Pastel de primăvară

Din ţinuturi diafane,
Ploaia-n rochie de gală,
A stropit câmpii orfane,
Verticală şi vocală,
Şi spălase florile,
Animând culorile.

Mocoşindu-se-n odaie,
Soarele se primeneşte,
A scăpat şi de paloare,
Şi pe nori descumpăneşte,
Încălzeşte solul tot,
Şi un bursucel de-un cot.

Pe coline mucezite,
Şi prin reavăn de pădure,
Au ieşit făr' să ezite,
Toporaşi din straturi sure;
Clopoţeii delicaţi,
Frumuşei, parcă-s pictaţi!

Cu alură de prinţesă,
Primăvara-nviorată,
Fără loc, fără adresă,
Caldă şi manierată;
Naşte-n taina dorului,
Gingăşia zborului,
Zborului de călătoare,
Ce-au venit ca-n sărbătoare.

Să cântaţi aşa cum ştiţi,
Fiindcă ştiu că ne iubiţi!

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâi martie

Azi, arhanghelul luminii
A coborât peste ţară.
A vestit pe toţi românii
Că iar este primăvară.

Că văzduhul e deschis
Zborului spre înălţimi.
Să ne plimbăm e permis
Prin parcuri şi prin grădini.

Copacii au înverzit,
Florile au înflorit,
Soarele ne încălzeşte,
Natura se primeneşte.

Lumina este stăpână,
Zarea e de necuprins.
Peste ţara mea română
Primăvara a învins.

poezie de Dumitru Delcă (1 martie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

E cald şi linişte-n odaie

E cald şi linişte-n odaie,
Şi toţi copiii parcă-s sfinţi,
Că a venit Moş Nicolae,
O, cum altfel? Au fost cuminţi!

Şi-n calmitatea aşternută,
Doar focul mai trosneşte poc!
Şi soba frige-ntreţinută
De un buştean luat din bloc.

A strâns bunicul stivă mare,
Pentru o iarnă cât un veac,
Şi doar Lăbuş în oprimare,
Stă-n frig, lătrând la prepeleac.

E cald şi linişte depliă,
Şi toţi copiii parcă-s sfinţi,
Şi mama cu o voce lină,
Şopti spre Moş: "Au fost cuminţi!"

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei doamne (autograf pe Scrisori fără adresă)

Gene lungi şi arcuite,
Siluetă de prinţesă...
Ce-ar fi dacă i-aş trimite
O scrisoare... cu adresă?

epigramă de George Topîrceanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfonia Primăverii

Peste dealuri şi câmpii
Muguri, oameni şi copii,
Haos de concerte vii,
Au ieşit din amorţeală...
Toată lumea insectară
Sub cerul de primăvară
Este afară, este afară.

Soarele cu gura largă
Râzând dantura şi-arată
Şi trimite pe pământ
Valuri de căldură vie,
Peste tot şi peste toate,
Numai bine să ne fie.

Florile de primăvară
Cu bobocii sunt o fală
Şi împrăştie parfumuri
Prin livezi, câmpii şi drumuri,
Numai să le admirăm
Frumuseţea naturală.

În piaţa cerului agitaţia e mare,
Plin de păsări călătoare
Se perindă în căutare de perechi,
Fiindcă iubirea e în floare,
Dragobetele-în cărare
Face din tot sărbătoare,
Cât este ziua de mare.

Şi aşa sub mândrul soare,
Râd toate în lumea-n care
Optimismul e în floare,
Molipsind pe fiecare,
Copii, tineri şi bătrâni,
Simfonia Primăverii
Ne întâmpină pe rând,
Să o salutăm şi-n gând.

poezie de Valeria Mahok (23 februarie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stewardesa nu contribuie la siguranţa zborului

Domnule aviator,
Stewardesa nu te-ajută;
De rămâi fără motor,
Cazi cu tot cu pararşută.

epigramă de Alexandru Truţă
Adăugat de Alexandru Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna ca o primăvară

În uşiţa dezgheţată,
Râde iarna descălţată,
Iar pe umeri, ca decor,
Poartă şal strălucitor.

O şuviţă mai rebelă,
Pe obraz, ca santinelă,
Îi dă undă de mister,
Doar un vânticel sever,

Trece şi o saltă-n sus!
Zbenguindu-se s-a dus,
Că zâmbeşte soarele
Şi-i moaie picioarele.

Ursul s-a foit prin perne,
Corbul spune baliverne
Unui piţigoi sprinţar,
Ca ieşit şi don* Ţânţar,

În bermude colorate,
Şi le-a cumpărat în rate,
Şi e tare zgomotos,
Şi trompiţa, sâc! şi-a scos,

Să-o înţepe pe Monica,
Că-i dulce ca bombonica.
"Asta-i iarnă? Tiii! ce cald!
Eu mă duc ca să mă scald."
Chicoti răţoiul Mac,
Dezbrăcându-se de frac.

