Mama mea divină, plânge și suspină
Mama mea divină,
Plânge și suspină,
Aflând că pădurea,
Se duce aiurea!
Săraca natură,
Multe mai îndură:
Soarta pădurarului,
În mâna groparului! o9
poezie de Arpad Toth
Adăugat de Galaxy
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Vorbește clar pădurea
Ne vorbește clar pădurea
Cu cuvintele-i de aur,
Plângând privește securea,
Cea cu chipul de balaur.
Ar mai avea mult de trăit
Și nu vrea să o taie,
În orice an ea și-a dorit,
Să se-mbrace-n alte straie!
Nu își vrea brațele rupte,
Răsfirate, stând pe pământ,
Vântul iarăși să o-nfrunte,
Să scadă la recensământ!
Vrea și cerbii la izvoare,
Liniștiți să poată să bea,
Urșii să iasă la soare,
Cu puii pe creste să stea!
În sălbăticia mare,
Acea liniște deplină,
Să curgă peste hotare
Și nu faptul că suspină!
poezie de Arpad Toth
Adăugat de Galaxy
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lotusul din inima mea
În inima mea încăpătoare
Își face loc întregul Univers,
Mama este prima de sub soare,
Chintesența vieții, frumosul vers!
poezie de Arpad Toth
Adăugat de Galaxy
Comentează! | Votează! | Copiază!
livada Poștei -
un loc plin cu porumbei
e ca în basme
haiku de Arpad Toth
Adăugat de Galaxy
Comentează! | Votează! | Copiază!
o căprioară
aleargă prin zăpadă
c-a văzut un lup
haiku de Arpad Toth
Adăugat de Galaxy
Comentează! | Votează! | Copiază!
ursoaica cu pui -
e un pericol mare
de ești între ei
haiku de Arpad Toth
Adăugat de Galaxy
Comentează! | Votează! | Copiază!
era într-un colț
pe-o creastă de munte sus -
o floare-de-colț
haiku de Arpad Toth
Adăugat de Galaxy
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciucașul -
un vârf de munte masiv
atinge norii
haiku de Arpad Toth
Adăugat de Galaxy
Comentează! | Votează! | Copiază!
La o margine de sat
La o margine de sat,
Cobor oile la vale,
Câinii buni nu au lăsat,
Să le iasă ursu-n cale!
Sus la munte au slujit,
În pădurea cea frumoasă...
Câte veri nu le-a grăit,
Natura misterioasă!
Pădurea ne hrănește...
Bem apă din izvoare reci,
Pe drumeț îl obosește,
Când se strecoară pe poteci!
Stă o fată la izvor,
Care setea-și potolește,
Dar apare și-un fecior
Și de ea se-ndrăgostește!
Ea era foarte frumoasă...
Cu ochi albaștri, părul blond,
Corpul zvelt și arătoasă:
Calități angro de fond!
Pădurea îi vrăjește,
Se simt bine în largul lor...
Soarele strălucește
Cu raze fine de amor!
Peste ani pe-aici trecând,
Oile ce-aveau să-ndure:
Cei doi amorezați de rând...
S-au făcut hoți de pădure!
poezie de Arpad Toth
Adăugat de Galaxy
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea divină este piatra nestemată
Iubirea divină este o piatră nestemată,
Care-l face pe om să nu se despartă
De Bunul Dumnezeu, de aproapele lui...
Iubirea-i veșnică și-n viața Fiului!
Principiul iertării este dulcele cuvânt,
Îl face mult mai puternic pe orice sfânt,
Cele zece porunci prezente în toate,
Să fie prețuite ca nestemate!
Iubirea să învăluie planeta,
Generațiile să-și predea ștafeta,
Fără iubire viața nu ar exista,
De nu ar fi iubire, nu am persista!
poezie de Arpad Toth
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Laudă mamei
Inima mea e atât de încăpătoare...
Te regăsesc pe o floare de lotus în ea,
Divinul admiră ceea ce faci sub soare...
Ca un martor, lângă tine dorește să stea!
Și nu e în viață un sentiment mai ciudat
De a ști că ești spiritul pur, neîntinat,
Să știi că din iubire mama viață ți-a dat,
Să știi că de fapt, ea este TOTUL... ce-a-nsemnat!
poezie de Arpad Toth
Adăugat de Galaxy
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea e visul oricărei vedete
Iubirea e visul oricărei vedete,
Omul de iubire ar vrea să se îmbete,
Să simtă beatitudinea divină,
O mângâiere, o rază de lumină.
Să simtă luna cea rece noaptea târziu,
Soarele-n amiază în lacul străveziu,
Spicele coapte cu capul aplecat,
Oceanul iubirii din cerul înstelat!
poezie de Arpad Toth
Adăugat de Galaxy
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri aiurea
Gânduri aiurea,
Gânduri fără rost,
Cutreieră pădurea
După adăpost.
Aiurea sau încotro,
Nici ele nu știu unde.
Sau poate... apropo:
Ecoul, le răspunde?
Nici el, nici eu, nici tu,
Nu le vedem, nu le-auzim.
Da. Nici pădurea, nu.
De gânduri negre, toți fugim.
Temeri urâte nasc în noi.
Vin toamne triste și vin ploi.
Ne năpădesc noi amintiri,
Din vechile noastre iubiri.
Doar cu-atâta ne mândrim
În viața care-o mai trăim.
Bolnavi de cât ne-am amintit,
Când vom intra în asfințit;
Gânduri aiurea,
Gânduri fără rost,
Vor părăsi pădurea
De parcă nici n-au fost.
