Blestemul vânatului cu carne roşie

Azi m-a ţintuit la pat
Consumul exagerat
De cărniţă de vânat
Şi de vin alb de Muscat.

Cu durerile ce-apasă
Pe-ncheieturi, pun pe masă
Morcovei şi o lăptucă
Şi nu mai am chef de ducă.

De când am dureri atroce
Nu sunt vânător feroce
Şi stau numai prin obor...
Mă vait ca ursul că mor!

Căci de când s-a pornit guta
Nu cred că mai apuc suta
Şi mă prăpădesc devreme...
Cu-ale ciutelor blesteme!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ursul şi vulpea

Într-o bolniţă de fiare
Ursul vine grav bolnav,
Văitându-se că moare
După vechiul său nărav.
Vulpea, hoţomancă mare
Nu-l ia în seamă defel,
Spune că nimic nu are,
C-o fi surmenat niţel!
Or, poate din mierea dulce
Nu se simte tocmai bine
Şi îi cere să se culce:
-Somnul e mai bun, Martine!
-Dar, cumătră, doar un hap!
Dă-mi te rog, că am să Mor, Mor!
Am dureri grozave-n cap
Şi-apoi, oasele mă dor!
Doftoriţă mare, vulpea-
Cunoscută între haite-
S-a făcut că nu aude,
Lăsând ursul să se vaite.

MORALA:
Aşa-i, când ai simulat
Rişti să fii astfel, tratat!

fabulă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când stau cu voi la masă

Când stau cu voi la masă
Şi închin un pahar cu vin.
Viaţa îmi pare mai frumoasă,
Îmi pare un vis sublim!

Vă ascult cum vorbiţi,
Despre nişte lucruri atât de banale,
Dar sunt mulţumit că soarta
V-a scos în a mea cale.

Eu nu sunt ca voi
Şi voi nu sunteţi ca mine,
Dar când suntem împreună
Zilele îmi par mai calde, mai senine.

Hai să fim uniţi,
Hai să fim oameni de omenie,
Căci viaţa e scurtă şi trebuie trăită
în pace şi veselie,

Când stau cu voi la masă
Şi mâncăm din aceeaşi pâine,
Atunci ştiu că Dumnezeu e cu noi,
Atunci înţeleg că Dumnezeu e cu mine.

poezie de Vladimir Potlog (2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul dorului de ducă

Când îmi vine dor de ducă,
Nimeni nu mă mai opreşte,
Iar neveste-mi îi spun că
Mi-au undiţa, plec la peşte.

O apuc spre vreo speluncă,
Vreau să petrec nebuneşte,
Când îmi vine dor de ducă,
Nimeni nu mă mai opreşte.

Şi pe nevastă o-apucă...
Sare-n sus de două deşte,
Scoate draci de sub perucă
Şi cu sare mă orbeşte

Când îmi vine dor de ducă.

rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neamul prost în pandemie

S-avem pardon, dar marea masă
A oamenilor sunt cinstiţi
Sunt conştienţi şi stau în casă,
C-aşa sunt oamenii citiţi.

Dar sunt şi inşi ce nu au carte
Nomazi de felul lor, din neam,
Veniţi din zone infectate,
Îi bagi pe uşi, şi ies pe geam,

Iar când, ieşiţi din izolare-
Le baţi obrazul tuciuriu-
Ei ţipă că-i discriminare,
Dar ce înseamnă, nici că ştiu!

Degeaba încercăm, noi, frate!
Să-i punem pe ei la rezon,
Căci avem zero rezultate
Cu neamul prost... s-avem pardon!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legea circulaţiei, lege cu tendinţă

Ca să fiu mereu în grafic
Zilnic, legea o încalc
Şi accelerez în trafic
Doar când am... suta în ac!

epigramă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-ai înălţat...

te-ai înălţat mult prea devreme
lăsând aici pe cei ce ţi-au fost dragi
nu vor avea de ce să te blesteme
cu ei de astăzi pâinea n-o să mai împarţi

