
Trec norii tot mai rar...
Trec norii tot mai rar în lungul lor alai;
O scump luceafăr trist, ce seara îmi răsai,
Tu-nvălui în argint și șesurile toate,
Și golful ațipit, și stâncile-nnoptate;
Sub licărul tău slab, o tainic corp ceresc,
Din gânduri uneori mi-e darg să mă trezesc.
Eu știu c-ai răsărit în zările albastre
Deasupra celei țări dragi inimilor noastre,
Unde frumoșii plopi se-nalță maiestuoși,
Unde foșnesc în somn și mirți și chiparoși
Și unde-n dulce zvon bat valurile-n mare;
Acolo-n munți, cândva, cuprins de-ngândurare,
Privind spre litoral umblam cu lenea mea,
Când noaptea pe colibe încet se așternea
Și-o tânără fecioară ce te căta în lume
Prietenilor ei șoptitu-te-a pe nume.
poezie celebră de Pușkin, traducere de Liviu Deleanu
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre țări
- poezii despre virginitate
- poezii despre tristețe
- poezii despre tinerețe
- poezii despre somn
- poezii despre seară
- poezii despre prietenie
- poezii despre nori
- poezii despre noapte
Citate similare
Când mă vei căta
Când mă vei căta în floarea de cireș
voi fi din nou plecat la Ieși
să îmi descarc desaga cu priviri
prin cel oraș, sau printre amintiri.
Când mă vei căta pe drum ori pe cărare
voi fi plecat în lumea mea cea mare
iar când mă vei găsi într-un târziu
voi fi trecut prin spinul viu.
Când mă vei căta, voi fi din nou copil
plecat în zarea liberă de nori
acolo unde se pleacă uneori
când ești poet, sau când devii senil.
Când mă vei căta în nemurire
voi fi baraj de hidrocentrală
un paznic al timpului ce ară
spre alte orizonturi, în haina mea de mire.
poezie de Dănuț Cepoi din Din volumul "Picături de memorie", Editura Armonii Culturale
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vestimentație
- poezii despre timp
- poezii despre poezie
- poezii despre oraș
- poezii despre nuntă
- poezii despre libertate
- poezii despre flori
- poezii despre devenire

Peisaj promis
La margine de lac, lângă pădure,
Pe undele ce poartă creste sure
Printre adieri albastre, fericite,
Îmi duc cu mine umbrele-alungite.
Sunt umbrele de gânduri și de vise,
Sunt drumuri către rai cândva promise,
Când luntrea de argint se legăna
Pe lacul unde luna ațipea.
Atâtea năvălesc în mine sparte,
Ca valurile-n luntrea ce desparte
Un mal de altul, vis promis de fapte
Și-un lac imens de stelele din noapte...
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre promisiuni, poezii despre visare, poezii despre stele, poezii despre păduri, poezii despre peisaje, poezii despre gânduri sau poezii despre fericire
Eminescu, lui
Pălesc sub raza de "luceafăr"
Că "atât de fragedă" mi-e rimă.
Când geniul tău reînviu... deprimă
"Speranța" ce-o păstrez treaz, teafăr.
"De ce nu-mi vii?", clipă de clipă,
Că oricum o zi voi fi alături;
Și-n "revedere", trist să-mi lături...
"Ce e amorul" să înfiripă!
"Să nu te duci" iar, în uitare
Și "o, rămâi" în astă lume!
"De-or trece anii", doar fi nume
"Poet" și "glosă"... O încântare!
"Și dacă" peste "vârfuri" zbori
Cu "somnoroase păsărele",
Să-mi lași un semn de cuib, în stele;
"La steaua" printre albastre flori!
"Când amintirile" -timp hoț
Va vrea să șteargă c-un "adio"
"Freamăt de codru"- mi-oi aminti-o
"Pe lângă plopii fără soț"...
"Cu suflet trist", "singurătate",
Ia "despărțire" ca pe-o "noapte"
Și "rugăciune" de-auzi, șoapte,
Răsari zi nouă... Pietate!...
... Din "foaia veștedă" răsai
Cum mugurul, an după an
Să stingi o lume de alean
De drag, de-un neam ce ți-e alai!
Pe inima-mi, un zid rupestru,
Te am de neatins; imagini,
Cuvinte, simțuri fără margini,
Iubiri... Iubite Eminescu!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 ianuarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre zbor, poezii despre uitare, poezii despre suflet sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Scriu funebru recviem
pentru revoluția moartă
odată cu liderul ei
e un cânt de-nmormântare
mi-e inima pustie
realitatea devine tot mai străină
privesc norii care se duc
unde foșnesc plopii și mirtul
stă mai mult desfrunzit
chiparoșii se-nclină peste colibă
caut motivul să reînvii
revoluția care a schimbat lumea
noaptea umblă leneșă pe lângă focurile noastre
de tabără unde prăjim iluzii
ne sfătuim cum să aruncăm
gândurile rele în filosofia contemporană
notez totul pentru urmași
este un program în care o tânără
îmi pronunță mereu numele
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre revoluție, poezii despre realitate, poezii despre muzică, poezii despre lene sau poezii despre inimă

