Avem taine și le purtăm cu noi, taine mai mici, taine mai mari. Când se dezvăluie își pierd însă o parte, două, trei, șapte, nouă părți din puterea lor, uneori se pierd de tot...
citat din Radu Tudoran
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Avem taine și le purtăm cu noi, taine mai mici, taine mai mari - când se dezvăluie își pierd o parte, două, trei, șapte, nouă părți din puterea lor -, alteori se pierd de tot, ca puful păpădiei suflat de un vânt tăricel. Dar avem taine și le purtăm cu noi - și suferim, ne întristăm, plângem din pricina lor sau râdem și ne bucurăm, fiindcă sunt și altfel de taine, care ascund câte fericiri nu gândești.
Radu Tudoran în Toate pânzele sus, Capitolul II, vol I
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânătoarea de taine
Voi vâna după lăsarea serii:
Când din stele ies arome
Ca din pâinea sacră a durerii.
Eu am pușca încărcată cu fantome!
epigramă de Costel Zăgan din Epigrame disponibile (mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!

Un Univers de taine
E-un Univers de taine și secrete
Acel ce poartă chip de om în astă lume,
Trecut îndepărtat și-a pus pecete
Pe întregul său. De ce? Nu știm anume.
Cu fiecare veac descoperim
Noi, alte fapte neștiute încă
Și-n tainele ce astfel le găsim,
E-o înțelepciune simplă și adâncă.
Purtăm în noi, noian de întrebări,
În căutări ce nu pot fi de-ajuns,
Iar ceea ce apar ca întâmplări,
E-un neașteptat și căutat răspuns.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Răvășiri
Mă pierd cu fiecare zi,
Mă pierd în noapte...
Mă pierd în gând, ce ne desparte,
Mă pierd, oi putrezi...
Mă pierd din timp ce am,
Mă pierd de bani...
Mă pierd prieteni și dușmani,
Mă pierd de neam.
Mă pierd de mamă și de tată,
Mă pierd printre copii născuți,
Mă pierd între neprevăzuți...
Mă pierd fără să știu, deodată.
Mă pierd de foști colegi,
Mă pierd de școli,
Mă pierd de atâtea boli...
Mă pierd, fără-de-legi.
Mă pierd de bucurii avute,
Mă pierd de șansă,
Mă pierd cu mintea-n transă...
Mă pierd pe neștiute.
Mă pierd că nu mai am valoare,
Mă pierd de bani, de tinerețe...
Mă pierd de viață, să mă-nvețe;
Mă pierd de la frumos, splendoare...
Mă pierd însingurat,
Mă pierd de mine,
Mă pierd de tot ce intervine...
Mă pierd, neexplicat.
Mă pierd în fiecare clipă,
Mă pierd într-o uzură...
Mă pierd, mă pierd, spre căzătură;
Mă pierd spre criptă.
Câștigu-l-am printr-o pasență
Printre atâți nevruți de-a naște;
Sunt norocosul viu, de Paște...
Sunt un câștig... prin excelență!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ma pierd
ma pierd in ochii tai caprui,
ma pierd in stele si innebunesc,
ma pierd in flori de crizanteme
iubind chipul tau ceresc
ma pierd printre ramuri,
ma pierd pierd printr-un rece vant,
ma pierd dupa zare
cu lacrimi reci usor plangand
ma pierd in intuneric
ma pierd chiar si-n lumina
ma pierd de mirosul tau
de flori de crizantema
ma pierd printre frunze
imprastiate doar de vant
ma pierd de chipul tau
ce-l vad mereu razand
ma pierd in visul tau
ma pierd in al gand
se pierd si ochii mei
te pierzi si tu in vant
poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă pierd
Mă pierd în apa unui râu,
Mă pierd în holdele de grâu.
Mă pierd pe plaja însorită
Și-n pădurea adormită.
Mă pierd în iarna viscoloasă
Și-n privirea-ți luminoasă.
Mă pierd în toamna aurită
Și-n frumusețea ta iubită.
Mă pierd în tot ce sunt și-n tot ce ești,
Mă pierd atunci când mă iubești.
poezie de Dumitru Delcă (martie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul candelei aprinse
o candelă aprinsă liniște aduce
cu taine străvechi croite de sfinți
lumina fantomală mireasmă produce
minune care costă vre-o doi arginți.
tradiție purtată pe ușoară cruce
îmi amintește-n grabă de părinți
o candelă aprinsă liniște aduce
cu taine străvechi croite de sfinți.
au ridicat credința la o răscruce
să nu ne rătăcim ca scoși din minți
catapetesme de lumini ne vor seduce
iubitori până la sânge și cuminți.
o candelă aprinsă liniște aduce
cu taine străvechi croite de sfinți
rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Și câte taine i-am deschis...
Și câte taine i-am deschis,
M-a ascultat mult răbdătoare, -
Nici "da", nici "nu" să îmi fi zis
și mă chema îmbietoare
Să-i spun la suflet ce mă doare,
Vrând să-mi aline al meu dor,
Dar se făcea ascultătoare,
Ca să mă-nșele mai ușor.
poezie celebră de Francois Villon, traducere de Petru Cărare
Adăugat de Succubus

