Zi de vară
E soare pe câmpuri și tremură zarea,
Iar vântul se plimbă prin iarba-nflorită,
De pulberea florilor plin e pe aripi;
Se leagănă-n aer, buimac de arome,
Mai scutură lin zămislirea în cale-i,
Apoi o pornește arară spre dealuri.
E satul ascuns în bogate pometuri
Și ies, din verdeață, o cumpănă-naltă
Și vârfuri rotunde de clăi aurite...
Să nu stai în casă pe-o astfel de vreme!
Ci prinde-ți mănunchiuri de maci și -albăstrele
La piept, pălărie... Pornește-o pe câmpuri...
Să vezi ce ușor ești!... Aluneci prin iarbă
Și mintea ți-e limpede, inima bună,
Și aripi de fluturi ai vrea să te-nalțe,
Spre cerul senin, îmbibat de lumină,
Să sorbi toată viața din darnica fire.
Te-neacă un dor de iubire nebună,
De joc și de cântec, de vesele râsuri...
Și simți câteodată pe buze săruturi,
Un sânge fierbinte îți umple obrajii,
Și tremuri, și brațe întinzi, și te miră
Pe piept că nu-ți cade-o minune de zâne...
Dar parcă mai știu eu ce-ți vine în minte?
În poala bătrânei păduri de o umbră
De-ai vrea să rămâi o viață întreagă,
Privind la zăpada din cerul albastru.
Îți faci căpătâiul din mușchi de pe arbori
Și florile-ți dau așternut de mătasă,
Iar somnul, când vine ușor pe la gene,
Un fir se apleacă, te-atinge pe frunte
Și somnul gonește în fundul pădurii,
Vărsându-ți pe față sămânța măruntă.
Din lanuri întinse și dogoritoare,
Departe, începe zorit pitpalacul,
Apoi se oprește, așteaptă... Și-atuncea
Se-aud, în pădurea umbroasă, scatii.
Ai crede-n răstimpuri că firea adoarme,
Dar murmurul slab se-ntărește și-odată
Cu zgomot pornesc lăutarii naturii
S-arunce spre ceruri un val de cântare...
Arome de cimbru și chimen te-mbată,
Și ochii aproape te dor de lumină;
În minte îți vin tot mai leneșe gânduri,
Ca bulgăr de ceară se-nmoaie și trupul,
Iar pleoapele-alunecă-ncet... Auzi glasuri
Vorbindu-ți în taină... Un râs de copilă
Răsună-n ureche... O caldă suflare
Îți mângâie fața... Și somnul te fură...
Din largul pământ, aburit de căldură,
În unde bogate, țâșnește viața.
Zâmbind, mulțumită, natura privește,
Din carul de flori, sănătoasa-i odraslă.
poezie de George Vâlsan
Adăugat de MG

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păduri
- poezii despre viață
- poezii despre somn
- poezii despre natură
- poezii despre flori
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vânt
- poezii despre urechi
- poezii despre sărut
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare

Frumoasă-i...
În lacul cel verde și lin
Răsfrânge-se cerul senin,
Cu norii cei albi de argint,
Cu soarele nori sfâșâind.
Dumbrava cea verde pe mal
S-oglindă in umedul val,
O stâncă stârpită de ger
Înalț-a ei frunte spre cer.
Pe stânca sfărmată mă sui,
Gândirilor aripi le pui;
De-acolo cu ochiul uimit
Eu caut colo-n răsărit
Și caut cu sufletul dus
La cerul pierdut în apus.
Cobor apoi stânca în jos,
Mă culc între flori cu miros,
Ascult la a valului cânt,
La gemătul dulce din vânt.
Natura de jur, împrejur.
Pe sus e o boltă de-azur,
Pe jos e un verde covor,
Țesut cu mii tinere flori.
Văd apa ce tremură lin
Cum vântul o-ncruntă-n suspin
Simt zefiri cu-aripi de fiori
Muiate în miros de flori,
Văd lebede, barcă de vânt,
Prin unde din aripe dând,
Văd fluturi albaștri, ușori,
Roind și bând miere din flori.