Privind în urmă
în casa noastră primitoare
rămasa busuiocul prins la grindă
un borcan cu flori mirositoare
pus pe masa mare de la tindă
toți ce au fost cândva s-au dus
acolo unde nu se poate spune
în țara unde veșnic e apus
o țară fără lacrimi, fără nume
o lacrimă uscată pe batistă
îmi aduce aminte că au fost
și lavița crăpată tot mai tristă
îi așteaptă zi de zi dar fără rost
unde, unde sunteți dragii mei
ușa de la poartă e încuiată
în curte peste tot și pe alei
crescut-au spinii până la poartă
din când în când doar clopotele bat
amintind că-i mare sărbătoare
și babele puține câte sunt în sat
se-nchină pentru-n răsărit de soare
îmbătrânesc și țiglele pe casă
pereții au crăpat și s-au urnit din loc
vecinii pleacă unul câte unul
spre casa cea de lut și fără foc
mamă, sunt copilul tău și-aștept la poartă
soarele e dus de mult înspre apus
te rog privește-n mine și mă iartă
precum și Tatăl Sfânt de sus
o să plec și eu din lumea asta
durerea-n umbrele de lut să mi-o ascund
că timpul o să-mi vindece și rănile uitate
și tot ce-a fost și fi-va în curând
plecăciune mamă, tată
și tuturor pe care v-am iubit
mă duc încet că știu că altădată
nu voi putea păși spre răsărit
poezie de Teodor Dume din Cineva mi-a răpit moartea (2018)
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare, poezii despre vecini, poezii despre tată, poezii despre sărbători, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie

Privind în urmă...
În casa noastră primitoare
rămasa busuiocul prins la grindă
un borcan cu flori mirositoare
pus pe masa mare de la tindă
toti ce au fost cândva s-au dus
acolo unde nu se poate spune
în șara unde veșnic e apus
o țară fără lacrimi, fără nume
o lacrimă uscată pe batistă
îmi aduce aminte că au fost
și lavița crăpată tot mai tristă
îi așteaptă zi de zi dar fără rost
unde, unde sunteți dragii mei
ușa de la poartă e încuiată
în curte peste tot și pe alei
crescut-au spinii până la poartă
din când în când doar clopotele bat
amintind că-i mare sărbătoare
și babele puține câte sunt
se-nchină pentru-n răsărit de soare
îmbătrânesc și țiglele pe casă
pereții au crăpat și s-au urnit din loc
vecinii pleacă unul câte unul
spre casa cea de lut și fără foc
mamă, sunt copilul tău și-a ștept la poartă
soarele e dus de mult înspre apus
te rog, privește-n mine și mă iartă
precum și Tatăl Sfânt de sus
o să plec și eu din lumea asta
durerea-n umbrele de lut să mi-o ascund
că timpul o să-mi vindece și rănile uitate
și tot ce-a fost și fi-va în curând
plecăciune mamă, tată
și tuturor pe care v-am iubit
mă duc încet că știu că altădată
nu voi putea păși spre răsărit
poezie de Teodor Dume din Cineva mi-a răpit moartea
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai auzit
Ai auzit vreodată a lebedei cântare,
Acel cântec de jale, ce-l cântă pân' ce moare,
Roșind recile unde cu pieptul său rănit?
O, spune-mi, acel cântec vreodat-ai auzit?
Și-apoi ai fost spre sară singur într-o grădină,
Când vântul trist al toamnei încet, încet suspină,
Când soarele apune, când arborii șoptesc
Și vânturile toate tainic se înroșesc?
Și ce-ai simțit atuncea? În piept nu s-a trezit
Un dor fără de nume, adânc, nemărginit?
N-ai fi dat ani din viață pentru aripi ușoare,
Să zbori, să zbori departe și fără încetare?
O, cine-l poartă-n suflet acel dor fără nume,
Nu are fericire, nu are pace-n lume!
Cât e de larg pământul, tot umblă rătăcind,
Nu știe ce dorește și moare... tot dorind!
poezie clasică de Matilda Cugler-Poni (1873)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre viață, poezii despre toamnă, poezii despre roșu sau poezii despre moarte