Comentează! | Votează! | Copiază!
Există în noi două părți: una pe care o primim de la lume, cealaltă pe care o aducem pe lume; una dobândită, cealaltă înnăscută; una se datorează împrejurărilor, cealaltă naturii.
citat din Hippolyte Taine
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Există în noi două părți: una pe care o primim de la lume, cealaltă pe care o aducem pe lume; una dobândită, cealaltă înnăscută; una se datorează împrejurărilor, cealaltă naturii.
citat din Hippolyte Taine
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena

Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea nu e o taină; e doar sfârșitul acelei taine mari, care e viața.
citat celebru din Nicolae Iorga
Adăugat de Adriana Pleșca

Comentează! | Votează! | Copiază!
Somnul, prin visele aferente, dezleagă uneori taine pentru care veghea e... somnolentă.
aforism de Gheorghe Pârlea
Adăugat de Gheorghe Pârlea

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Paradox... de taină
Paradox, de trei parale,
La femei pline de taine:
Îs foarte Vii, când sunt goale!
(Deși-s... Moarte, după haine!)
paradox epigramatic de Ioan Crăciun Petrișan din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lied
Aș vrea să scriu,
Ca Heinric Heine,
Un lied;
În care pentru veci să-nchid,
Ca-ntr-un sicriu,
A mele taine
Cum a făcut poetul Heinric Heine.
Să nu fie cuvinte-n el
Și nici versificări savante,
Doar lacrime ce s-au schimbat
În diamante.
Dar nu jelire de mișel
Ce plânge ca să-ți facă milă
De mila lumii mi-este silă.
Îmi place lacrima tăcută
Ce-ngroapă-n ea durerea mută,
Și care-ascunde-ntr-însa taine
Precum un lied de Heinric Heine!
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce-mi pierd uneori?
De ce-mi pierd uneori iubirea
și-mi plânge inima uscată,
ori am nevoie iar de sete,
să nu uit apa niciodată?
De ce-mi pierd uneori credința
și zac învins în întristare,
ori am nevoie de înfrângeri,
să pot să mă ridic mai tare?
De ce-mi pierd uneori seninul
și plâng cu zarea sfâșiată,
ori am nevoie de-ntuneric,
să caut lumina mai curată?
De ce-mi lași uneori prea goală
divina inimii-ncăpere,
ori am nevoie iar de-o moarte,
să gust mai dulce-o înviere?
De ce cad uneori sub lespezi
de apăsare și tristețe,
ori am nevoie-așa să-Ți caut,
mai dulci ale luminii Fețe?
De ce-mi pleci uneori, Isuse,
și parcă-mi piere viața-n mine,
ori am nevoie să-mi văd astfel,
ce gol și mort sunt fără Tine?
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Un prost când face pe prostul nu mai are taine.
aforism de David Boia (14 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

