uneori printre vii,
Sau păduri argintii,
Eu mă joc....

Încălţat sau desculţ,
Mai jegos, ca cei mulţi,
Chiuind sau cântând,
Uneori chiar... plângând,
Dar mă joc....

Pe la vaci, pe la oi,
De e praf, de-i noroi,
Prin mocirle, puhoi,
Ce apar după ploi,
Eu mă joc....

Mă lovesc şi fiori
Mă cuprind uneori.
Nu mă las şi din zori,
Iar alerg printre flori,
Şi mă joc...

Tu ce faci?

Da! Şi eu joc....

Un barbut de noroc
Pe la colţuri de bloc.
Pe un pot din ţigări,
Ce conţin şi.... "Plăceri"
Şi eu joc.

Uneori şi pe bani!
Când nu am gologani
Mai cerşesc la babaci,
Dacă au? Că-s săraci.
Dar.... mai joc.

Mai trag fum dintr-un muc
De ţigară, trabuc.
Eu cu ea mai plutesc
Printre nori, să cerşesc...
Dar mă joc...

La subsol sau pe hol,
Tot mai des, când e gol.
Arunc mingea, un lob,
Sparg un geam şi un glob,
Dar mă joc.

Ce să fac? Nu am loc.
Printre blocuri să joc?
Peste tot sunt maşini,
Cu şoferi mai cretini,
Ce mă-njură cu, foc.

Unde? Şi... cum să mai joc?

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curgătoare printre zile

Gândurile-mi sunt cascadă
Valuri albe jucăuşe-n mare
Picuri repezi stau să cadă
Ochii-mi ocnele cu sare

Sunt cascadă de simţire
Sfărâm pietrele pe rană
Curgătoare printre zile
Calc prin vreme ca o pană

Urma mi-e parfum o floare
Ce-nfloreşte odată-n viaţă
O albină printre zburătoare
Iubind stupul cu dulceaţă

De-ntâlneşti în calea ta
S-o păstrezi cu gingăşie
Florea roşie de nu mă uita
E iubirea pentru veşniciei

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

nemuritor

Nemuritorii nu sunt cei care nu mor niciodată. Sunt aceia care călătoresc printre vii şi printre morţi; nu duc dorul morţilor, când sunt cu viii şi nu duc dorul viilor, când sunt printre cei morţi.

definiţie de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea

sparg azi oale şi ulcele
ce să fac acum cu ele
sparg şi gânduri
sparg de toate
ce să fac cu ele sparte
poate plec în altă parte
de ai carte
nu ai parte
doar tristeţi şi lacrimi toate
adun cioburi
printre cioburi
de prin vatră adunate
viaţa calcă trist pe ele
noaptea desenează gânduri
din dureri, tristeţi, amurguri
curg şi lacrimi
curg de toate
printre cioburi şi ulcele
ce să fac în altă parte
scriu o carte despre toate
se mai poate...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru 29

Am braţele înmugurite-n toamne,
Paradoxal, nici frunza nu mai cade,
Mi-ai împrimăvărat iubirea, Doamne
Şi plouă peste mine cumsecade.
Îmi înfloresc în irişi cantilene
Şi îmi zâmbesc pe buze, crini albaştri,
Pe glezne-mi cântă voci vivaldiene
Şi mă înalţ, o novă printre aştri.

În palme cresc poeme de lumină,
Din asfinţit culeg un vers de taină,
Mi-e foame de iubire şi de vină
Şi mă dezbrac de a tăcerii haină.

Şi aş dansa cu ielele de mână
Când noaptea îşi îmbrăţişează zorii,
Pe trupul meu, doar roua să rămână,
Tu să o bei, nectar din sânul florii.

Mi-s tălpile de verde ameţite
În labirintul sevelor astrale;
Arată-mi calea înspre noi, iubite,
Din cele patru puncte cardinale!

Mă vei găsi în câmp de genţiene,
Printre scaieţi ce-mi cântă la vioară
Albastre simfonii fără refrene
Şi-n mine nemurirea se strecoară.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

SUAV ACORD SE-NALŢĂ DIN STRUNELE VIORII
Suav acord se-nalţă din strunele viorii,
Ameţitor parfum exală din corola florii
În timp vernal, prin boarea ce adie în amurg
Trezind iubirilor ascunse iar fiorii.

rubaiat de Ioan Friciu (2021), traducere de Cengher Gorea
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De ce-mi baţi în inimă?
Mă zguduie, mă doare.
Nu-ţi e milă?
De ce-mi furi ziua senină?

De ce-mi fierbi sângele şi trupul?
De ce-mi sapi mormântul?
Şi nu vrei să-mi asculţi cuvântul,
Dorul şi gândul.

De ce tot te ascunzi printre surzi?
Printre lacrimi, şi plângi.
Şi te minţi printre veacuri
Şi lacrimi fierbinţi.

De ce tot mă respingi?
Mă alungi, şi mă renegi.
Te pierzi în trecut
Fără de cuvânt.

De ce doar întrebări fără răspuns?
De ce doar soare-n apus?
De ce atâtea tăceri?
Şi drumuri spre nicăieri.

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sferă

De granitul dur
Se sfărâmă ploile
Ca o vază de cristal,
Flori albastre, flori albastre
Ai mereu pe piedestal.
Te-nsoţesc şi rândunele
Ce sălăşluiesc prin ramuri
Cu zvâcniri abea văzute
Printre frunze ruginite.
Iar in liniştea divină
A padurii de argint
Umblă doar Călin Nebunul
Pe sub plopii fremătând.

poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn

Când vei naviga în larg,
Printre valuri ce se sparg
Să-ţi faci propriul catarg.

tristih de David Boia (17 mai 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eden tv

împăcarea de seara târziu,
televizorul pâlpâie în beznă,
petele dispar miraculos,
setea e potolită continuu,
cuvintele ajung la destinaţie,
la fel maşina silenţioasă
care răspunde dorinţelor,
mâncarea şi medicamentele
rezolvă tot, dinţii nu mai cad,
casele nu se mai prăbuşesc,
printre munţi de ciocolată
oamenii nu mai au vârstă

cea mai bună dintre lumile posibile
mă primeşte la sânul ei
ca o mamă-strămoş
clipind blând din leduri,
ca o iubită nemuritoare
care luminează întunericul,
adorm legănat de vocile
ce repetă violenţa şi moartea
până nu mă mai tem,
nu mai iubesc, doar visez
sub sclipirile multicolore
că nu mai sunt singur

poezie de George Avram
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul viorii

Vioara cântă
Ca un foşnet de frunze
mâinile arcuiesc sunete
ca un zbor de rândunele
tulbură amintirile
cuvinte regăsite
în praful timpului
fulgerând flacăra
la lumina notelor.

poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!