scheletice mâini
descărnate de frunze
ţin luna
în palme
prin nopţi îngheţate

gogyohka de Ion Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin nopţi tăcute

Prin nopţi tăcute,
Prin lunce mute,
Prin vântul iute,
Aud un glass
Din nor ce trece,
Din luna rece,
Din visuri sece,
Văd un obraz.

Lumea senină,
Luna cea plină
Şi marea lină
Icoană-i sânt;
Ochiu-mi o cată
In lumea lată,
Cu mintea beată
Eu plâng şi cânt.

poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

am chemat luna
să-mi citescă în palme
cursul vieţii mele
şi am rămas
cu silaba adusă ca o şoaptă în mâini.

poezie de Maria Oprea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scheletice umbre

Umbre urbane coboară-n subsol
Într-un absurd decor,
Pe-un piedestal gol,
Totul într-un agresiv sonor.
Şi lacrimi curg din cerul pal,
Iar zarea, plină de siluiete agasante
Ce-şi cer dreptul la un ultim act regretabil
Aruncându-se-n păcate...
Şi totuşi, scheletice umbre trec
Prin bătaia injecţiilor dureroase
Şi nu se mai feresc,
De complita moarte, ce uşor soseşte....
Şi prin ceaţa nocturnă,
Mă înec în aldehidă formică
Şi plec ne-lăsând urmă,
Într-o manieră unică...

poezie de Mihaela Eva (15 august 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multe nopţi

Multe nopţi am tot visat
Chip din stele ce-l furam,
Multe nopţi iar am uitat
Că visam.

Plânge luna prin fereastră
C-o ignor în continuare,
Al meu dor în noaptea albastră
Când răsare.

Gânduri noi şi amintiri
Sufletu'-mi apasă,
Din oceanul de sclipiri
Hai acasă!

Te aştept demult să-mi iei
Doruri şi tăceri,
Se desprind zâne din tei
Sau păreri?

Multe visuri destrămate
Să le-adun nu pot,
Rătăcind înaripate
Peste tot.

Multe nopţi am ascultat
Toamna cânt de ploi,
Multe nopţi ne-am căutat.
Tot pe noi.

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

Două coji de lumină
Căzute pe patul de lut,
Sub blana iernii, hermină.
Unite într-un sărut.

Două iubiri, palmă în palmă,
Adorm sub zàpezi troienite.
În scoica strivită de iarnă
Trăiesc două frunze, lipite.

N-au frică de vântul din lume,
Visează sub coama de-omăt,
Iubire rodită-ntre palme
Şi arsă cu suflet cu tot.

Dorinţe nebune trăite
Se sparg într-o iarnă fecundă,
Sunt coji de lumină-mplinite,
Din frunze iubire rotundă.

poezie de Ion Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna aprig edegar

Ca-ntâiul om, aşadar,
Cu mâini tremurânde,
Luna aprig edecar
Vreau s-o prind în unde,

Unde, luna- ban de aur-
În adâncuri saltă,
Albei nopţi fiindu-i faur,
Iar iubirii haltă...

Printre iluzii deşarte
Mă pierd trăgând la edec
Şi-ochiul lunii mă desparte...
De posibilul înec!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

s-au spart
copacii-n cioburi
de vară stinsă-n frunze
vitralii sfărâmate
prin turlele pădurii.

gogyohka de Ion Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patul de frunze

Pe-un pat de frunze-am poposit
În a inimii pădure,
Când visarea m-a răpit
Din cetăţile obscure.

Luna s-a urcat pe cer,
Aţa babii pe fuior
Eu în strat aurifer,
Prin al muntelui obor.

Vrăbiile-amuţit-au iar
Sus pe crengile de fag,
Frunze scârţâie-n calvar
Prin al patului gulag.

Hoinărind în vis de noapte
Prind al steagului balaur,
El trezit din foi de carte,
Eu dormind pe pat de aur.

