
Melancolică
În Univers, planete multe sunt,
Eu iubesc una, că-i a mea,
Unicat în felul ei, "Pământ",
Din care m-am născut, în care voi intra.
epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Universul
(nepoatei mele, Maria Elaine)
Universul infinit,
De Dumnezeu izbăvit,
Are steluțe discrete,
Are și multe planete.
Calea Lactee, galaxia noastră,
Din imensitatea albastră,
Găzduiește-ntr-un altar
Sistemul nostru solar.
În centru Împăratul Soare,
Are pe orbite planete rotitoare,
Cu sateliții care sunt,
Dar și cu planeta Pământ.
poezie pentru copii de Mircea Ursei din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
M-am născut în România
M-am născut în România,
Țara unei guri de rai,
Unde Miorița-și plânge
Oful pe-un picior de plai.
M-am născut în România,
Țara Munților Carpați,
Cu-ale lor creste semețe
Și păduri cu brazi înalți.
M-am născut în România,
Cu podișuri și câmpii,
Râuri, Dunăre și Mare,
Aur și-alte bogății.
M-am născut în România,
Într-un sat ca multe alte,
Cu oameni de omenie,
Cum sunt oamenii la sate.
M-am născut în România,
Țara mea cu mândru nume,
Ce-l port cu mândrie-n suflet,
De când rătăcesc prin lume.
M-am născut în România,
Lângă murmur de izvor,
Iar când mi-o veni sfârșitul,
Tot acolo, vreau să mor!
M-am născut în România,
Țara strămoșilor mei,
Și vreau, când va fi să fie,
Să putrezesc lângă ei...
poezie de Nicu Andrița
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Genealogie
La început a fost țipătul
Care a născut Sângele
Care a născut Ochiul
Care a născut Teama
Care a născut Aripa
Care a născut Osul
Care a născut Granitul
Care a născut Violetul
Care a născut Ghitara
Care a născut Sudoarea
Care a născut pe Adam
Care a născut pe Maria
Care a născut pe Dumnezeu
Care a născut Nimicul
Care a născut pe Niciodată
Niciodată Niciodată Niciodată
Care a născut Cioara
Țipând după Sânge
Coji resturi
După orice
Agitându-și nervoasă picioarele negre în cuibul ei mizer.
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Comentează! | Votează! | Copiază!

Alt univers
Iubindu-te...
M-am născut din nou
Sărutându-te pe tine
Sărut albastrul cer
Imbrățisându-te...
Țin in brațe tot universul
Alintându-ți genunchi
Simt tot ce-i nepământesc
Răsfirându-ți părul
Aripi din palme-mi cresc
Odihinându-mi sufletul pe umeri
Liniștea munților o trăiesc
Ascultându-ți focul pieptului
Ascult cuvântul ce a născut tot ce e in univers
Iubindu-te...
Ai născut un nou univers
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Universul visează
planete
Terra iubire
haiku de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă m-am născut pe Pământ, înseamnă că nicăieri în univers nu mai e toamnă.
aforism de Marius Robu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Anotimpurile sunt ca niște floricele, sau ca niște păsărele, care duc timpul cu ele, pe pământ.
aforism de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Este deziluzional și chiar stupid să consideri că hainele nu sunt importante și că fiecare dintre noi ar trebui să purtăm orice ne dorim. Majoritatea oamenilor nu tratează felul în care se îimbracă cu suficientă seriozitate, însă fie că vrem sau nu, felul în care ne îmbrăcăm transmite un mesaj și de multe ori deciziile noastre sunt puternic influențate de felul în care o persoană arată.
citat din G. Bruce Boyer
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă-mi, Doamne, timp
Sunt supărată, Doamne,
Sunt supărată că ți-ai trimis timpul
Care mi-a intrat în grații
Și eu l-am crezut
Că-i cinstit, că nu fură
Că lui nu-i trebuie nimic
Și i-am încredințat, Doamne,
Clipe, zile, nopți, dimineți
Coarda cu capetele colorate în roz
Fundițele din panglică albă înnodate de mama
Și chiar șotronul zgârâiat cu cărămida
Prin clasa a treia
Pe pământul reavăn din curtea școlii.
Eu de bună credință m-am învoit
Am plecat să îmi văd de ale mele
Dar nu înainte de a-l asigura
Că îl voi răsplăti.
Și da, m-am întors,
Dar a dispărut șotronul
Vântul mi-a șoptit că l-a șters timpul
Dar pe cine să mai trag la răspundere
Când din cel pe care l-am lăsat
Nu am mai găsit decât o epavă
Un sfrijit gârbovit și surd
Către cine și cui să strig
"Că timpul meu nu mai are timp"
Și că eu simt că mai am puterea
Să râd, să plâng,
Ba chiar să zgârâi un alt șotron
Pe obrazul aceluiași pământ.