Ecoul gândurilor vii
Peste frunzele trecute, sub un cer ascuns de nori,
Trec și gândurile mele, trec și-ai vremii călători.
Se răsfiră peste ape, se privesc, se oglindesc,
Se alintă-n gânduri clipe, ani și gânduri își vorbesc.
Ce își spun? - o știe lacul, dar el tace, liniștit,
Și ecourile-ntoarce doar spre cei ce i-au privit
Apa cu oglinda-i clară dintr-o seară fără vânt
Și-au plecat să-și zburde-n lume viața plină de frământ.
Lacul... tace, dar, în taină, strălucește, uneori,
Când pe malu-i, mai pe seară rar se-ntâmplă și în zori
Se așează o fecioară cu un flaut fermecat;
El, din unde, o-nfioară și-i reflectă ce-a aflat.
Cântul ei, ecou de gânduri, se înalță spre tării
Și, în clipe de-ncântare, gânduri noi dansează, vii.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre tăcere sau poezii despre frunze
Parfumul tău
Doar o imagine în depărtare
a rămas pierdut pământul,
acolo unde marea
întâlnește din nou cerul,
unde noaptea se va vopsi
în culori de argint și vii,
iar eu, femeia...
privi-voi zările pustii...
Când vântul se va înălța,
din nou, simți-voi încă o dată
parfumul dulce al tău,
el îmi rămâne de la tine
al meu drag ecou,
răsunând la infinit
și obsesiv în visul meu.
poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre infinit, poezii despre imagine, poezii despre femei, poezii despre culori, poezii despre argint sau poezii despre Pământ
E dimineață
E dimineață...
Isuse blând,
spre Cer se-nalță
întâiul gând.
Cu prima rază
Te regăsesc.
Te știu de pază
și-Ți mulțumesc.
E dimineață!
Iubit Isus,
somnul mă-nvață
să fiu supus.
Și iar sub soare
când mă trezesc,
mă uit în zare
și-Ți mulțumesc.
Și-odată-n viață
mă voi trezi
privind în față
eterna zi...
Salvat prin cruce
prin har ceresc,
Isuse dulce,
Îți mulțumesc!
AMIN
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre salvare, poezii despre mulțumire, poezii despre dimineață, poezii despre cruce sau poezii despre creștinism