Bursucel scoţând năsucul,
Aruncă şi el surtucul.

poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul celui muritor

E timpul zborului uşor:
Desprind nisipul din clepsidră,
Cu inima arzând timidă
Privesc spre voi nepăsător.

Lovesc în ziduri cu fior
Şi zgudui orice cărămidă,
E timpul zborului uşor:
Cer porţilor să se deschidă.

Las trupul spadă tuturor
Când lupii cer să vă ucidă,
Ca faraonu-n piramidă
De-acum mă simt nemuritor –
E timpul zborului uşor.

6 ianuarie 2021

rondel de Cătălin Varga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un copac rămas fără pădure

Sunt un copac rămas fără pădure,
Şi-am căutat-o pân* am obosit,
Ori s-a ascuns de drujbe şi secure,
Sau a jelit până s-a irosit...

Mă plimb ducându-mi crengile în braţe,
Şi mă lovesc mâhnit de vânt uscat,
Şi două ramuri groase, antebraţe,
Văzând un tăietor şi le-a mascat.

Şi ocolesc salcâmii încă tineri,
Şi m-aş opri în miez, doar un minut,
În zi de târg, sau poate-n zi de vineri,
Da m-aş simţi închis, un deţinut.

Mărşăluiesc, mă plec ca muribundul,
M-agăţ de viaţă, parcă-s dirijat,
Îmi cert prin rădăcini întreg străfundul,
Mă dor trei ramuri, trunchiu-i bandajat...

Călătoresc... Eu vreau pădurea unde
Aveam şi fraţi, şi veri, pe mama mea,
Sub poala sa, - că are un* m-ascunde -
Aş mângâia un frasin ce jelea...

Mă depărtez spre primăveri călduţe,
Să-mi crescă muguri că îmi e urât,
Şi n-am pădure, merg pe câmp, străduţe,
Şi-n braţe duc coroana, hotărât.

De nu-mi găsesc pădurea, în ierni voi pribegi,
Cu ramurile-n braţe până voi rebegi...

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă miresmele ar fi vizibile precum culorile, vara, aş vedea grădina asemeni unor nori pictaţi în toate culorile curcubeului.

citat din Robert Bridges
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge cu ferestre spre suflete

Ninge cerurile s-au risipit de ninsori
Ferestrele cu lumină au devenit
Albastrul îngust al zborului de şoimi
Calcarul din albul zăpezi e scut norilor şi steauă sublimă
Ninge şi se veselesc plopii în apa dimineţii senină
Urc şi cobor în poveste în dansul focului
Se încălzeşte colindul
Pădure în brazi
Zăpada îşi ţese definitiv timpul alb în cântecul lupilor.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi nepereche

M-am îmbolnăvit
De patima zborului
Şi am întrebat
La dreapta şi la stânga
Ce-aş putea face
Să mă vindec.

În dreapta
M-am lovit de un copac
Desfrunzit
Mut
Sub lumina lumii.

În stânga
Nu aveam decât o aripă-albastră
Plânsă de singurătate.

Cum să mă vindec
Dacă toate întrebările
Dor
Si răspunsurile sunt cântate de vânt?

În dreapta lipseşte
Aripa desăvârşirii
Nu poate creşte
Decât într-o îmbrăţişare
De înger

Vindecă-mă, scapă-mă,
Înverzeşte pomul uscat
Ia-mă în patria zborului
Dimineţilor tale
Fără soare şi fără lună
În care pluteşte lumina
Pe o mare de aripi
Nepereche.

poezie celebră de Eugenia Miulescu din Apocalipsa oraşului (2000)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dilemă în viaţă

Cu femei, ţigări, alcool,
Vieţii-i dau autogol.
Fără vicii şi femei,
Aş trăi... fără temei.

epigramă de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul este universul zborului

Dacă nu ai fi fost,
mi se pare că aş fi putut uita
ceea ce nu pot să uit:
cerul este universul zborului.

poezie de Camelia Opriţa din Universul Iubirii, Jurnal (decembrie 2000)
Adăugat de Vlad Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofe de tăcere

Azi, fără de cuvinte,
Mai scriu o poezie,
Tăcere scrijelită
Pe-un colţ alb de hârtie.

Reci pete de cerneală
Cu un diform contur.
Stropi cognitivi pictaţi
Pe liniştea din jur...

Un fâlfâit de aripi
Rupt zborului înalt,
Încremenind de-a-ntregul
Al timpului asalt.

