
Vânt hoinar
Chef de joacă, are vântul,
Poartă iz primăvăratic,
La întrecere cu gândul
Și îi suflă că-i... molatic!
Zbate ramuri-nmugurite
Tristeți grele spulberând
Trezind doruri ațipite
Gândurile răvășind.
Se strecoară unduind
Tufele de liliac,
Amurgul înmiresmând,
Scutură floarea la mac!
Cumpăna la fântâniță
Leagănă din răsputeri,
Poarta veche, la uliță
Scârțâie-n crăpat de seri!
Hoinar vântul, șturlubatic
Cu miresmi vrea să ne-mbete,
Se amuză nebunatic
Dezgolind pulpe... la fete!
poezie de Cornelia Neaga
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Se leagănă frunza de nuc
Se leagănă frunza de nuc,
Norii negri se duc.
Se leagănă frunza de soc
Și răsare steaua cea cu noroc.
Se leagănă frunza de plop
Și lumea îmi pare un strop.
Se leagănă frunza de tei
Și stropul se odihnește în ochii tăi.
Bate vântul tot mai lin,
Se leagănă floarea de crin.
Se leagănă așa ușor
Și-mi aduce aminte de al meu dor.
poezie de Vladimir Potlog (23 iulie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!

floarea de cais -
vântul primăvăratic
țesând covor alb
haiku de Lăcrămioara Vasuian Apostu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta
se scutură umbre pe ziduri
în tristul ungher
un om își caută pasul
în trist decor efemer
ciuturi de lemn coboară agale
lângă casă, în curtea străbună
plânge o mierlă, a jale
în oglindă se stinge iar gândul
vântul strigă agonic prin luncă
stele își spală paloarea în vatră
foșnește gândul rămas
mai cântă un cocoș, într-o baltă
la fereastră, bolta e spartă
trec în goană păsări de munte
gândul să'l poate iarăși
dintr-o parte în altă parte
clopot stins mă cheamă
umbre curg pe perna goală
tu tremuri, lângă ultima poartă
slabă, rezemând tăcerea
tu respiri și plângi pe o pernă
ochii curg,
privirea e lacrimă toată
norii trec grăbiți către cer, încă o dată
te învelesc în neagra pânză
busuioc în păr, crini albi pe buze
tu ai rămas pe perna goală
printre spini și neguri iară
vântul bate în poartă
o dată, încă o dată
eu aștept pe țărm femeia
ce a plecat la drum, pe o poartă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Aș vrea să cânt
Aș vrea să cânt
Fantasmele iubirii
Tresărirea instictului
Când fericirea
Îți tulbură gândul
Discreția teiului
Dulceața sărutului
Și nevinovăția complice
A soarelui
Aș vrea să cânt
Buzele culcate-n garoafe
Vântul vagabond
Trezind pleoapele
Și imnul mâinilor
Ce cântăresc dragostea
Despărțind-o de ură
În dimineața
Celui dintâi păcat
Aș vrea să cânt
Într-o mare de liniște.
poezie de Constanța Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragostea este vântul subtil al iernii frânte care mângâie gândurile omului într-un dezgheț primăvăratic al simfoniilor reînviate pretutindeni.
Camelia Oprița în La porțile universului
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Câinii latră, vântul duce...
Se-nvârt ciori prin înserare
Curge apa din uluce
Ca un cânt de disperare
Câinii latră, vântul duce.
Zvon de clopot se răsfață...
Cui i-se cioplește cruce?
Cin' s-a petrecut din viață?
Câinii latră vântul duce.
Chicotesc copii la joacă,
Merge ziua să se culce...
Ațâțați de hărmălaie
Câinii latră vântul duce.
Vălul nopții-ntreaga fire
Dintr-o dată vrea s-o-apuce;
Ca să dea lumii de știre
Câinii latră, vântul duce.
Gânduri rele, întunecate
Inima vin s-o usuce
Se-aud plânsete-nfundate -
Câinii latră, vântul duce.
Viața, moartea se-ntretaie
Printre noi, făpturi năuce
Și de-un veac, de-o veșnicie
Câini latră, vântul duce.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Definiția iubirii
Ca vântul hoinar
hălăduind
printre doruri si vise
e iubirea,
nu o vezi,
o simți doar
mângâindu-ți sufletul.
poezie de Ioan Marginean
Adăugat de Ioan Marginean

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor primăvăratic
Iar m-a dus dorul acasă,
La căsuță, lângă iaz,
Unde norii brâu-și lasă,
Peste-al crestelor pervaz.
Suflă vânt primăvăratic
Pe costișe-n cărpiniș,
S-a uscat mărul văratic,
Dau lăstarii de măcriș.
Cum mă-mbie pârâiașul
Tălpile de colb s-alin!
Și-a-ngustat în timp făgașul,
Parcă susuru-i mai lin!
Țarcul cu araci, căpițe,
Stivele cu lemn de foc,
Tufele de lămâițe:
Toate au rămas la loc!
Încolțește veselia,
Își dreg cuiburi rândunici,
Iar ademenește glia
Cu ștevie și urzici.
La priveliștea frumoasă
Mă-mprimăvărez și eu
Și mă duc cu doru-acasă:
Dor de frați, de neamul meu!
poezie de Olivia Pocol din volumul de versuri Apusul unei crizanteme (25 martie 2022)
Adăugat de Olivia Pocol

Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul furtunii
Prin vișini vuiește vântul,
E turbat, suflă întruna,
S-a întunecat pământul,
Se dezlănțuie furtuna.
Rupe pomilor veșmântul,
Tună, fulgeră nebuna,
Prin vișini vuiește vântul,
Se dezlănțuie furtuna.
Nori de grindină se-adună,
Tristețea-mi umbrește gândul,
Răpăie țigla, răsună,
Cade un copac, rupându-l,
Prin vișini vuiește vântul.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

satul în umbră
printre codrii seculari
respiră curat -
pe cumpăna fântânii
se leagănă amurgul
tanka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Și eu eram vesel ca vremea cea mai bună și șturlubatic și copilăros ca vântul în tulburea sa.
Ion Creangă în Amintiri din copilărie, Cap. II
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Bată vântul
Bată vântul cât de tare,
Nu se stinge mândrul soare!
Bată vântul cât o vrea,
Nu se stinge nici o stea!
Bată vântul fără milă,
Nu se stinge-a mea lumină!
Bată vântul furios,
Nu mai dă soarele jos!
poezie clasică de Grigore Vieru
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunzele se duc de-a valma pe covorul arămiu.
Toamna, răvășind cenușa, le privește cu dispreț.
Vântul, ce pe-aripi le poartă, pare-a fi un ageamiu;
De-s căzute, fără vlagă, pentru el n-au niciun preț.
catren de Mihaela Banu (17 octombrie 2020)
Adăugat de Mihaela Banu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Fantezii în grădina secretă
în grădina secretă luceferi se scaldă în rouă
pregătind pentru lume fanteziile mărețe
cerul își mărturisește catapeteasma nouă
calea lactee răspândește norii de tandrețe.
stele se cuibăresc în cuib de rândunele
ar vrea și ele să zboare prin magic univers
s-au strecurat tiptil în gândurile mele
cu iubirea lor mai luminez un vers.
ramuri se leagănă nu vor să se culce
vântul ștrengar se joacă între corole
albinele în stup prepară visul dulce
timpul presară frenezii în console.
îndrăgostită-s de viața din noul mileniu
e atâta vrajă și dorul vrea să fie geniu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Mulțime de emoții
mă poartă gândurile în marea mulțime
cu doruri colorate în geanta de piele
gust deliciile vieții care au prospețime
energizez și noaptea cu visele mele.
romantismul meu crește în înălțime
se măsoară cu munții crestați de vâlcele
mă poartă gândurile în marea mulțime
cu doruri colorate în geanta de piele.
ocolesc problemele cu pură istețime
pictând pe batistă lacrimi de stele
splendori populează raiul în lățime
timpul mă îndeamnă să ajung la ele.
mă poartă gândurile în marea mulțime
cu doruri colorate în geanta de piele.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Privește! Trandafirul se leagănă în vânt.
Ce pătimaș îi cântă de sus privighetoarea!
Bea! Ca să uiți că vântul va scutura azi floarea
Și va lua cu dânsul fermecătorul cânt...
catren de Omar Khayyam
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger suspendat în vise
Îmi suflă vântul prin vene,
Pneumatic, nebunatic;
Sunt un înger fără pene,
Singuratic, enigmatic...
Îmi curge apa din sânge
Prin privire, hidraulic;
Sunt un înger care plânge
De-o murire, somnambulic...
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poartă
Poarta sărutului, străpunsă
de adâncul somn al nopții,
se strecoară în poarta versului,
dezmierdând somnul cu poarta iubirii
ce deschide labirintul seducător al necunoscutului,
poarta sărutului, coroana drumețiilor celeste,
portretul vieții este veșnicia,
poarta sărutului, dragoste eternă
pornită din poarta neschimbată
a simbolului puterii pragului!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul nu bate
Motto:
"Nu se știe ca pământul
Dincotro va bate vântul"
Vântul nu bate
Cât e bătut
De crengi uscate
Vântul e mut
Șuieră doar
Frunza de ulm
Sau de stejar
Iar eu adulm
E ca și cum
Ar mirosi
A foc un fum
Care s-ar irosi
Pe orice drum
Vântul nu cântă
Poartă decât
Talanga sfântă
La oi la gât
Ca să se-audă
Până la cer
Că iarba crudă,
Limba de fier
Pe-a râului gură
Când crede c-o fură
Păscută se face
Și vântul doar tace.
Ce știe vântul
Nu pot să știe
Nici apa vie
Și nici pământul.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedumeririle unui român din România
Bine voi chiar asta vreți
ca să fug din țara mea
să-mi las fete și băieți
și să umblu brambura
Zău să fug din țara mea
crucea s-o cioplească vântul
loc să n-am sub nicio stea
alții să-mi rostească gândul
Crucea s-o cioplească vântul
să las fete și băieți
să vă sape-n cer mormântul
hoților voi asta vreți
Să las naibii țara mea
străinii să moară-n ea
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (15 septembrie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!