Inventar

Când mă număr, uneori,
Mă cutremur şi mă trec fiori,
Căci nu îmi ies la socoteală,
Sau vre-o facultate mintală,
Ori vre-un grup parlamentar,
Sau arhaismele din vocabular,
Ori lavaliera de la ambiţie,
Sau niscai cm2 de calviţie,
Ori iniţiala tatălui din nume,
Sau decoraţiile postume,
Ori inelul de stare civilă,
Sau naivitatea infantilă,
Ori singurul "a" din argint,
Sau conservantul din instinct,
Ori mărarul de pe şenile,
Sau plecăciunile servile,
Ori umbra clarului de lună,
Sau oarecare taxă comună,
Ori catarama centurii scapulare,
Sau efectele reformei agrare...
Şi mă cutremur şi mă trec fiori
Petru alte 1000 de "sau" şi "ori"...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inventar

Când mă număr, uneori,
Mă cutremur şi mă trec fiori
Căci nu îmi ies la socoteală
Sau vre-o facultate mintală
Ori vre-un grup parlamentar
Sau arhaismele din vocabular
Ori lavaliera de la ambiţie
Sau niscai cm2 de calviţie
Ori iniţiala tatălui din nume
Sau decoraţiile postume
Ori inelul de stare civilă
Sau naivitatea infantilă
Ori singurul "a" din argint
Sau conservantul din instinct
Ori mărarul de pe şenile
Sau plecăciunile servile
Ori umbra clarului de lună
Sau oarecare taxă comună
Ori catarama centurii scapulare
Sau efectele reformei agrare...
Şi mă cutremur şi mă trec fiori
Petru alte 1000 de "sau" şi "ori".

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiori de dor...

Fiori de dor răsar în noapte,
Râuri de şoapte, sub tâmple albe,
Din albia lor m-alintă uşor.

Fiori de dor, iubirea nostră,
Ca marea albastră schimbă culori,
Rătăcind spre vechea fereastră.

Fiori de dor, valuri de flori
Îmi mângâie visul, unor noi chemări,
Efemere păsări măiastre.

Fiori de dor, sub lună plină,
Nopţi neuitate, ciorchini de fiori,
Miresme înflorate din lanul amintirilor.

Fiori de dor, gingăşii dorite,
Veşnic nepreţuite, la timpul lor,
Dar acum, la apusul vieţii, adorate.

Fiori de dor, salcie de stele,
Lacrimile mele strălucesc fără vrere,
În absenţa ta, vis nemuritor.

poezie de Valeria Mahok (18 iunie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiori de dor...

Fiori de dor răsar în noapte,
Râuri de şoapte, sub tâmple albe,
Din albia lor m-alintă uşor.

Fiori de dor, iubirea nostră,
Ca marea albastră schimbă culori,
Rătăcind spre vechea fereastră.

Fiori de dor, valuri de flori
Îmi mângâie visul, unor noi chemări,
Efemere păsări măiastre.

Fiori de dor, sub lună plină,
Nopţi neuitate, ciorchini de fiori,
Miresme înflorate de roua amintirilor.

Fiori de dor, gingăşii dorite,
Veşnic nepreţuite, la timpul lor,
Dar acum, la apusul vieţii, adorate.

Fiori de dor, salcie de stele,
Lacrimile mele strălucesc fără vrere,
În absenţa ta, vis nemuritor.

poezie de Valeria Mahok (18 iunie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

La preţurile actuale

Am vrut să-mi cumpăr un sicriu,
Să văd cum stau în el, de viu,
Mă uit la preţ, mă trec fiori.
- Măi frate, nici nu poţi să mori!

epigramă de Petru Chira din ziarul "Viaţa Buzăului" (27 mai 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

cutremur

Cutremur. Spasme terestre.

definiţie aforistică de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catastrofă

Când mă gândesc, fiori mă trec,
La cât de mare e năpasta,
De îţi trădezi, ca un zevzec:
Amanta, ţara sau... nevasta!

epigramă de Ion Ruse din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biserica ruinată

Biserica stă tristă pe golul mal al mării –
O noapte-a fost, cumplită, iar valul revărsat
Cu vuiet îngropat-a sub el întregul sat.
Şi bârne şi cadavre şi semne-ale pierzării
Rămaseră-n amestec prin mucedul nămol
Când apă se retrase lăsând iar câmpul gol.
Când trec corăbierii în dreptul ei, pe mare,
Fac cruce, şi cu vâsla bat apă mai grăbit.
Se joacă vântul jalnic cu clopotul dogit,
Prin spartele ferestre cântând cu disperare.
Amurgul vine roşu, vin gălbenele zori,
Şi noaptea peste lună trec turmele de nori,
Ea stă, tăcutul martur, pe veştedă colină
Umplând singurătatea de spaimă şi fiori...