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie cu frunze în vânt

dragule frunze arămii se scurg pe alei
miroase a versuri uploadate din cer
de atei
bat clopotele în turn prelung ca un şarpe de vânt
port între palme lumina/doruri gravate-n aspru cuvânt/
sar guşteri din frunziş/silabe ale lumii din noi
îmi încalţ neliniştea tăceri răsărite din ploi

se zice că lumea începe ca un zbor de cocori
cu toamne pe aripi cu frunze demente şi nori
rugina s-a întins pe dealuri sculptez în molizi sensul vieţii
aştept să se răsucească sufletul alb al dimineţii
cu faţa spre luna de toamnă alb de zurlie
dragule sunt iubiri care ard în iarba orelor vie

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie cu frunze în vânt

dragule frunze arămii se scurg pe alei
miroase a versuri uploadate din cer
de atei
bat clopotele în turn prelung ca un şarpe de vânt
port între palme lumina/doruri gravate-n aspru cuvânt/
sar guşteri din frunziş/silabe ale lumii din noi
îmi încalţ neliniştea tăceri răsărite din ploi

se zice că lumea începe ca un zbor de cocori
cu toamne pe aripi cu frunze demente şi nori
rugina s-a întins pe dealuri sculptez în molizi sensul vieţii
aştept să se răsucească sufletul alb al dimineţii
cu faţa spre luna de toamnă alb de zurlie
dragule sunt iubiri care ard în iarba orelor vie

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipul

Toamnă –
lumini
arome
amintiri...

Alaiuri de nopţi tot mai multe
ies din ascunsele cotloane
acoperind zilele
şi visele mele din pădurile sihastre
peste care
de mult se aşternură
frunze uscate.

***

În liniştea nopţii
o lacrimă caută un chip...

Iau în braţe
cuvinte şi frunze
şi le arunc către luna plină
ca şi înspre ea
să urce lin plutind
câte-o frunză
câte-o slovă –
câte-un gând
... Şi-atunci
brusc îmi zării
pentru o clipă
chipul
în lacrima iubitei.

poezie de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era târziu

Era târziu şi erau departe
cu perdea deasă de noapte,
luna prin nori se ascundea
şi ei prin somn se aşteptau.
Era târziu şi erau departe,
cu mâini sfioase se atingeau
şi ochi duioşi ei se visau,
cu luna ce se aprinde
în noaptea de catifea.
Era târziu... şi erau departe.

poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vraja unei nopţi de vară

Peste zăvoiul cu mistere
Cuprins de tainică tăcere
Luna argintul îşi presară
În vraja unei nopţi de vară.

Iar noi în dulce contopire
Trăim povestea de iubire
Cu inimă caldă uşoară
În vraja unei nopţi de vară.

Către înalte necuprinsuri
În lumi de basme şi de visuri
Noi am pornit întâia oară
În vraja unei nopţi de vară.

Din sufletele noastre pline
De tot ce e frumos şi bine
Am aruncat orice povară
Sub vraja unei nopţi de vară.

Şi-acum în permanenţă gândul
La fericire noi avându-l
Vom reveni aicea iară
În vraja unei nopţi de vară.

poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipă transcrisă

E vântul de câmpie care bate vuind prin două
straturi suprapuse, mai aspru-n pomii ou
trupuri descărnate şi moale-n viitoarele
lor frunze.

În cuiburi de pământuri stau ascunse puterile
mereu nemăsurate, de-un zvon văratec în
adânc pătrunse, de dorul cerurilor înstelate.

Nu tu, cuvântul are întâlnire cu
presimţita lumii înflorire, să scrie
clipa-ncet şi s-o rămână.

O, chiar şi-acum de-ai fi numai rostire,
s-auzi izvoarele în răsărire
cu cea mai dulce apă de fântână.

sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În palme

Am prins viaţa mea în palme
Şi am strâns-o de pe drum,
Am ascuns-o între drame
Care-o chinuiesc cu fum.