De ce nu am aripi să zbor,
M-aș face un flutur ușor,
Un flutur ușor și gentil
Cu suflet voios de copil,
M-aș pune pe-o floare de crin
Să-i beau suflețelul din sân,
Căci am eu pe-o floare necaz,
Frumoasă-i ca ziua de azi!
poezie celebră de Mihai Eminescu (1866)
Adăugat de Ion Untaru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre suflet, poezii despre stânci, poezii despre nori, poezii despre verde, poezii despre tinerețe sau poezii despre ochi
Bulgăr de viață
Bulgăr de foc,
Stea cu noroc,
Lumină, căldură,
Viață de aur pură,
Recolte, mângâie,
Crește, învie,
Viața în bucurie.
Bulgăr de apă,
Lumea adapă,
Enigmatică fată,
Leagăn de viață,
Vieți să-ți înflorească,
Mână cerească
Spală, mizeria omenească.
Bulgăr de pământ,
Viață și mormânt,
Desprins din geneză
Ne suporți în taină,
Nu știu, până când.
Bulgăr albastru, de cer,
Viață și aripi de zbor,
Pentru pământeni visători,
Transparență scumpă,
Ești pentru viitor.
Bulgăr de viață,
Sămânță de speranță,
Clipe de trăiri,
Viață, valuri de porniri,
A creației piramidă,
Joacă cerească,
Adune bucurii.
poezie de Valeria Mahok
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre bucurie, poezii despre visare, poezii despre viitor, poezii despre recoltă, poezii despre noroc, poezii despre lumină sau poezii despre jocuri
Auzi, iubito...
auzi, iubito, florile pe câmp
cântă cu iarba și pământul,
cântă și pomii rând pe rând,
în frunza lor cântă și vântul
pe cer aleargă printre nori
un stol de păsărele,
se prind de aripi, se cobor
și urcă iar spre stele
dar cerul n-are nici o stea,
doar ele știu unde sunt ele,
la noapte noi le vom vedea
împresurate de inele
auzi iubito, greierii,
orchestră fac de dimineață,
dorințele cu unduiri
ni se citesc, în ochi, pe față
ești mai frumoasă ca oricând,
iubita mea cu buze coapte,
dă-mi mâna să cântăm râzând,
aceste clipe ale noastre
când te întinzi peste pământ
ești floarea cea mai înflorită,
parfumul tău îl simt prin vânt,
vreau să-ți respir clipa dorință
întinși pe iarbă printre flori
îți simt căldura, o chemare,
am amețit de-atâtea ori
sub trupul tău ușor de floare.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre iubire, poezii despre dorințe, poezii despre păsări, poezii despre noapte sau poezii despre mâini
Vin pe degete de aer
flori
de aer ne-nveșmântă
azi
cu razele de soare
pe când vântul
gingaș cântă
ca flăcăul
pe cărare
în Ardeal începe
viața
să răsară din pământ
să îți
scalde dulce fața
și cu flori
și prin cuvânt
vin
pe degete de aer
azi atâtea melodii
ce-mpletesc al umbrei caer
în diverse
simfonii
întreg cerul e aproape
e senin
și-n gingășie
vrând ființa să ne-ngroape
în a lui alură vie
peste culmi
și peste dealuri
se vede până departe
vârfurile cu păduri
zugrăvite-n cenușiu
și-n puținele culori
căci de abia
porni pădurea
drumul spre înmugurire
în Ardeal
09-04-2018 gilău pășune
poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre degete, poezii despre cuvinte, poezii despre culori sau poezii despre Transilvania

Frânte aripi de copil
În oriunde triste locuri,
înfruntând perfide focuri,
frânte aripi de copil
-de un crud, hain destin-
țipă-n aer cu durere
dor de viață, zbor senin...