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiroane de fiori

Mi s-a înălţat
privirea din morţi
când te-am zărit.
Ce miruri
ascunse
în săruturi
porţi cu tâmâie
de infinit răstignit?
Pe o stea de ceară
albastră imortală
in ardere fuior
îmbrătişaţi
cu chiroane de fiori

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colecţionar

Ce reci fiori îmi trec prin oase,
Când simt că mi se-adună anii,
Cândva strângeam femei frumoase,
Acuma strâng, când îi am... banii!

epigramă de Ioan Marinescu-Puiu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

pilă

Pila (2)

Când o spun, mă trec fiori,
Şi-o spun făr' a mă preface:
Pila-i "scula" care face
Oameni mari din impostori.

definiţie epigramatică de George Budoi din În Ţara lui Invers, capitolul "Recunoaşteţi personajul?" (22 ianuarie 2010)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cimitir

În cimitir doar deşteptarea
Este mai grea. Încolo... trai!
Prieteni vin şi-ţi udă floarea
Crescînd pe gura ta de rai.

E-o desfătare geometria
De cruci. Şi toate au un nume.
Şi e perfecta simetria:
Sus... lume; jos... o altă lume.

Mai bună care-o fi? Fiori
Te trec în clipele mai rele:
Da, cel mai bine e cînd mori –
Şi în nici una dintre ele.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestemate sărbători

Zice un purcel: - Vă spun,
Cel mai rău e la Crăciun!
Mielul îi răspunde: - Zău
Că la Paşti e cel mai rău!

Intră-n vorbă un covor,
Atârnat de bătător:

- Ştiu că drama voastră e,
Cunoscută la U. E.,
Şi că este stipulat,
Să muriţi civilizat,

Dar şi eu şi neamul meu,
Sunt uitat de Dumnezeu,

Şi aşa-i al meu destin,
Viaţa-mi să îmi fie chin,
Căci de când m-am deşteptat,
În picioare sunt călcat...

Dar mă umplu de fiori,
Blestemate sărbători,

Când bătut sunt mai dihai,
Decât zece hoţi de cai,
Şi când, an de an, plătesc,
După ritul strămoşesc,

Un păcat covârşitor:
Că sunt stirpe de covor...

Imi plâng trupul schilodit,
Şi mă-ntreb: Cine-a minţit,
Vre-un creştin c-ar fi mai bun,
Pe la Paşti, pe la Crăciun...?

fabulă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apus

... efilat se strecoară o rază dup-o pleoapă de nor, fir minuscul
ca o band-alburie de ceaţă prin volute de jar mişcătoare în tonuri
şi fundalu-explodează de-un grena înroşit ca o aplică pe bolta-n cutremur
ce se stinge-nspre negru, până raza-i doar punctul micronic, rubinul tiarei de tronuri...
mă privesc ochi-n ochi c-o oglindă arămie licărind de fiori, c-un mic tremur...
este-n sânge crepuscul!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea este un cutremur cu epicentrul în inimă.

aforism de Gabriel Petru Băeţan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reveillé

Azi ne spânzură-n puşcăria de lângă calea ferată.
Fluiera locomotivele de te trec fiori
Şi gem roţile trenurilor noaptea toată
Pentru oamenii care mor în zori.

poezie de A.E. Housman din Un flăcău din Shropshire, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parteneriat (Cabinet medical, ulterior Pompe funebre)

Temporal, eraţi aproape,
Că mă trec şi-acum fiori,
Nu ştiam, că de-i omori,
Are cine să-i îngroape!

epigramă de Dumitru Râpanu (2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catarama

De când mă ştiu am stâns cureaua
Şi-abia acuma bag de seamă,
Pe când s-a cam mărit beleua
C-am ajuns la... cataramă.

epigramă de Vasile Iuşan din Fă-mă, Doamne, ce mi-i face! (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecina mea

Ţi-am spus vecina mea, vreodată, că ador
Să fiu trezit în fiecare zi la şapte,
Ca să constat, buimac, că încă-i noapte,
Când tu cobori, pe scări, ca un tractor?

Mă trec fiori când tropăi, greu, pe scară,
Sau la galop când o porneşti, ştii bine,
Iară atenţia ta specială, pentru mine,
Mă face să roşesc ca-n prima zi de şcoală.

Şi totuşi mi-aş dori ca mai discretă
Să fi cu-aceste declaraţii matinale,
Căci n-aş vrea ca nevasta să se scoale,
Rupînd idila noastră desuetă.

epigramă de Mihai Manolescu (2 mai 2014)
Adăugat de Mihai Manolescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec norii tot mai rar...

Trec norii tot mai rar în lungul lor alai;
O scump luceafăr trist, ce seara îmi răsai,
Tu-nvălui în argint şi şesurile toate,
Şi golful aţipit, şi stâncile-nnoptate;
Sub licărul tău slab, o tainic corp ceresc,
Din gânduri uneori mi-e darg să mă trezesc.
Eu ştiu c-ai răsărit în zările albastre
Deasupra celei ţări dragi inimilor noastre,
Unde frumoşii plopi se-nalţă maiestuoşi,
Unde foşnesc în somn şi mirţi şi chiparoşi
Şi unde-n dulce zvon bat valurile-n mare;
Acolo-n munţi, cândva, cuprins de-ngândurare,
Privind spre litoral umblam cu lenea mea,
Când noaptea pe colibe încet se aşternea
Şi-o tânără fecioară ce te căta în lume
Prietenilor ei şoptitu-te-a pe nume.

poezie celebră de Puşkin, traducere de Liviu Deleanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiori

Am să spun de mii de ori
Că femeile sunt flori
Care produc frecvent fiori.

tristih de David Boia (1 octombrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!