Am prins viaţa prigonită
Şi-am păstrat-o fără tâlc,
O privesc nemărginită,
În deşertul ei tac mâlc.

Mă aplec de gânduri nude,
Îndoită, parcurg nopţi,
Clipele ce cântă surde,
Pe la uşi şi pe la porţi.

Viaţa mea o strâng în palme,
Dar mă dor, mă dor prea mult,
Parcă taie cu mici lame,
Timpurile de demult.

Dacă mă desfac la palme,
Poate-ar fi mai bine aşa,
Fugă clipele din drame,
Viaţa mea şi umbra sa.

Să înalţ doar către ceruri
Tot ce-i viu şi omenesc,
Să rămână doar ecouri
Pe la cei ce mă iubesc

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împărţind singurătatea cu o tufă de măceş

Cu trupul scheletic
ivindu-se din giulgiul alb căzut peste lume
îşi întinde un braţ
ca pentru a-mi aţine calea
o tufă de măceş
pe degetele descărnate
lacrimi par încrustate-n veşnicie
la fel cum odinioară
în viaţa din care m-am reîncarnat
pe o pleoapă încrustată-n amintire
lacrimi au încercat să mă întoarcă din drum
dar iată-mă aici
întârziind în faţa acestei tufe de măceş
mângâind degetele scheletice
gândesc că nu-i nici devreme nici târziu
iar sub giulgiul alb căzut peste lume
nu se află nici o cale
şi aş aduna în palmă lacrimile toate
să-mi spăl cu ele singurătatea
aşa cum Maria a spălat picioarele lui Iisus.

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi doi şi... norii

Te iubesc... ş'-acum
Şi te voi iubii mereu
Cu-o teamă de nebun
Şi chiar de vei fugi,
Eu în urma Ta... voi rătăci
Şi nu o clipă doar,
O secundă, sau o viaţă!

Voi rătăci şi Eu şi Tu
Prin lumea fără Noi
Prin nopţi fără de vise
Prin inimi tot mai îngheţate,
Prin timpul fără de hotar,
Prin mii de lacrimi şi amar
Până ne vom regăsi din nou!

Iar Noi...
Vom fi cu-o clipă mai târzii,
Cu-o clipă mai bătrâni,
Cu-o viaţă mai pustii
Cu ochii plânşi,
Secătuiţi de atâtea lacrimi.

Ne vom întoarce la izvoare,
În alte vieţi trecute-n asfinţit!
Vom asfinţi în depărtări
Doar Noi, Noi doi şi... norii!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grabă

Ah, cum smt femeile grăbite, imprudente,
Ai uitat un gând în gândul meu,
Nu pot să dorm, mă perpelesc pe el,
Şi mă înţeapă.

Deschid ochii şi dau de luna albicioasă,
Asta era!
Asta erai — luna, o lună!
Ce distanţă până acolo şi ce mult timp...

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce iarnă

grea ne aşteaptă
de parcă nu era suficient
că ne-am retras muţi
în casă sub supravegherea
fratelui mai mare care nu mai are încredere
în viaţa noastră din spatele uşii
ne vom schimba poza şi sărutul
din bârlogul nostru
în tăcerea supărătoare
dictată prin ordonanţe
ce iarnă putea fi dacă erau vremuri normale
cu nopţi care ne puteau aminti de noi
săruturi în întuneric
totdeauna pe întuneric
cu luna băgată în buzunar
nisip pe tălpi pe mâini pe nas
zâmbete la capăt de buze
totdeauna la capătul unor buze

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Iubito, e seară!
îţi întind mîna mea în palme
îţi ţin luna în ochi
te privesc!
o stea de copil fuge spre tine cu o rază albastra
hai să fugim
nimic nu-i departe
apă şi focul sa le ţinem în mâini
tine făclia aprinsă
e noapte pe nume ne strica pasarea porumbaca la pene că argintul
mai stai cu mine
totul aleargă
vocea ta că un vis în pădure
iarba e verde
In glasul de toacă, în strigăt şi în murmur.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!