Rogu-te tu, vânt din Soare,
cată aripa ce doare,
mângâind-o, fă-o bine,
redă-i zborul către tine,
dă-i din majestatea Lunii
planând lin pe somnul lumii,
ocrotește-o de furtună,
ghideaz-o spre vreme bună,
scoate-i aere deșarte
din penaje-mpăunate
și învaț-o să mângâie
dor și viață... să rămâie
pavăză pentru iubire,
tuturor să dea de știre
că odată, chiar rănită
și în viață poticnită,
a-ntâlnit sămânța vieții
în seninul dimineții!
Doctore, mă doare tare
lacrima din Carul Mare
unde azi se zbat febril
frânte aripi de copil...!
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre aripi, poezii despre știri, poezii despre tristețe sau poezii despre timp

Solus ero
Tu, preacurată rază, ce-ai coborât din stele
Să luminezi în noaptea singurătății mele,
Ascultă-mi rugăciunea, ce-o gem cu buza arsă;
Din preajma vetrei mele, fă calea ta întoarsă.
Păcătuiește raza curată, viorie,
Când se oprește-n drumu-i pe-o strașină pustie,
Înveșmântând cu picuri din sfânta ei văpaie
O scorbură, ce poartă un cuib de cucuvaie.
Vezi, zboar-atâția fluturi în necuprinsul firii,
Și strălucesc pe câmpuri, în floare, trandafirii.
În calea ta senină, spre ei îndreaptă-ți zborul
Căci lor te dete-n gându-i de-viață-dătătorul,
Tu, preacurată rază, ce-ai rătăcit din stele,
Să luminezi o clipă singurătății mele.
Eu port în mine noaptea, și-n bezna ei adâncă
Mi-e sufletul un vultur înlănțuit de-o stâncă;
Ar vrea adâncul bolții cu zboru-i să-ntretaie,
Prin câmpuri de lumină, prin drumuri de văpaie,
Să-și scalde ochii tulburi în râuri largi de stele...
Dar aspra țintuire a lanțurilor grele
Cu praful sur al roții îi înfrățește rostul...
Zadarnic vrea să-și cate în ceruri adăpostul:
Cu glas nebun el urlă, și bletemă, și țipă,
Și sânge cald stropește trudita lui aripă,
Și veșnic o să lupte, în patima-i păgână,
Cu bulgării de piatră, cu lumea de țărână...
Zâmbind amar se-ntreabă deci mintea gânditoare:
De ce ar veni la mine făptura ta de floare?
Tu, înger cu ochi limpezi, cu aripi de mătasă,
De ce te cutremuri de-o luptă ne-nțeleasă?
Când zbor atâția fluturi în necuprinsul firii,
Și strălucesc pe câmpuri, în soare, trandafirii...
poezie celebră de Octavian Goga din revista "Luceafărul" (1 septembrie 1904)
Adăugat de Adelina V

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre vulturi, poezii despre trandafiri sau poezii despre sânge
Eu sunt
Sunt zâmbet de mare
și mângâi hotare.
Sunt ochi de pământ
și învăț tăcând.
Sunt suflare de vânt
și-mprăștii cuvânt.
Sunt piruetă de foc
și ard când invoc.
Sunt pădure de taină
și ca veșnică haină
a măicuței pământ,
verde crud îmi e sfânt.
Sunt rază de soare
pe drumul de vale.
Sunt dor de lumină
din marea grădină.
Sunt arc de culoare
curcubeu de floare.
Sunt dansul de fluturi,
zâmbetul când te bucuri.
Sunt pană de vultur
și-ncerc să mă scutur
de somnul din mine,
de norul ce vine.
Sunt floare de colț
și visez să m-agăț
de stânca din gând
spre care m-avânt.
Sunt cuget adânc
ce-ncerc să cuvânt
așa cum e legea,
așa cum e sfânt.
Sunt basm de iubire
născut din trăire.
Sunt cuvânt rostit
din suflet rodit.
Sunt pace pe nor
și zbor de cocor.
Sunt cupă de zori
minune din flori.