Mă fac una și aceeași cu cărămida
Pe care-o strâng, și-o strâng
Până se transformă în lutul
Din care m-am născut
Coarda se închide într-un cerc
Acel zero infinit din care m-am întrupat și m-am născut.
poezie de Daniela Vîlceanu (iulie 2023)
Adăugat de Daniela Vîlceanu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Plângând
Am revenit în satul meu natal plângând,
Unde mai am o palmă de pământ
Și o căsuță părintească nevândută,
Cu grădina plină de iarbă nepăscută...
Acolo m-am născut în urmă cu mulți ani,
Părinții mei, Dumnezeiești țărani...
Am ajuns acolo mai de dimineață,
Pe vecinii noștri nu i-am mai prins în viață,
Glasul părintesc nu-l mai ascult,
Sărmanii de ei, nu mai sunt de mult.
De aceea astăzi, sufletul mă doare,
Nu are cine să-mi pună întrebare,
Părinții nu mai sunt, acum îi port în gând,
În satul meu natal, mă întorc plângând.
poezie de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ulița satului meu
Pe ulița unde m-am născut,
Am copilărit și am crescut,
Sunt îmbătrânite case părintești,
Construcții țărănești, românești.
Hrisoave pecetluite în povești,
Locuri dumnezeiești pe care le iubești,
Dar azi aici și colo mai găsești
Rar un pic de tinerețe omenești.
În case se află ființe bătrânești,
Căci tinerii, un lucru nefiresc,
Pleacă în lume din cuibul părintesc.
Pământul ogoarelor e înțelenit,
Nu-l poate munci un sat îmbătrânit.
poezie de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Țară, mama nimănui
Fiecare om are țara lui
Și, cu toate că sunt mai multe țări
Decât oameni, una e a nimănui,
Ca o mamă dată unei lungi uitări.
Patria în care m-am născut să scriu,
Să iubesc, să sufăr, să muncesc visând
La ziua în care nu o să mai fiu
Rob decât la nume, nicidecum la gând,
La gândul că țara mea e și a mea,
Nu doar pe hârtie, dacă s-ar putea.
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Guvernele nu cad, sunt date de pământ.
aforism de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea Lactee
Galaxia noastră din eter,
Planete, ce-au în centru Soare,
Tulburător și efemer,
Pământu-i cu viețuitoare!
epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea de pe pământ este o carte, iar cei care nu călătoresc, se mulțumesc citind numai o pagină.
aforism de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce as vrea...
Din valurile mării,
M-am născut să dau uitării
Tot ce-a fost de îndurat:
Amorul rece, vinul cald.
Din a soarelui lumină,
M-am născut umbră divină,
Să merg pe Pământ
Și s-aduc iubire-n gând.
Planul însă a eșuat,
S-a lovit de un catarg,
Pe care oamenii-l ridică
Să se apere de frică.
poezie de Oana Mangiurea
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc două orașe: Câmpulungul în care m-am născut și Parisul în care am deschis ochii.
Tudor Mușatescu în notă biografică
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Adu-ți aminte
Adu-ți aminte de cerul sub care te-ai născut,
află povestea fiecărei stele.
Adu-ți aminte de lună, descoperă cine-i ea.
Adu-ți aminte de nașterea soarelui în zori,
acesta-i cel mai puternic punct al timpului.
Adu-ți aminte de asfințitul soarelui care deschide poarta nopții.
Adu-ți aminte de nașterea ta, de lupta mamei tale
pentru a-ți da formă și respirație. Ești evidența
vieții ei și-a mamei ei.
Adu-ți aminte de tatăl tău. El, de asemenea, e viața ta.
Adu-ți aminte de pământul a cărui piele ești:
pământ roșu, pământ negru, pământ galben, pământ alb,
pământ cafeniu, noi toți suntem pământ.
Adu-ți aminte de plante, de copaci, de ființele vii care toate
au triburile lor, familiile lor, istoriile lor. Vorbește-le,
ascultă-le. Ele sunt poeme vii.
Adu-ți aminte de vânt. Adu-ți aminte de vocea lui. El cunoaște
originea acestui univers.
Adu-ți aminte că tu ești toată omenirea și că toată omenirea
este ființa ta.
Adu-ți aminte că tu ești acest univers și că acest
univers este ființa ta.
Adu-ți aminte că tot ce este mișcare, care crește, ești tu.
Adu-ți aminte că limbajul provine din asta.
Adu-ți aminte de dansul care-i limbajul, că viața este.
Adu-ți aminte.
poezie de Joy Harjo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog între doi golani
Își aruncă câte o vină
Într-un mod neamical;
Unu-i zice celuilalt că-i o jivină,
Celălalt îi spune că-i un animal.
epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt prea multe de privit, de jos, de atâta poluare.
aforism de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!