Se vor risipi în vânt,
Nu vor mai zbura nicicând.
poezie de Dumitru Delcă (24 iulie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Ascultă cum plânge pădurea
Ascultă cum plânge pădurea,
Pe strune de vifor cumplite!...
Ascultă cum plânge pădurea
Pe ramuri de vânt răsucite!...
Ascultă cum geme pământul,
Când focul din pântece-l scurmă!...
Ascultă cum geme pământul
Și cum se cutremură-n urmă
poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pădurea care se stinge
Am cunoscut pădurea care se stinge
pustiul răvășit până la cer
și am rămas c-un suflet care-și plânge
zadarnic soarta plină de dureri...
Dorind etern a cerului lumină,
înfiorata stelelor sclipire,
am căutat și liniștea divină,
omagiul vieții-n tainica iubire.
Și am zărit chipul tău miraculos
cu ochii tăi privind ca o nălucă,
lăsând în suflet golul dureros
și un fior ce fruntea mi-o asudă...
De-atunci merg tristă pe cărarea dusă
și în imensul plin de stropi de soare
și de revăd mormanul de cenușă
mă-ntreb și-aștept să văd: dispare oare?
poezie de Eugenia Calancea (4 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Guru
De știi tu că faci doar bine,
Ce să te îndrume altul?
Divinul te întreține,
Păstrează-ți în toate calmul!
Cine e fără de pată?
E virtutea lui Iisus!
De te strădui viața toată,
Vei fi slăvit de Cel-de-Sus!
poezie de Arpad Toth
Adăugat de Galaxy
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atunci când soarele apune
Atunci când soarele apune
Într-un sfârșit de luna mai,
Oamenii buni să se-adune,
Bucuroși, într-un colț de Rai!
Să vadă vișinii în floare
Purtând rochii de mireasă,
Când pe-a cerului culoare,
Curcubeele se lasă!
E protecția divină
Ce-ntr-un semicerc se-arată,
Cu un zâmbet de regină,
Pe cupola ei bombată.
Da cât suferă pământul...
E permanent exploatat,
Arșița, gerul și vântul,
De-atâta timp l-au maltratat!
Dar e umil și rezistent
Și ce vremuri o să vină...
Dar cel mai sadic oponent,
Îi e omul cel cu vină!
Oamenii nu se potolesc...
Dar se miră toată lumea
Când unele dealuri pornesc
Și vin la vale aiurea!
Când se-nfurie pământul
Ne-amintim de-a lui candoare,
Cutremurul, apa și vântul,
Schimbă a vieții culoare!
Inocența e furată!
De ce lipsesc cei șapte ani?
Moralitate-a e uitată,
Și transformăm totul în bani!
Când soarele ne-ndrumă,
Pământul ne dă bucate...
Dar unii prea mult consumă,
Deși ne dă pe săturate!
poezie de Arpad Toth
Adăugat de Galaxy
Comentează! | Votează! | Copiază!
- Mama Natură
- Mama Natură este marele egalizator. Nu poți scăpa de ea.
definiție de Christopher Heyerdahl
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peregrinând printre ani, pe sub mantia timpului
Pădurile mă cheamă de pe coastele semețe,
Inima mi-e mare, prin fapte îndrăznețe,
Iubita mamă natură, în inimă ne poartă,
Dar mă scufund în cifre, asta-i a mea soartă!
Plutește vântul, prin miresme de fag,
Printre tomnatice frunze, ce cad,
Proptesc bocancii pe urme de cerbi,
Doar savurând natura, o observi!
Prin plantații dansează puieții de zor,
E valsul naturii, e cântecul din cor,
Șoapta frunzelor pe strune zâmbind,
Amintiri ce se spulberă-n gând.
Demnitatea uniformei, verdele pădurii,
Cumpănind prin vremuri, tăișul securii,
Speranța vieții o susțin și-o reclădesc,
Cerului înstelat, sau unui soare zâmbesc.
Divinul, este cel pe care-l văd în toate,
Deciziile mele, de el sunt luate.
Din tandrețea căprioarelor văzute,
Absorb nostalgia clipelor știute.
Ce-mi lipsește oare? Doar a vieții luptă!
De ce viața, prin spinii ei, ne sărută?
Omul slujind în a divinului grădină,
Își deapănă anii, zâmbește sau suspină!
poezie de Toth A. Arpad din Peregrinând printre ani, pe sub mantia timpului (aprilie 2013)
Adăugat de Toth A. Arpad
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pământul îndură ...
Vântul vâjâind
Viscolul vuind
Valuri vălurind
Dureri de natură.
Zile zămislind
Zale zornăind
Zone zbuciumând
Pământul îndură.
Ploaia picurând
Plaurii plutind
Planeta plângând
Natura e udă.
Marea murmurând
Munții mălurind
Mințile muncind
Cerul să le-audă.
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
8 Martie
Azi e ziua fericirii,
A mamelor de pe pământ,
A femeii, a iubirii...
Femeia-i dulcele cuvânt!
Ea susține Universul
Și-atâtea are de făcut...
Să-și urmeze viața sensul,
Suferă-n stilul ei, tăcut!
Frumusețea inimii ei
Nu se măsoară-n cuvinte,
De n-ar fi pe lume femei,
N-am fi, nici ci cina fierbinte!
poezie de Arpad Toth
Adăugat de Galaxy
Comentează! | Votează! | Copiază!