Sunt rouă pe nufăr
și-aleg să nu sufăr.
Sunt cetate de dac
și lupt să fac pact
cu lumea din mine
prin taine divine.
Sunt susur de ape,
comori îngropate
cu zâmbet pe buze
și cântec de muze.
Sunt munte etern,
o doină ce chem
mioare din lume
ce vor să-și cunune
zăpada din ele
cu lumina din stele.
Sunt clinchet de-argint
și pornesc să colind
în sufletul meu
sclipiri să aprind.
Sunt izvor de speranță
și-mplinire în viață,
căci găsit-am în Mine
Divinul din Tine.
poezie de Octavian Sărbătoare (25 decembrie 2009)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre învățătură sau poezii despre văi
Oaspeții Primăverii
În fund, pe cer albastru, în zarea depărtată,
La răsărit, sub soare, un negru punct s-arată!
E cocostârcul tainic în lume călător,
Al primăverii dulce iubit prevestitor.
El vine, se înalță, în cercuri line zboară
Și, răpide ca gândul, la cuibu-i se coboară;
Iar copilașii veseli, cu peptul dezgolit,
Aleargă, sar în cale-i și-i zic: "Bine-ai sosit!"
În aer, ciocârlia, pe casă, rândunele,
Pe crengile pădurii, un roi de păsărele
Cu-o lungă ciripire la soare se-ncălzesc
Și pe deasupra bălții nagâții se-nvârtesc.
Ah! iată primăvara cu sânu-i de verdeață!
În lume-i veselie, amor, sperare, viață,
Și cerul și pământul preschimbă sărutări
Prin raze aurite și vesele cântări!
poezie pentru copii de Cătălina Poporet (29 aprilie 2005)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre rândunele sau poezii despre negru
Aș vrea...
Aș vrea să pătrund
din nou în tainele primăverii,
aș vrea să iau soarele de mână
să-l mângâi ca să dea mai multă căldură
și apoi să ne jucăm cu razele lui
pe iarba verde din grădină
culegând flori multicolore.
Aș vrea să alergăm prin văi
și se ne bălăcim în râurile limpezi,
să curățăm murdăria din sufletele noastre
care s-a acumulat în noi de atâta vreme.
Aș vrea să ne jucăm noaptea
cu luna și stelele plimbându-ne ușor,
alături de îngeri, la lumina licuricilor,
printre stelele din carul mare în calea lactee.
Aș vrea să știu ce e fericirea
alunecând pe pământ în iarba verde,
scăldându-mă în roua dimineții
și dansând cu un buchet de flori în brațe.
Aș vrea s-avem aripi imaginare,
să putem zbura odată cu păsările în înaltul cerului
și s-ascultăm cântecele lor prin livezi.
Aș vrea să fim tot timpul cu zâmbetul pe buze
să uităm de griji, să fim ca o primăvară
plină de muguri și flori parfumate
și să aruncăm steagurile singurătății,
să fim învăluiți de îmbrățișarile noastre.
poezie de Eugenia Calancea (26 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele
Pleacă de lângă mine vis urât...
Fug și mă ascund în adâncul mării profund,
ca ochii mei să nu-i vezi plângând,
dar visul urât pleacă și se ridică,
stau și te aștept, iar somnul vine într-o clipă,
iar eu strigăm din nou ca să rămâi,
că tu ești dragostea mea dintâi.
Tu îmi spuneai "adio" și te urcai la cer încet
și nu mai aveai nici un regret,
tăcerea din flori o simțea doar vântul,
mă urc și eu spre cer și văd apoi pământul,
cobor din nou prin frig și ceață,
îmi simt mâinile reci, dar mă întorc la viață.
Mă trezesc când zorile coboară,
găsesc la ochi o lacrimă amară,
tu ești lângă mine, o mare iubire
și las cu drag inima să te admire.
poezie de Eugenia Calancea (15 octombrie 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre coșmaruri, poezii despre tăcere sau poezii despre inimă

Somnul codrilor
La poalele pădurii, Arnulf pe lângă foc
Stă singur. E întuneric și plin de spaime locul,
Arnulf e însă tare, și vesel arde focul.
