
De ce nu mă întorc în România?
Îmi place țara mea...
Mai trag o-njurătură,
Mai scap de o belea,
Profit de conjunctură,
Îmi aranjez un blat...
Năravuri și cutume,
De-un veac nu s-au schimbat:
Poporu-i pus pe glume,
Vorbește cam porcos,
La trei cuvinte-un sex,
Te face pe din dos,
Mereu rămâi perplex,
Pe drumuri, numai gropi,
La budă e dezastru...
Dar sunt și falnici plopi,
Și cerul e albastru,
Prin munți sunt lungi cărări,
Se cară cu măgarul,
Renasc străvechi serbări,
Mai e folclor cu carul,
Iar câmpul e în floare,
Femeile-s frumoase,
Pe litoral e soare,
Sarmalele-s gustoase...
Dar mare mi-e mânia,
Și soarta blestemată,
Căci eu, în România,
Nu mă întorc, vreodată...
Pornirile-mi nebune,
N-au cuget vinovat,
Căci musai a vă spune:
Din țară n-am plecat...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre vinovăție
- poezii despre umor
- poezii despre timp
- poezii despre schimbare
- poezii despre patrie
- poezii despre măgari
- poezii despre munți
- poezii despre litoral
Citate similare
Un român plecat afară
Rămân român plecat afară!
Cum să mă întorc în țară,
Unde omul e lăsat să moară?
Omul e considerat o fiară,
Iar porcul, mare comoară.
Guvernul din România are
Grijă pentru zburătoare,
În timp ce românul moare.
El clădește bunăstare
Să crescă porcul mai mare.
Afară, țara noastră-i de ocară.
Cum să mă întorc în țară?
Nu domnilor, nu mă întorc!
Eu sunt OM, eu nu sunt porc!
poezie de Dumitru Delcă (9 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre România
- citate de Dumitru Delcă despre România
- poezii despre porci
- poezii despre moarte
- citate de Dumitru Delcă despre moarte
- poezii despre zbor
- citate de Dumitru Delcă despre zbor
- citate de Dumitru Delcă despre timp
- poezii despre guvern
- poezii despre comori
- citate de Dumitru Delcă despre comori

Mă doare Moldova
Mă doare Moldova în suflet și oase,
Mă dor ale neamului triste ponoase,
Mă doare hotarul ciuntit de stihia,
Ce bântuie slobodă prin România...
Noi n-am oropsit niciodată vecinii,
Din trandafiri am cules numai spinii,
Căci soarta a vrut să ne-așeze în locul,
De unde-a fugi, de când lumea, norocul...
Am stat pitulați între nații hapsâne,
Ce-au vrut să ne ia jumătate din pâine,
Și ape și munți și câmpii și fecioare,
Tânjind să ne calce mereu în picioare...
Mereu am clădit doar jumate de casă,
Și-n cuget mereu am rostit vorba "lasă",
De-aceea de-o vreme ciuntit ni-i hotarul,
E timpul dreptatea s-o facem cu parul...
Mă doare Moldova în suflet și oase,
Mă dor ale neamului triste ponoase,
Mă doare hotarul ciuntit de stihia,
Ce bântuie slobodă prin România...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre virginitate, poezii despre vecini, poezii despre tristețe, poezii despre trandafiri, poezii despre suflet, poezii despre pâine, poezii despre picioare sau poezii despre noroc
Nu acum
ar fi trebuit să plâng
dar nu acum
căci nu am lacrimi
ar fi trebuit să beau
dar nu acum
căci n-am de unde
ar fi trebui s-aștep
dar nu acum
căci nu am loc
ar fi trebuit să-ți fiu
dar nu acum
căci nu sunt eu
ar fi trebuit mai mult
dar nu acum
căci e puțin
ar fi trebuit un zâmbet
dar nu acum
căci sunt doar ploi
ar fi trebuit o zi
dar nu acum
căci este noapte
ar fi trebuit să stai
dar nu acum
căci ai plecat
ar fi trebuit să plec
dar nu acum
căci stau pe loc
ar fi trebuit odihnă
dar nu acum
căci sunt grăbit
ar fi trebuit ceva
dar nu acum
căci n-am nimic.
poezie de Valentin Chircă
Adăugat de Cucuiul

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zâmbet, poezii despre plâns, poezii despre ploaie, poezii despre odihnă sau poezii despre noapte
Mai
Mai rămâi o clipă,
Mai rămâi cu noi,
Mai rămâi Isuse,
Căci suntem prin ploi.
