Scrisoare către îngerii în halate albe

Dragi îngeri muţi, în alb halat,
primiţi-ne această rugă:
iertaţi-ne că v-am băgat
normalitatea-n centrifugă!

Se zbate Cerul de tristeţi,
nori negri se aşază-n zare,
duşmanul nevăzut ia vieţi
dintre făpturile umane!
Avem mulţi îngeri printre noi,
ce nu-şi dorm nopţile acasă,
purtând acest cumplit război,
iar unora nici nu le pasă.

Când ziua dă şah mat la burse,
pe front se face de planton,
minutele sunt cai de curse
printre sfidări cu mult bon-ton.
Nevertebrate cu pretenţii
‒ ce-s oameni doar cu chip de lut! ‒
aruncă-n haos, cu intenţii,
războiul ăsta de temut.

Sfidând acest demers cumplit,
confraţi rapaci ne-ndoliază
şi pun toţi îngerii la zid,
când noaptea-albă le-o-ntinează.
Să stea în casă nu mai pot,
căci au angoase repetate,
credinţa-n Dumnezeu e moft
şi ies, făcând... diversitate!

Invocând, zilnic, plictiseli,
depresii, mofturi nefondate,
au fel de fel de fandoseli
cu ifosele expandate!
Şi Domnul s-a cutremurat,
ne plâng caişii-n plină floare,
zăpezi, din Cer, se cern curat,
ca fluturii din nou să zboare!

Speranţa zace disperată,
neputincioasă-i să mai plângă,
că zborul lin e-acum erată,
scrisă de-un orb şi-o mână ciungă.
Învaţă-i Doamne pe cei surzi
să stea cu-ai lor copii acasă,
să nu mai fie chiori şi-absurzi,
căci neputinţa ne apasă!

Treziţi-vă, azi, Oameni Mari,
şi ascultaţi cum cântă boala
printre metehne de flecari,
certaţi cu viaţa şi morala.
Să închinăm doar rugăciuni
pentru toţi Zeii în halate,
să facem, zilnic, plecăciuni,
că Răsăritu-l poartă-n spate!

Dragi îngeri muţi, în alb halat,
primiţi-ne această rugă:
iertaţi-ne că v-am băgat
normalitatea-n centrifugă!

poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!