El și-a încercat departe prin alte țări norocul
Cu regii, cari porniră războiul la Sfântul loc.
Așa dori Hatursa: bărbatul ei să fie
Un braț vestit în taberi și mare-n vitejie.
Și Arnulf de dragul fetei, când fata i-a jurat,
Vândutu-și-a palatul și-n taberi a plecat
Sărac acum se-ntoarce, ci-n fapte mari bogat.
E frânt de multe drumuri, dar somnul azi îi piere;
Și focul arde vesel, e noapte și tăcere.
Dar galbenele flăcări prin codru străbătând
Ajung pe la culcușul de iederă uscată
A negrei Nopți. Și Noaptea de zare deșteptată
Încet ridică ochii, se uită-nspăimântată,
S-apropie de flăcări și aproape-n urmă stând
Viteazului în față, ea lung la el privește,
Domol, apoi cu glasul abia-nțeles, vorbește:
"Tu cine ești, străine? De tulburi somnul meu?
Cu gândul morții-n suflet, s-alergi murind mereu,
Să n-ai de gânduri pace, cum n-am de tine eu!"
Arnulf aude glasul, voinică-i este firea
Și râde, râde-n hohot s-alunge nălucirea.
Atunci bătrânul Codru, de hohot deșteptat,
Încet deschide ochii, ca două sălcii crunte,
Iar pletele-i cu freamăt îi tremură pe frunte
Și-i tremură-n mânie sprâncenele cărunte;
El mii de brațe goale le-ntinde tremurat.
Cu glas adânc de preot din zilele bătrâne
Vorbește rar: "N-am pace de râsul tău, păgâne?
Tu somnul veciniciei sub mine să-l petreci!
Sub brazi la rădăcină tu fruntea să ți-o pleci
Să dorm și eu de-a pururi, să dormi și tu de veci!"
N-a râs acum viteazul; sta codrului în față
Cu ochii mari și tulburi, cu sufletul de gheață.
Și când clătește Codru pletosul cap al său,
Năvalnic dintre plete-i vuind răsare Vântul:
El vâjâie din aripi și-și flutură veștmântul
Și cântă, dar sălbatic și fără șir e cântul:
"Ce gând nebun te mână, de tulburi somnul meu?
Furtună-ți fie gândul, și moartea o furtună;
Sărac, pe căi să-ți mântui visarea ta nebună!"
Arnulf aude, sare pe cal, înfiorat
De frâu, cuprinde gâtul fugarului spumat
Și aleargă-n vânt și-n noapte năuc, și sugrumat
De gânduri troienite și nu mai sunt în cale
Nici pietre, nici izvoare; el fulgeră la vale.
Și-n zori la poartă bate, dar poarta n-a răspuns,
Hatursa-i măritată. Pe cine cați, străine?
Arnulf ridică pumnii, s-omoare, dar pe cine?
Arnulf ar vrea să plângă, dar sânge-n ochi îi vine,
Arnulf ar vrea să țipe și n-are glas de-ajuns.
El calul și-l întoarce și drumul îi arată,
Același drum spre codru, o goană desperată!
Cu gândul morții-n suflet, cu nopțile de veci
În suflet, ca o umbră pe apă tu să treci
Sub brazi la rădăcină bolnavul cap să-l pleci!
Sărac, pe căi să-ți mântui visarea ta nebună
Furtună-i viața toată, e moartea tot furtună?