777
Șapte ceruri, șapte vise, șapte zile-ți dăruiesc,
Să-nțelegi de 3X7, cât de mult pot să iubesc.
Nu deschide-n ziua-a șaptea, cei trei șapte norocoși,
Că de rupi cumva IUBIREA, nu ai voie să o coși!
Începi săptămâna bine, luni, la șapte dimineața,
Dacă-nchini de șapte ori apa cu care-ți speli fața.
Și în șapte șoapte sfinte spune rugăciunea-n zori!
Ziua-ți va fi fericită de zâmbești de șapte ori.
Șapte flori de levănțică pune-n ceașca de cafea
Cu șapte lacrimi de miere, scoate amarul din ea!
Scrie șapte legăminte pe corola unei flori
Și roagă-L pe Tatăl nostru să o răsădească-n nori!
Șapte gânduri părăsite de-ntuneric vor învinge
Ploi, noroi, ger ce le-ngheață, șapte zile de ar ninge.
Șapte flori de busuioc pune-le seara, sub pernă,
Să-ți sfințească șapte nopți și să-ți schimbe viața ternă!
Șapte păcate de moarte șterse sunt de Șapte Taine,
Că Iisus, iertând supliciul, ne îmbracă-n sfinte haine.
Frați din șapte continente sunt gândiți în șapte "cruci",
Șapte vârste număra-vei, de când vii până te "duci".
De șaptezeci ori ori șapte, dacă ierți, te mântuiești
Și-ți petreci Eternitatea printre cete îngerești.
Minuni, în număr de șapte, i s-au dat acestei lumi.
Șapte arte ne salvează de-a nu deveni nebuni.
Șapte vieți are pisica, buburuza, puncte, șapte,
Șapte ani de ghinioane aduc oglinzile sparte,
Culori, șapte,'n curcubeie, șapte note muzicale,
Toate, toate sunt lăsate, să ne-arate dreapta Cale.
Șapte ani de parastas, șapte ani de tămâiere,
Șapte săptămâni de post pentru Sfânta Înviere.
Să nu strici materialul, măsoară de șapte ori!
Pentru "șapte ani de-acasă", să-i dai mamei 7 flori!
Șapte stele din Pleiade ți-oi trimite la fereastră,
Să te-nvăluie-n Lumină, ninsă din IUBIREA noastră.
Șapte peceți de săruturi am să-ți pun pe Răsărit,
Că în șapte vieți ce strâns-am, doar pe tine te-am IUBIT!
Șapte strofe-ar fi fost bine să conțină poezia!
Dar am scris-o și pe-a zecea că m-a cuprins frenezia.
Bine că-i și strofa-a noua, nouă e ILUMINAREA!
Nouă e cifra IUBIRII și IUBIREA e salvarea!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Troc pervers cu valori
Azi fără secrete
Dăm Goethe pe ghete
Și fără mari taine
Dăm Heine pe haine!
epigramă de Corneliu Sofronie din revista "Mangafaua"
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ești întrupată din plăceri nebune
Ești întrupată din plăceri nebune,
Din nefirești atingeri... și din flori,
Din tot ce e frumos și nu se spune,
Din taine, din peceți și din comori.
Ești hărăzită... viselor de noapte,
Ce ard în mine patimi și dorinți,
Topindu-te în răsuflări și șoapte,
În brațe mătăsoase... și fierbinți.
Ești plămădită din sfințite taine,
Din sentimente, lacrimi și cuvânt,
Din sâmbure de dor și clipe faine
Din pasiuni, speranțe și avânt.
Ești zămislirea gândurilor toate,
Chemarea inocentelor iubiri
Timpul lăsat a ne seduce... poate
Sau veșnicia pusă-n amintiri.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima și râsul rămân cele două mostre ale naturii umane; ele sunt taine cărora numai magia scenei le poate da satisfacție.
citat clasic din Amza Pellea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!