Mai rămâi în inimi,
Mai rămâi odată,
Mai rămâi în suflet,
Cu iubirea Ta curată.
Mai rămâi în vânturi,
Mai rămâi în ploi,
Mai rămâi în lacrimi,
Să rămâi în noi.
Mai rămâi acum în mai,
Mai rămâi la noi mereu,
M-ai salvat, privesc la rai,
Mai rămâi căci este mai.
poezie de Cosmin-Emanuel Petrașc (1 mai 2021)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre salvare, poezii despre iubire, poezii despre inimă, poezii despre curățenie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

România e acasă!
Sunt român pribeag în lume,
N-am cui plânge, n-am cui spune,
Când m-apucă dor de casă,
Căci stăinului nu-i pasă.
Sunt român în orice țară,
Unde viața nu-i ușoară;
Însă nu uit niciodată
Că am mamă, că am tată,
Că am țara-ngândurată,
Ce-așteaptă ca mama-n poartă...
Și că rădăcini profunde,
Sunt "acasă". Astfel unde?
Sunt român și-n piept îmi bate,
Cât aș fi eu de departe;
Inimă română, bună,
Dar primit de la străbună.
Patrie să nu ai teamă
Dacă opt nevoi mă cheamă
Prin străini, și că vorbesc
Graiul lor... tot te iubesc!
Sunt român cu dor de țară,
Care scurmă să mă doară...
Lumea largă-i generoasă,
România e acasă!
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre tată sau poezii despre mamă

Dac-aș
Dac-aș întâlni vreodată,
Stârvu-mi, l-aș scuipa cu greață,
Căci eu știu ce blestemată,
Viață a avut, în viață,
Câte mișelii făcut-a,
Și ce traistă cu păcate,
Spre a cuceri "reduta",
A purtat, mereu, în spate...
Căci, călcat-a, fără milă,
Prin pornirile-i flămânde,
Înecând în of și silă,
Biete suflete plăpânde,
Lăcomia că-i fu lege,
Și instincte necinstite,
Încercat-au să dezlege,
Animalice ispite...
Toate le-a făcut anume,
Și cu rostul tăinuit,
Să sădească gând în lume,
Că am fost un om cinstit!
Dac-aș întâlni vreodată
Stârvu-mi, l-aș scuipa cu greață,
Căci eu știu ce blestemată,
Viață a avut, în viață...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre legi, poezii despre instinct, poezii despre gânduri sau poezii despre animale

Mi-e dor de sat
În candele industriale
ard aldehide și uleiuri
și peștii beau petrol
îngrămădiți sub cheiuri
în lacul de nămol
din armăsari de fier răzbate
sărutul sec
al roților dințate
noroc -
același soare fără nume
răsare și apune iar
în vârf de bloc
mi-e dor de sat
mi-e dor de țară
de ce am lăsat
mi-e dor de câmpul presărat cu oi
de rapsodia nopților de vară
mi-e dor de-un car cu boi
de praf noroi de câini și gropi
de izul proaspăt de cartofi
de ce am lăsat și-acum mă cheamă
mi-e dor de sat
mi-e dor de tine
mamă.
poezie de Valeriu Butulescu din Creșterea neființei (1994)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre pești, poezii despre petrol, poezii despre industrie, poezii despre fier sau poezii despre câini
Perplex
Mă întreb degeaba, din reflex,
De ce omoru-i de doi bani;
Se pedepsind vreo șapte ani
În țara mea... pământ perplex?