Strofe către Augusta I
O, soră, dulce soră! Nu e nume
Decât al tău mai scump și mai curat!
Sunt între noi munți, mări, o-ntreagă lume,
Dar dorul meu se vrea îngemănat
Cu-al tău, nu lacrimile-ți vrea, anume.
Oriunde-aș fi, ți-e chipul neschimbat.
Mi-e scris să umblu-n lume, dar destinul
Mi-e să-mi doresc în preajma ta căminul.
poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Byron despre poezie, poezii despre munți, poezii despre dorințe, citate de Byron despre dorințe, poezii despre dor, poezii despre curățenie sau citate de Byron despre curățenie
Ce mai faci, mamă?
Nici eu nu mai știu ce am făcut cu timpul
Mi-e dor să îți mai văd odată chipul
În nopțile când sunt atât de trist
Și doar din amintirea-ți mai exist
Doresc ca uneori să mă mai cerți
Pe urmă, cu blândețe, să mă ierți
O zi de aș putea să îți vorbesc
Dacă ar vrea Mai Marele ceresc
Mai vino iar, acum, când îmi e dor,
Când gândurile mele toate dor
Mai mângâie-mi odată fruntea încrețită,
Atige-o cu iubirea-ți infinită.
Mai spune-mi despre tine, dragă mamă,
Am timp să te ascult, fii fără teamă,
Au fost atâtea zile, au trecut,
N-am reușit să-ți spun cât te-am iubit.
Acolo unde ești, mai poți să mă privești?
Îmi este dor de tine și știu că mă iubești
Tu mi-ai rămas în inimă și-n gânduri
Și păsările pe deasupra, rânduri, rânduri.
Ți-am mai vorbit din când în când de mine
Să nu te temi, aici e totul bine,
Aș vrea să îmi răspunzi, de bună seamă,
Acolo, sus, în ceruri, ce faci, mamă...
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre zile, poezii despre trecut sau poezii despre păsări
O iubesc așa
știu sigur câte zile are
o mângâi și ea râde
de parcă îi mângâi inima
acolo unde suflă vântul
oasele sunt prea dure tăioase
adoarme cu tâmpla pe un colț de stâncă
și-n somn trăiește un vis
unde casele sunt albe
și atât de mari
prin valea de la capătul satului
trec munți întregi de apă
oamenii coboară spre vărsare
pare că în orice clipă
norii se scufundă în șuvoiul de lumini
verdele tot se adună în unul
soarele în razele verzi fierbe câmpia
ea întinde o mână spre inimă
dincolo de vis oceanul...
poezie de Cristina Rusu
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre râs sau poezii despre văi
Un navigator îndrăzneț
Uneori îmi vine,-așa, să plec hoinar în lume,
Un navigator îndrăzneț cutreierând pe mare,
O problemă,-atâta am, cine-o să mă-îndrume,
Dacă mama rămâne-acasă? Grea-întrebare.
Apoi, cine-o să-mi cânte de nani-nani oare,
Cine-o să mă legene-n bărcuța mea de marinar,
Cine-o să-mi cheme îngerașul seara la culcare
Și să mă sărute că-mi spun seara rugăciunea clar?
Mă-întreb dacă-acel marinar nu-i cumva ghinionist
Și nu se simte foarte, foarte singur când
Bate strașnic vântul și dacă, abătut și trist,
N-ar vrea să fie acasă, să pună iar piciorul pe pământ.
La urma urmei, nu mai plec hoinar în lume,
Până nu împlinesc opt ani renunț la mare,
Mai bine mai stau acasă, departe de valurile-n spume,
Unde mama-mi alungă spaima doar c-o-îmbrățișare.
poezie de Annette Wynne, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre spaimă, poezii despre religie, poezii despre picioare sau poezii despre marină
Și uneori mi-e dor de mine... Mi-e dor de tot ce-a fost și nu mai este, de copilărie, de vremuri apuse! Uneori îmi aduc aminte de trecut, și mi-e dor de un miros, de un gust, de o voce... Mi-e dor de prieteni pe care nu i-am întâlnit niciodată, de oameni cu care nu am mai vorbit sau mi-e dor de cei care s-au dus și de cei de la care nu mi-am luat rămas bun. Mi-e dor de lucrurile pe care le-am trăit și de lucrurile la care am renunțat, și nu m-am bucurat total. Uneori vreau să găsesc nu știu ce... Nu știu unde... Să regasesc ceva ce nici măcar nu știu ce este sau unde l-am pierdut.
Și uneori mi-e dor de mine... de cea care am fost.
Ioana Crețu în Șoapte (29 martie 2022)
Adăugat de Ioana Cretu ( C.I)

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vorbire, citate despre voce, citate despre viață, citate despre trecut, citate despre prietenie sau citate despre copilărie

Pleca un tren
Ploua tăcut în seara noastră,
iar trenul ce pleca din gară
avea doar chipu-ți la fereastră
cu zâmbetul rămas afară.
Pleca încet, dar nu știu unde,
lăsând în urmă mica gară,
iar eu priveam rănit de-afară
prin stropii ploii tremurânde.
Rămas acolo-n prag de seară,
mergeam confuz, în urma ta,
văzând că trenul ce pleca
purta o mască mortuară.
Dar unde pleci?te-am întrebat,
cu glas pierdut, în ploaia rece,
când trenul aștepta să plece
cu chipul tău, în păr buclat...
Nu mi-ai răspuns, dar ai zâmbit,
privind peronul cenușiu,
unde plângeam încă mâhnit
plecarea ta c-un tren pustiu.
Plângeam încet cu fulgi de nea
care-mi cădeau în suflet doar,
iar tu, din trenul selenar,
priveai adânc uimirea mea.
Dar ai plecat, într-un târziu,
iar chipul tău, rămas o pată,
mă răscolea fără să știu
de-o să mai vii-napoi vreodată.
poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 31 decembrie 2019 (31 decembrie 2019)
Adăugat de ugalen