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre gânduri, poezii despre foc, poezii despre bătrânețe sau poezii despre țări
Răcoare deja
nu mai știu când ai apărut
poate dintr-o rouă adusă de departe
dar țin minte bine destinul
unor aripi
de fluturi de noapte
nu știu, nu țin minte
dacă zorii sau pașii tăi
erau trecători
am învățat doar
că iubirea lovește ca glonțul
că drumul se oprește în
ochii unei femei
uneori
nu mai cred în amoruri
nici vreme nu mai am
e răcoare deja
sunt nebun
totuși aș vrea să știu
cu ardoare dacă m-ai iubit
sau am fost doar șoapta
lacrima
ori poate umbra ta
ești prea departe de-acum
undeva mi-am atârnat armura
de un copac răscolit
de aramă
acum sunt ca vântul
ușor
ca acvila
pot privi liniștea ierbii
dintr-o parte
sau zborul adânc al păsărilor
de noapte
nu mai știu când ai apărut
doar o siluetă de ceară
mă întreabă palid
de foarte departe
- când începe viața totuși
odată cu nașterea
cu iubirea
cu glonțul ce-aduce moartea?
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rouă
Cerul plânge după tine
Stropesc cu lacrimi de iubire,
iar cerul plânge după tine,
durerea mea mi se revarsă,
iar inima greu m-apasă.
Ploaia strigă spre infern
eu te-am pierdut într-un blestem.
Sufletul meu s-a destrămat,
de-atâta plâns m-am săturat.
Nu pot să uit privirea ta,
ea aduce acum durerea mea.
Vreau zâmbetul ce mă-încălzește
și inima ta ce mă iubește.
Fără iubire vreau să mor
privind spre cer la negrul nor,
cerul revarsă lacrimi reci,
și ar vrea să nu mai pleci.
Nu văd soare sau lumină,
nici o zi de soare plină.
Și te am mereu în minte
cu acel foc mereu fierbinte.
poezie de Eugenia Calancea (18 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre religie sau poezii despre ploaie
Departe ești...
departe ești, iubitul meu, departe ești de mine,
cu ochii minții te-nsotesc... și-aș vrea să-ți fie bine...
aș vrea să fiu cu tine-acum, aș vrea să fiu o boare,
ce-ți protejează trupul drag de tot ce-i rău sub soare...
aș vrea să am acum puteri din har dumnezeiesc
și, ca o umbră, peste tot să pot să te-nsoțesc...
să fiu rază, să fiu briză, vânt să fiu și să fiu nor,
să fiu tot ce-ți stă în preajmă, ca s-astâmpăr al meu dor,
să fiu geana dimineții și al înserării ceas,
sau un strop micuț de ploaie ce pe buze ți-a rămas...
și, pe ale vieții tale: căi, și drumuri, și poteci,
să fiu iarba ce-ți păstrează urma pașilor când treci,
tot ce ar permite Domnul ca să-ți fie de folos,
steaua ce-ți veghează somnul,... să fiu visul tău frumos...
tare-aș vrea să fiu zefirul ce se joacă-n părul tău,
ca să pot citi în ochii-ți, că tu... sigur ești al meu...
poezie de Mariana Cruceru
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre păr sau poezii despre protecție

Panaceu
las fotoliul din odaie
las și cartea ce-o citesc
o iubire.... o văpaie
mă îndeamnă să pornesc
și astfel mă poartă pasul
spre pădurea cu aluni
unde cerul e albastru
și din nori îmi fac cununi
jos zăpada se topește
colțul ierbii a-nverzit
soare vine dinspre creste
vântul pare obosit
simt miros de primăvară
simt viața cum învie
îmi doresc să aud iarăși
tril frumos de ciocârlie
asta-s eu... m-am regăsit
lângă margini de poiană
și-mi doresc la nesfârșit
fir firav de sânziană
calc pământul desfundat
mă încarc cu energie
respir aerul curat
în natura veșnic vie
clopote se-aud la stână
mioritic versul meu
zilnic scrie și adună
miere-n suflet... panaceu.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri sau poezii despre poezie
Aș vrea...
Aș vrea, să fiu o zână bună,
Să merg prin iarbă deasă,
Desculță, printre flori,
Și roua dimineții ușor să mă-nfioare,
Cu soarele în plete să alerg,
Printre copaci bătrâni și pe cărări,
Iar gâzele cu zumzet de concert
Să-mi dea târcoale.