Că-n timp ce hoții-s în conex
La vârf de neam; prin dregători
Se leagă la dosar cu sfori!!!...
Nu cu cătușe! Nu-i perplex?
De arăt cu degetul convex
Eu "hoț", scârbit de judecată;
Că ou, ce am pe-un an, nu-i vacă...
Și-a mea-i găina! Nu-i perplex?
Dar totu-i bine, în scris Codex,
Că toți ce "pot" sunt imuabili,
De neclintit; ba conți contabili,
Ba romi, rege, împărat perplex?...
Primarii îs primii la anex
De tot ce-n timpuri nu visau;
Că azi nu-i "Sfat", e un bau-bau
"Popular"... Democrat, perplex!
Tot dau în gropi, sau urc apex
Pe neaoșe căi ca-n savane;
Că și bordura-i milioane...
Aici, cu asfalt căscat perplex!
Mă pierd de proști fără complex
Parlamentând, mulți, șase sute...
Și alți de-ai mei, de școli prea multe,
Stau toți cruciș, tâmpiți perplex!
Cu amenzi din neavut, latex
Mi se întinde pielea goală...
Și hoți din pușcării, ce-s școală,
Ies tot bogați! Că-i văd! Perplex!
Viața-i divertisment, doar sex
Cu trei de "X" mânjind ecrane;
Nuvele tele, nu romane,
La burta goală... Ce perplex!
De limbă nu mai zic, de "dex",
Că "alfa", bete" azi sunt rare;
Ceva grecesc, de prin fanare...
Deci scris și vorbă îs prea... perplex!?!
Iar dacă încerc la ziar telex
-Să mă plâng lui de nedreptate-
N-aude nimeni; surditate
E laitmotiv, motiv perplex!
Nici scară nu-i după cortex,
Că nu sunt trepte de valori;
La vârf stând cei cu capu-n nori,
Întunecați pân' la perplex!
Mi-e mintea în două, un duplex;
C-o parte-i vis, primit minciună,
Cât ochii îi țin închiși... Ca lună;
Ce-i văd doar nevăzut, perplex.
Oi fi eu singurul index
Cu țară... neam, un individ,
Sau trași în piept, toți apatrid,
Ne-au dat-o gol? Un tun per... plex?!
Mi-e țara toată un circum... flex,
Adică un fel de circ; c-o droaie
Ce fac orice, ce cap nu-i taie...
Tăind de la toți, lor... Perplex!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 septembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre întuneric, poezii despre valoare, poezii despre vaci, poezii despre sfaturi sau poezii despre prostie
Toate femeile-s frumoase...
După două, trei pahare,
Toanta-ți pare că e floare,
După șapte păhărele,
În ciulinu-ți vezi zorele.
epigramă de George Budoi (7 iulie 2009)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre frumusețe sau epigrame despre flori
Câmpul vieții
Nu e câmpul numai flori și nici iarba mereu verde,
Dar cu sufletul și gândul, amintirea mi se pierde
Aveam câmpuri și poieni, ale mele, necălcate
Doar de vânt și ploi și soare, sub călcâie mângâiate
Și le săruta apusul, cu același chip de lună,
Peste tot și peste toate, liniștea era stăpână
Mi-erau pașii mărunței și credeam că voi rămâne,
Prunc ce-și numără petale și doar floarea mi-e pe urme
Nu e câmpul numai rouă, că mi-o soarbe, soarele
Eu n-ajung să strâng frumosul, nu mă duc picioarele,
Și privesc cu ochii minții, dincolo de flori și iarbă
Cu același drag de viață, inima mereu aleargă
Și simt moliciunea ierbii, tresărind sub trup matur,
Eu mă fac poieni cu floare și doar pacea mi-e în jur
Am cuprins cu brațele, Universul și mi-e bine!