şi bani vor fi de-acum mai mulţi
să-şi ia câte ceva în casă
vor fi şi mai sătui şi mai spălaţi
căci au scăpat de-o gură-n plus la masă

doar nopţile când vor veni
şi zâmbetul pe chip o să le-aşeze
în visul lor vei coborî să îi mângâi
iar ei de dor să te îmbrăţişeze

blestemată soartă fără de noroc
ce zborul ai înfrânt cu perfidie
din viaţă ai făcut un straniu joc
din lacrimi scurse neînţeleasă bucurie

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneia, ce se fardează exagerat

Când apari vopsită foc,
Pietonii stau pe loc.
Unii cred că-i deplasată,
Dânsa, că e admirată.

epigramă de Ion Nijloveanu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dureri

Mă doare pieptul când inspir
Din floarea mea mucigăită
În mine-s ghimpi de trandafir
Şi ghimpi îmi cresc ca o ispită

Mă doare capul de nebun
Înnebunit mult prea devreme
Mă dor nebunii din prejur
Mă dor şi ale lor blesteme

Mă dor picioarele de mers
Spre locul plecat mai departe
Mă doare luna şi-al ei stres
Când noaptea ei o strâng în braţe

Mă doare totul şi nimic
Mă dor cuvinte-ncrucişate
Mă doare când primesc un plic
De îl deschid, ce mă mai paşte

Mă doare piatra când o calc
Mă doare urcând povârnişul
Mă dor tăcerile cu tâlc
Mă doare însuşi infinitul

Mă doare şi acum când scriu
Pe-o foaie ce-i mototolită
Prin ridurile ei mă ştiu
O poezie scrijelită

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ursul şi mierea

Ursul moare de plăcere
Când dă iama-n stupi, la miere.

distih de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (11 septembrie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Convorbire conjugală

Am, cu nevasta, dialog,
Căci nu vorbeşte numai ea,
Din când în când, nu-s pisălog,
Apuc să spun câte un... da!

epigramă de Al.-Saşa Ştefan din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i valabilă întotdeauna

Când spune-aşa, netam-nesam
Eu cred că a exagerat,
Căci eu, la vârsta care-o am,
Nu-i un păcat când dorm în pat...

epigramă de Constantin Iuraşcu-Tataia din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Când mă cuprinde sfânta lene
Când nu am chef chiar de nimic
Mă scarpin iute la buric
Şi mă apuc să scriu... catrene.

epigramă de Gheorghe Luchian D'Aquila (4 decembrie 2010)
Adăugat de Gheorghe Luchian D'Aquila
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiunea omului de sus...

Mi s-a dat şi mie Mercedes la scară
Statul a plătit din greu valuta
E-o maşină cu pretenţii de afară
E rapidă când să prindă suta...

Sunt director la o firmă de povară
Am biroul meu... necunoscuta
Mi s-a dat ce-i drept şi secretară
Ce-i rapidă când să prindă suta...

Sunt străin la muncă da muncesc ca-n ţară
Poate vă-întrebaţi unde-i deruta
Pentru cine-întreabă treaba-i ca la moară
Ce contează când iei zilnic suta...

Luna trece iar eu nu primesc ocară
Decât de la soaţa mea ca tuta
Care stă în stradă singură s-apară
Cea rapidă care prinde suta...

Ce noroc pe mine domnişoară
C-ai schimbat inteligent tu ruta
Recunosc că este pentru prima oară
Când cu Mercedesul am prins suta...

Am intrat în casa-mi o comoară
Doar mă ştii că nu-s venit cu pluta
Stai să vezi că treaba nu-i uşoară
Fi'ndcă soaţa depăşiră suta!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căci m-am născut târziu sau prea devreme

(desuetudine)

pe când îmi respirai ce nu mai cheamă
era o picătură-n zvon de ape
tristeţea care-ntreagă-i azi, să sape
în lacrima aceea criptă-n teamă

eram suiţi pe cerul de aproape,
privind lacustru văd doar unu-n ramă
acum, icoană proprie să geamă
singurătatea ce-n infern s-adape

păşind pe drumul plin de anateme
de mă tot plâng, lăuntric ţin ocări
căci m-am născut târziu sau prea devreme

te reaştept prin pustiite gări
dar de revii afla-vei doar blesteme,
eres în demonilor agregări...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Enigma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un zâmbet

Stau aici de patru zile,
Credeţi oare că e bine?
Ştiu că asta nu se cade,
Da-s flămând de nu se poate!