Aș vrea, în palma mică,
Fluturi să mi se-așeze,
Și din căușul palmei mele,
Un pui de căprioară, cu apă să-l adap,
Să-i mângâi lin blănița și botișorul umed,
Și-apoi să-l las să plece, spre ceea ce-i chemat.
Aș vrea s-adorm, pe murmur de izvoare,
Și clipocitul apei din somn să mă trezească,
Și să pornesc la drum cu-alai de păsări multe,
Flori de câmp în trena rochiei să mi se țeasă.
Apoi, aș vrea,
Să întâlnesc pe lungi cărări de munte
Pe-acei oameni mândri,
Ce natura știu s-o prețuiască,
Iar dragostea de viață
La ei, să se cunoască, prin faptele lor mari,
Și câte nu aș vrea,
De-aș fi cu-adevărat o zână, și-aș putea.
poezie de Valeria Mahok (26 decembrie 1989)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rochii, poezii despre mândrie sau poezii despre munți
Ador dimineața
Ce mult eu ador dimineața,
Când roua îmi mângâie fața
Cu raze de clipe senine,
Venite ușor înspre mine!
Din leagăn sărut dimineața,
Prin raze ghicească-mi ea fața,
Izvorul din cer de lumină
E soarele viu pentru mine.
Ah, cum aștept dimineața,
Cu raze să-mi mângâie viața!
Arome de vise divine
Așterne-mi-va clipa ce vine!
Să vină,
Să-mi spele umerii mei
Tot ceru-n miresme
Cu arome scântei!..
Printre haotice,
Nostime căi,
Să mă pierd dezmierdată
De jocu-n văpăi!..
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre dimineață sau poezii despre Soare

Moș Ene
De când noaptea s-a lăsat
Mă cuprinde-o dulce lene
Nu mai e mișcare-n sat
Somnul cade peste gene.
De pe deal luna bălaie
Urcând pe boltă alene
Varsă peste noi văpaie
Somnul lunecă pe gene.
Făcliile nopții se-aprind
Umbre se resfir în trene
Gândurile mă cuprind
Somnul s-așază pe gene.
Și zefirul zburdă lin
Peste dealuri și poiene
Totul e de farmec plin
Somnul picură pe gene.
Păsările în frunziș
Își ascund căpșoru-n pene
Într-o boare pe furiș
Somnul vine pe furiș.
Curge la sfârșit de vară
Sângele domol în vene
Ca o plăcută povară
Somnul apasă pe gene.
Și-n această feerie
Vreau să dorm ca după scaldă
În deplină armonie
Lângă inima ta caldă.
Să visez că-mi spui povești
Legănându-mă alene
Să-mi șoptești că mă iubești
Cu glas dulce de... Moș Ene.
poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre păr blond sau poezii despre lene
Bogata de Jos - Floare din Ardeal
Ce frumoasă e Bogata
Primăvara când apare
E o floare cum nu-I alta
Văzută din depărtare
Soarele când ne zâmbește
Și ne-mbracă în lumină
Când pădurea se pornește
La viață ca să vină
Câte flori și jiorele
În Coastă acum nu sânt
Să-ți scalzi ochii printre ele
De pe aripi iuți de vânt
Iar la Dâmburi ciocănași
Parcă râd acum la soare
În mov cât de drăgălași
Te adulmecă-n splendoare
Satul nostru ce frumos
De departe ne zâmbește
Căci Bogata mea de Jos
Parcă iar întinerește
Din Poieni până în Lazuri
De la Roiba în Lupoaia
Flutură prin aer glasuri
Căci se dă la viață foaia
Chiar și Lornițul surâde
De pe-o aripă de vânt
Și în văzul lui ne prinde
Călcând gingaș pe pământ
De la Bortă până-n Zgleamăn
De pe Citera în Lazuri
Pare o floare azi de breavăn
Împlinind atâtea nazuri
Ogrădeasa Oveștene
Parcă totu acum vibrează
Și pe corzi de vânt alene
Inima ți-o-nviorează
Mă văd parcă acum în Pustă
Trecut chiar pe la Izvore
Pe cărarea cea îngustă
După flori multicolore
Albe roșii și albastre
În Coastă tu le găsești
Pe pământurile noastre
Cu drag dacă tu pășești
Și mă uit înspre Dălina
Până încă-n Cărbunar
Unde ne-am găsit odihna
Pe al satului hotar
Valea Târgului Rupturi
Delul Blaghii și Armata
Nicidecum nu poți să-nlături
Să-l renegi în clipa asta
Pe toate le-am colindat
În a mea copilărie
Lucrând sau la pășunat
Pe sub bolta argintie
Ce frmoasă e Bogata
Ca o floare de bujor
Când sufletu-ți este gata
Să bea apă din izvor
Podu Lacului era
Loc de joacă pentru noi
Pe când turma ne păștea
Toți fiind atunci la oi
De-a untuțu ne jucam
De trăiam din plin în toate
Căci oile ne vedeam
Nu flămânde nu-nsetate
Ce frumos e satul meu
Luat din copilărie
Să te plimbi prin el mereu
Pe brațe ca să te ție
Dosu Răcii eu nu pot
Să îl uit să-l dau uitării
Mic copil când eu am fost
L-am bătut din lungul zării
Și spre colțul de pădure
Am găsit atunci saptiu
De-o culoare să îți fure
Întreg sufletul tău viu
Fluturi gingași printre flori
Uneori se zbenguiau
Umplând fijința-mi de fiori
Ce adânc mă săgetau
Ce frumoasă e Bogata
În Ardeal când tu o vezi
Așezare cum nu-I alta
De nu-ți vine azi să crezi
Bate-n geamuri iarăși ploaia
Pe sub palele de vânt
Eu doar singur pe Lupoaia
Tai în fugă-al ei pământ
Mai apoi spre Lorniț iată
Sunt pe-o aripă de vânt
Stăruind s-ajung o dată
Să calc iarăși pe pământ
Și-ntreg satul eu să-l prind
Printr-o dulce-nchipuire
Și cu ochii să-l cuprind
Într-o nouă înflorire
Ce frumosă e Bogata
Pus pe-o aripă de ploaie
Când lumina este alta
De-nspre sine te îndoaie
Gingaș sat ardelenesc
Ca și perele de vară
Când în gură-ți se topesc
Bune bune să îți pară
Floare scumpă din Ardeal
Pe aripi de ciocârlii
Până mai pe După Deal
Sau în toamnă pe la Vii
poezie de Ioan Daniel Bălan (4 aprilie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre frumusețe sau poezii despre copilărie

Gene de smoală
În crângul meu aspru de-atâtea sălcii
Se-așază o lună pe marginea bărcii,
Iar lacul privește la mine cum tac
Și plute de iarbă din mine desfac.
Când păsări de noapte îmi cântă difuz,
Cu ochii lor galbeni spre cerul ursuz,
Absorb luciul apei în ochiul deschis
Un ochi care-mi ține un soare închis.
Mă rabdă pădurea, mă rabdă și cerbii,
Iar vântul mă-ntreabă de ce firul ierbii
Așteaptă, o vreme, luna de seară;
Să uite, să plece, să nu mă mai ceară!
Pe cerul sălbatic copacii se zbat,
Din crengi și din păsări îmi crește un pat,
Pe care m-așez cuminte, în tihnă,
Cu ochii mei galbeni pentru odihnă.
Apoi totul doarme. Oile rânduri
Se-adună în turmă moină de gânduri ,
Cocorii se rup în stol de mărgele,
Iar stolul de noapte mă poartă cu ele.
Aici m-am născut, la prima rafală,
Din vântul câinesc, în râul de smoală,
Aici sunteți voi și cu voi am crescut,
Aici mă sfârșesc spre un nou început.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștere, poezii despre început sau poezii despre râuri