Înflorește pretutindeni, rodul semănat de mine
Vor fi guri ce clevetesc și m-or osândi la moarte,
Dar nu-mi pot lua gingașul și nici gândul, nu se poate
Și din altă lume eu, mă întorc să calc poteci
Și voi bea seninul vieții, alte sute, alte zeci
Cresc și înflor pe negândite, miliardele de flori,
Eu zâmbesc cu răsăritul, de oricâte-mi dau fiori
Că vrea cerul să cunosc, gingășie și miresme,
Câte-mi sunt nemângâiate, viața ușurel le-o cerne
Și voi fi un câmp și floare, cât mai știu privi un soare,
Toate sunt orânduite, toate-mi sunt nemuritoare!
poezie de Elena Căruntu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre Soare, poezii despre verde sau poezii despre trup și suflet
Bărbatul cu trei femei
Un om poznaș au fost schimbat
Vro trei femei cu cununii,
Fiind tustrele încă vii.
Dar acolo era un aspru împărat,
La care, cum au mers asemene știință,
Au și găsit de cuviință
Ca pentru așa faptă,
Pe om să-l dea sub judecată;
Iar spre mai aspră înfrânare,
Judecătorilor au pus el înainte
Să fie cu luare-aminte
Și să închipuiască pedeapsa cea mai mare
Unei asemene de pildă rea urmare;
Că la de împotrivă, el hotărât era
Pe toți a-i spânzura.
(Asemene un împărat
Nici pe la noi n-ar fi stricat.)
Judecătorii văd că nu-i de șuguit;
Să hotărască drept ei mult s-au sârguit,
Și numai Dumnezeu de sus i-au luminat,
Căci socotința lor aceasta au urmat:
Ca omului să dea femeile tustrele,
Îndatorându-se de a trăi cu ele.
Norodul însă s-au mirat
Pentru asemene prea slabă hotărâre,
Și sigur toți au așteptat,
Pe vrun judecător să vadă spânzurat.
Dar n-au trecut nici patru zile
Și s-au împrăștiet prin țară auzire:
Că cel cu trei femei bărbat,
De răul lor s-au spânzurat,
Și de atunci în acea țară,
Cu trei mai nime nu se-nsoară.
poezie clasică de Alecu Donici
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre justiție, poezii despre femei, poezii despre bărbați, poezii despre femei și bărbați, poezii despre înfrânare, poezii despre știință sau poezii despre zile

Mi-e dor de mama (Pentru mama mea, la 53 ani)
Mi-e dor de mama când e departe,
Mi-e dor de mama când mi-i aproape.
Dor o să-mi fii pănă la moarte,
Căci ea mi-a dat viața, m-a învățat carte.
Mi-e dor de dânsa când soarele răsare,
Când pomii sunt în floare,
Fără ea lume mică mi-se pare -
Cât ea este de mare.
Nici cerul plin de de stele
Nu e așa de frumos
Cum e glasul mamei mele -
Cald și melodios.
Mi-e tare dor de dânsa,
Și dor o sămi fie mereu,
Căci ea este
Un înger păzitor al meu.
poezie de Vladimir Potlog (25 octombrie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre îngeri, poezii despre stele, poezii despre frumusețe, poezii despre cărți sau poezii despre copaci

De sărbători...
S-au dus și sărbătorile... e iarnă!
De-azi-noapte ninge și e tare ger...
Pleacă copiii-n țări străine, mamă!
Degeaba-n țară drepturile-și cer.
Se luptă-n țări străine pentr-o pâine,
Oh, mulți nu știu ce Domnul le-o sorti,
Nu știu ce lacrimi vor mai curge mâine,
Nu știu câți vor trăi, câți vor muri...
S-au dus și sărbătorile... E iarnă
Și au plecat colind... colindători
Și au plecat românii iar din țară
În zi de luni, la ora trei, în zori.
Și-au plâns părinți și frați... și-au plâns copii
Și-au plâns soții, prietene, amici.
Ei au plecat, oh, au plecat în lume,
Sperând să-nvingă greul de aici.
De-azi-noapte ninge și e tare ger
Și-n jur răzbate-atâta suferință!