Mama a plecat de-acasă,
Iar eu Pisi fioroasă,
Am rămas să fac curat,
Chiar în dormitor, sub pat!

Am simţit eu o mişcare,
C-am urechea foarte mare,
Şi de-atunci eu, cu umor,
Stau pe post de vânător!

Nu ştiu, zău, dacă e bine,
Dar s-a trezit simţu-n mine,
Acela vânătoresc,
Vreau vânat? Eu îl pândesc!

Cred că e un şoricel,
Tare-aş vrea să dau de el,
Deşi nu am stat în viaţă
C-un şoarece faţă-n faţă!

Acum fie, ce o fi,
Aici oi înţepeni,
Aşadar şi prin urmare,
Vom vedea, care pe care!

Însă, nu mai pot de foame,
De-aceea mananc cartoane,
Am facut şi-un tunel mic
Cu gândul la inamic..

Dar ce-mi este dat să vad?
Tocmai când să fac prăpăd,
Intră mama drept în casă,
Şi pune un coş pe masă!

Şi miroase rău a peşte,
Lucru ce mă depăşeşte,
Nu mai sunt aşa rebel,
Cu gândul la şoricel!

Că şi mama mă întreabă:
-Ce-ai făcut acasă, dragă?
Nu-i aşa c-ai fost cuminte?
Ţi-am adus peşte cu linte!

Şi m-am apucat cu sârg
Să mănânc peşte din târg,
Las'că şoarecul nu moare,
Până data viitoare!

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai la El...

Numai la El e fericire
Ce nu se uscă niciodat'
Mi-e şi prieten şi-mpărat
La prima noastră întâlnire
M-a cucerit a Lui privire
Şi m-a pătruns a Lui iubire
Şi pretutindeni L-am urmat.

Numai cu El pot înţelege
De ce-ncercările mai vin
Căci rănile ce produc chin
Duios, El ştie să le lege
Să pot şi-n viitor culege
Comorile din sfânta Lege
Şi pasiunea s-o menţin.

Numai în El găsesc Lumină,
Răspuns la grele întrebări
Când îmi lipsesc înseninări
Cuvântu-I poate să susţină
Fiinţa-mi, care se închină
Să poată pacea s-o obţină
Şi mii de binecuvântări.

Numai cu El, când vine valul,
Pot să vâslesc, să biruiesc,
Chiar când obstacole-ntâlnesc
Eu ştiu că voi atinge Malul,
Că împlini-voi idealul
De-a trece, prin credinţă dealul
De-aceea mult Îl preţuiesc.

Doar lângă El se uşurează
Poveri ce-apasă uneori
Şi ce urmează? Sărbători
Şi sufletul se-nviorează
Slăvind pe Cel care veghează
Pentru a Lui constantă pază,
Pentru eternele comori.

poezie de George Cornici (31 ianuarie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când timpul îţi este împotrivă, când oamenii îţi sunt împotrivă, când nu eşti decât un vânat hăituit, nu-ţi rămâne decât să speri că va veni o zi în care vei scăpa de vânător şi-ţi vei găsi liniştea. Până atunci nu-ţi rămâne altceva de făcut, decât să fugi.

Cristian Ştefureac în Pilot spaţial
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiind de genul feminin, muza este capricioasă. Trebuie să fii mereu pregătit să-ţi vină în vizită când are ea chef şi să plece tot când are ea chef.

aforism de George Budoi din Muzele în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (5 iulie 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când...

De când am inima chirnavă
Sunt trist şi mă trezesc plângând,
Căci nu mai pot să-ntind o avă
Ce putrezeşte în cui... stând!

Privesc cu jind la prostovolul
Ce nu mai pot să-l mânuiesc
Şi simt că mi s-a-ncheiat rolul...
Azi, doar, din amintiri trăiesc!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inspiraţia nu vine când ai chef tu, ci când are chef ea.

aforism de George Budoi din Aforisme (2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!