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre trenuri, poezii despre gări, poezii despre zâmbet sau poezii despre măști

Mâinile, contur de aripi
Peretele de care mă sprijin
nu se vede,
are în el cuvântul ziditor la cer
și tot încerc să-l trec.
Soarele se proptește-n el,
la răsărit și apus,
în fiecare zi îl știu imaculat,
numai noaptea alunecă și cade pe pământ,
rămân deasupra stelele și luna.
De câtăva vreme mâinile mi se alungesc
și capătă contur de aripi,
mi-e frică să mă las în zborul lor
să nu mi se frângă visele
și să cad din somn în apă.
Sunt o pasăre adormită pe cablu,
deasupra fluviului.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (26 iunie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini

Unde...?
Unde se sting iubirile?
Când se șterg cuvintele?
Unde se termină timpul?
În care anotimp le vine rândul?
Unde te voi regăsi, în care zi?
Din calendar, din Galaxii?
Ș-atunci ce voi mai fi?
Ce-mi vei... mai fi?
În care toamnă am să știu?
Că-s mort sau că sunt viu?
Că pământul ce m-acoperă,
Nu-i cerul luminat de stele!
Unde să te mai caut?
Prin ce cuvinte?
Ce unghere?
În ce lume fără Soare?
Cum de te-am pierdut?
Încă de la-nceput?
Când îmi erai doar răsărit,
Și-o viață de-mplinit!
Cum să... te uit?
Sau poate nici nu ai vrut!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre lumină sau poezii despre calendar
Cântec
Fată frumoasă, cu suflet acru,
M-ai făcut să te iubesc
Proiectându-mi amintirea-ți
Și constat, nimic nu-i sacru
Fiindcă m-ai tratat prea aspru,
De curând.
Noaptea văd c-am rătăcit
Voiam să uit c-ai greșit,
Când privesc la răsărit,
Vreau să uit că ai greșit.
Ochii-ți căprui, socotesc,
Fură inima oricui
Cum și pe-a mea au furat-o
Și-acum, trist, dacă privesc,
Constat că, chiar eu plătesc,
Mult.
Noaptea văd c-am rătăcit
Voiam să uit c-ai greșit,
Când privesc la răsărit,
Vreau să uit că ai greșit.
Sufletul e negru și la mine-acum,
Dar știu c-așa nu se putea
Să mergem mai departe
Și că-mi voi reveni și că voi reuși, oricum,
Să-mi văd de viața mea, de propriul drum,
Mai mult.
Noaptea văd c-am rătăcit
Voiam să uit c-ai greșit,
Când privesc la răsărit,
Vreau să uit că ai greșit.
Dar nu pot.
poezie de Adrian Moroșan din Doar trăiri. Versuri (2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plată sau poezii despre negru
Atâta veșnicie...
.. De haosuri eterne cu aștri murmurând
Nostalgic se lovește frântura mea de gând
De unde-n Eminescu atâtea Universuri...
Atâta Veșnicie... De unde-n Eminescu...
De unde... dulce mama și grelele scrisori
Și codrii de aramă cu albăstrii de flori
De unde Cătălina, de unde Cătălin
Scăldat în foc de soare Luceafărul divin
De unde și Cezarul și plopii fără soț
Și greco-bulgărimea, Fanarul cu iloți
De unde lac cu nuferi, mijloc de codru des
Și vreme ce tot vine și valuri ce tot trec?!
Suntem români și punctum... zic aștrii împletind
În mreaja de văpaie frânturile-mi de gând
Din noi născu Poetul atâtea Universuri
Atâta Veșnicie... Atâta Eminescu...
poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de Iurie Osoianu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre scrisori, poezii despre nuferi, poezii despre mamă, poezii despre România sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?