Pe umeri cade lacrima din cer,
Cu mângâiere, pace și credință
Pornește timpul către înapoi,
Nici pruncii nu mai au copilărie,
Căci stau cu ei bunicii și din doi
Părinții-s doar într-o fotografie.
Pleacă copiii-n țări străine, mamă!
Departe-ntre străini muncind din greu,
O altă suferință îi adapă
Dar ei muncesc, muncesc, muncesc mereu.
Li-i ochiul încă lacrimă și toamnă,
În sărăcie au trăit destul,
Vor să desfacă lanțul suferinței
Și să zâmbească celor dragi de-acum.
Degeaba-n țară drepturile-și cer,
Căci n-au aici nici drepturi, nici dreptate
Și pier tăcut, în altă lume pier
Atât de-nlăcrimați... și ce departe!
Și dacă țara noastră va pieri
Prin oameni sărăcind, va fi o lege
Ce pe români din nou îi va uni
O lege ce-n curând îi va-nțelege.
Se luptă-n țări străine pentr-o pâine
Ne-ncrezători, flămânzi și oropsiți,
Sperând ca timpul, timpul cel de mâine
Poate-i va face-o clipă fericiți.
Le trece viața-n muncă și speranță,
Sunt doar o biată lacrimă pe față,
Lumina fericirii e departe!
De cei din țară-o viață ne desparte.
Oh, mulți nu știu ce timpul le-o sorti,
Nu știu nici când în țară vor veni
La-nmormântări, la nunți ori parastase...
Țara cu toate ale ei, frumoase,
Nu îi va mai cunoaște... Sunt străini -
O floare ce-a crescut prin mărăcini.
De-atâta dor de toți cei dragi, mereu,
Să fie-aproape, cât va fi de greu!
Nu știu ce lacrimi vor mai curge mâine...
Nu știu ce râuri lungi de suferinți
Le vor uda uscatul colț de pâine,
Le vor spăla uitate suferinți.
O mare de români plecați din țară,
O țară care i-a uitat. Români,
Viața-ntre români nu e ușoară
Și-n țara noastră ne simțim străini.
Nu știu câți vor trăi, câți vor muri,
Câți dintre ei se vor întoarce-acasă
Sătui de chin, de gustu-amarei pâini,
Sătui de moarte și sătui de viață.
Câți vor putea pământul românesc
Și grâul cu neghină să-l sărute,
Ca în opinci și-n portul strămoșesc
Să joace pe câmpie, pe-ntrecute.
Nu știu câți vor trăi, câți vor muri,
Nu știu ce lacrimi vor mai curge mâine,
Oh, mulți nu știu ce Domnul le-o sorti,
Se luptă-n țări străine pentr-o pâine.
Degeaba-n țară drepturile-și cer,
Pleacă copii în țări străine, mamă!
De-azi-noapte ninge și e tare ger,
S-au dus și sărbătorile... e iarnă!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărbători, poezii despre suferință, poezii despre prietenie, poezii despre muncă sau poezii despre lumină
Căruța
Mă plimb pe câmp cu căruța.
La ea sunt înhămați patru cai negri.
Uneori, caii se văd, alteori nu se văd.
Copitele lor sunt potcovite cu aur,
Scapără întruna, scapără-ntruna,
Câmpul n-are început, n-are sfârșit.
Deasupra cerul albastru, boltit.
Și soarele nemișcat, în amiază,
Nici nu răsare soarele, nici n-apune,
Stă mereu nemișcat, în amiază.
Dau cu biciul în cai, caii aleargă,
Dau cu biciul în soare, soarele tace,
Tace și rămâne tot nemișcat.
Mi-e dor de-un amurg ori mi-e dor
De-un proaspăt răsărit,
Dar soarele stă pe loc, nu se mișcă.
Dau cu biciul în cai, caii aleargă,
Căruța aleargă, aleargă...