Acum, numai o dungă
Stă-n ce-aş fi vrut să zic,
Iar punctul culminant
E infinit mai mic!

Şi, fără de cuvinte
Pot minim a spera
Să zgârii cu putere
În nerostirea mea

Versul deloc confuz,
Ba chiar exclamativ,
Acela-n care zac,
Făr-a vorbi tardiv.

Scriu. Înc-o poezie
Cu rime în cădere.
A inimii bătaie...
O strofă de tăcere.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu fără tine...

O carte fără file,
Călimară fără toc,
O gură fără vorbe,
O torţă fără foc;

O noapte fără stele,
Dimineaţă fără soare,
O luntre fără vâsle,
Tablou fără culoare;

Moară fără apă,
Corabie fără vânt,
Arcuş fără vioară,
Mierlă fără cânt;

Un tren fără şine,
Copac fără ramuri
Un câmp fără coline
Şi mare fără valuri.

Un cuib fără păsări
Drumeţ fără cale
Un vultur fără zări
Un crin fără petale.

poezie de Sergiu Mănuş (iulie 2002)
Adăugat de Sergiu Mănuş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragii mei dragi. Ştiu că sunteţi. Ştiu că iubiţi florile. Şi, fără gând rău, le rupeţi uneori şi le dăruiţi. Poeţii sunt aidoma acestor flori. Şi smulgerea din cerul lor îi doare.

Traian Vasilcău în Literatura şi Arta (2017)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui elev (autograf pe "Scrisori fără adresă")

Citind Scrisori fără adresă
Ajungi departe, nu zic ba,
Dar cu condiţia expresă
Să mai citeşti şi altceva!

epigramă de George Topîrceanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai pot naşte perfectul

Nu pot zămisli perfectul - sunt o stearpă şi-n cuvânt -
Nici să nasc în chin sublimul prin miresmele de vânt,
Nici în primăveri virgine, - pruncu-n migăliri, l-aş pierde -
Nici să concurez cu solul care procrează verde.

Croşetez, sperând, de-o vreme, botoşei din ghemul meu,
Şi trudesc ca să dau viaţă... baremi unui fad clişeu.
Nu am fler, luturi, nici daltă să cioplesc cu nostalgie
Absolutul existenţei, ţeluri într-o elegie.

Mi-am dezmoştenit sterilul că n-a conceput măcar
Într-o vară năduşită, cu picioarele pe jar;
Un copil cu ochi albaştri ca să-mi animeze viaţa,
Lângă cel cu ochii verzi, un vioi ca dimineaţa.

Am carenţe şi restanţe dintr-o viaţă ce n-o ştiu,
Şi plătesc azi, pământeană, izolată ca-n pustiu...

sonet de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind în România Mare

A pornit dorul prin lume
Să-i colinde pe români
Şi meleagurile străbune
Azi, orfane prin străini.

Dor îi dorului de tine,
Dor de România Mare,
De români fără destine
Şi de vechile hotare.

Din Moldova în Banat
Cântece de dor răsună
S-a mai scurs amar un veac
Peste Ţara cea română.

Maramureşul suspină
Şi Dobrogea-i lăcrimată
Pătimesc fără de vină
Pentru o Ţară sfărâmată.

Plâns se-aude din Timoc
Voivodina vrea acasă
Le arde-n inimă un foc
Un dor de România noastră.

Colindă dorul prin Hotin
Colindă-n Herţa, Cernăuţi
În graiul nostru cel latin
Îşi plânge fraţii părăsiţi.

Bucovina e prea tristă
Şi-n Muntenia e jale
Cât Ţara nu mai există
Nu e timp de sărbătoare.

Şi Oltenia, şi-Ardealul
Au un suflet sfâşiat
Mureşul, Oltul şi Jiul
De dor toate au secat.

Noi ne rugăm la Dumnezeu
Să-nceteze azi surghiunul
Să -nceteze a noastră dramă
Căci tare greu ne e Crăciunul
Fără de tine, Ţară-Mamă!

cântec interpretat de Fuego, versuri de Adrian Artene (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

O pasăre rănită
Bate cu aripa frântă
Aerul rece.
Zbaterea penelor
Îl încălzeşte
Din când în când
Iar
Curentul cald
O poartă pentru scurtă vreme
În plutiri fără ţintă
Deasupra lumii.
Privită de sus
Lumea pare frumoasă
Şi nu i se vede
Capătul.
Privită de jos
Pasărea pare liberă
Şi nu i se vede
Infirmitatea.
Iluzia zborului
Anesteziază temporar
Durerea aripii
Dar vântul rece
Restabileşte crud
Adevărul.

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!