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre tăcere, poezii despre sfârșit, poezii despre plimbare, poezii despre negru, poezii despre miezul zilei, poezii despre cai sau poezii despre albastru

Rondelul carului
Tras de boi pe drumuri carul,
Merg încet și sunt mânați,
Sub biciuști își duc calvarul,
De la țărani și la argați.
Urcă la deal, coboară la vale,
Osiile-i scârțâie mereu,
Unii trag, cu greu, pe cale,
Alții îndeamnă cu tupeu.
Scârțâind merge coșmarul,
Peste podețe, peste pâraie,
Deodată s-a-nțepenit carul
În noroiul după ploaie.
Tras de boi pe drumuri carul.
rondel de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țărani, poezii despre văi, poezii despre sat sau poezii despre coșmaruri

Glossă de neamul românesc
Plânge neamul românesc,
Plânge România mea,
Dar copacii-nmuguresc,
Chiar de viața noastră-i grea.
Ploi la fruntea țării cad
Și furtuni ne răscolesc,
Brazii cei mai falnici ard,
Dar mai mândrii alții cresc.
Plânge România mea!
În istorii s-a pierdut...
Doar uniți își reclădesc,
Libertatea pe pământ,
Cei ce-n țară au rămas,
Cei ce cred în țara lor...
Pân-n cel din urmă ceas,
Poartă-n suflet tricolor.
Plânge România mea,
Plânge neamul românesc!
Prunci de-acasă vor pleca,
Neamul nu-și mai ocrotesc.
Pâinea nu mai are gust,
Doar străluce ca un vis,
Fericirea a apus,
Candelabrele s-au stins!
Dar copacii-nmuguresc
Ploi de flori și flori de vis,
Românie, te iubesc!
Culmi de glorii ai atins...
Îngenunchi la crucea ta,
Țară scumpă, țărișoară,
Soarta cât ar fi de grea,
Niciodat' nu te doboară.
Chiar de viața noastră-i grea
Tu înduri. Și din sudoare,
Alte stele-or lumina,
Fala ta să o măsoare.
Peste munți cununi de jad,
Peste câmpuri maci în floare,
Stele aurii ce ard,
Vis, iubire, alinare...
Ploi la fruntea țării cad,
Ploi de stele, ploi de șoapte...
Dorm pe cerul de smarald,
Păsări cu aripi de noapte.
Se învârt în cercuri largi
Corbi înfometați de-avere...
Sună cornul printre fagi,
Doine românești de jele.
Și furtuni ne răscolesc...
Trec prin tricolor istorii,
Brazi pe fruntea țării cresc,
Lan de grâne ascund zorii...
Roșu-n lan un mac se-arată,
Râuri repezi, limpezi, reci,
Spală-ntinăciunea toată...
Tu române, plângi și pleci...
Brazii cei mai falnici ard
O făclie-n fapt de seară,
Flori de stele-n plete cad,
La bătrânii de la țară.
Din cenușă-au răsărit,
Rând pe rând, atâtea neamuri,
Stăpânire și-au dorit,
Dar s-au risipit în valuri.
Dar mai mândrii alții cresc...
Cei ce-n urmă se ridică,
Cei ce pace își doresc,
Nu au liniște, nici frică...
Țara și-o vor apăra
Cărămidă strămoșească,
Pruncii își vor învăța
România s-o iubească.
Dar mai mândrii alții cresc...
Brazii cei mai falnici ard
Și furtuni ne răscolesc,
Ploi la fruntea țării cad...
Chiar de viața noastră-i grea,
Toți copacii-nmuguresc...
Plânge România mea!
Plânge neamul românesc!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre copilărie, poezii despre brazi sau poezii despre bebeluși
N-am fost vreodată în New York
După masa de seară, spuse el:
"Mă duc la colț ca să-mi cumpăr țigări."
Ea îl strigă: "Ia-ți cheile cu tine,
Mă duc să văd dacă micuții dorm."
Iar el închise ușa trist,
Coborî scara veche plictisit,
Scara de lemn, mirosind încă a lac,
Ieși în stradă-n vântul rece
Și se gândi: ce-ar fi să plece,
Să nu se mai întoarcă, niciodat'.
"N-am fost vreodată în New York
Și n-am fost încă în Hawai
Sau în San Francisco în jeans rupți la genunchi,
N-am plecat niciodat' de-acasă,
Nici liber n-am fost niciodată,
Ce-ar fi să scap de griji,
Să fug, să nu mă mai întorc?"
Și cum sta el în stradă și gândea,
Își dădu seama c-ar putea pleca,
Avea la el bani, pașaport,
Poate acum vreun avion zbura,
Și ar putea lua un taxi
Sau după colț, dac-ar fugi,
Ar prinde un troleu spre aeroport,
Ar face autostopul, sau fugind...
Dorul din el l-ar duce-oriund'
Și-n stradă stând, plănuia fuga sa.
"N-am fost vreodată în New York
Și n-am fost încă în Hawai
Sau în San Francisco în jeans rupți la genunchi,
N-am plecat niciodat' de-acasă,
Nici liber n-am fost niciodată,
Ce-ar fi să scap de griji,
Să fug, să nu mă mai întorc?"
Și-ntr-un târziu nu mai găsi alt drum,
Se îndreptă spre casă mut, acum
Urca pe scara veche mirosind a lac,
Femeia-l striga: "Unde ai stat
Atât de mult, ce s-a-ntâmplat?"
"Ah, nimic, dragă, era coadă la tutun."
"N-am fost vreodată în New York
Și n-am fost încă în Hawai
Sau în San Francisco în jeans rupți la genunchi,
N-am plecat niciodat' de-acasă,
Nici liber n-am fost niciodată,
Ce-ar fi să scap de griji,
Să fug, să nu mă mai întorc?"
cântec interpretat de Udo Jurgens, muzica de Mihael Kunze, Udo Jurgens, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fumat, poezii despre troleibuze, poezii despre taxi, poezii despre somn, poezii despre seară sau poezii despre lemn
Țară a doinelor
istoria țării a fost scrisă cu sânge
tratate meschine i-au schilodit trupul
Basarabia suspină neîncetat plânge
dar mai sunt lumini să-i mângâie chipul
ani lungi de chin revoluții războaie
au îndurat românii mult compătimiți
eroi se zvârcolesc pe drumuri de noroaie
luptând pentru dreptate împătimiți
țară a speranțelor cu munți înțelepți
fiii tăi s-au răspândit în lumea întreagă
Dumnezeu mai știe încotro te îndrepți
treci prin crize dar viața ți-e dragă
țară a doinelor plâns de nai și vioară
sub tălpi de iubire tot răul o să piară
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre vioară, poezii despre sânge, poezii despre război, poezii despre revoluție sau poezii despre religie
Nefiinta
roșu, albastru, verde
s-au amestecat culorile
zăpada s-a făcut albastră
apusul se părea verzui
nu știu cum s-au încurcat
și cine le-a schimbat
dar nu era nimic la locul lui
și cerul nu era albastru
era roșu ca sângele lui
m-am apropiat mirat și m-am uitat
în oglinda apei cum m-am schimbat
am privit sus, și cerul l-am intrebat
dacă mai sunt sau am plecat
o stea neagră, pașii mi ia-ndrumat,
mi-a arătat trupu-mi însângerat
și-am văzut și nimicirea
mi-a dispărut și amintirea
și doar nefiinta mă aștepta
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre roșu, poezii despre culori sau poezii despre apă

Sunt copil de România
Sunt copil de România,
Și nu aș pleca nicicum,
Graiul e ca simfonia,
Peisaju-i de album.
Avem ape cristaline,
Pajiști verzi, câmp sănătos,
Măreție-n munți, coline,
Niciunde nu-i mai frumos!
Sunt puiuțul țării mele,
Și-o iubesc ca pe părinți,
Căci noi suntem rămurele,
Țara, rădăcini fierbinți.
poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre sănătate sau poezii despre crengi