În amintirea nimănui

din tomberonul de un galben puţin înclinat
fără o roată iese un vârf de aripă emailată
de înger de familie reciclabil (?!) aerul rece

de februarie nu se zbate de mîini se lipeşte
cu liniştea cu aerul clar că ar fi unul bine in
format în ce ne priveşte de sus dumnezeu

mişcarea pietonală fără aprobare de jos os
pe os se încearcă în lupte de stradă cu linia
de tramvai care-ncântă cromată priveghiul

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aerul rece al singurătăţii

şi pietrele vorbesc
din când în când
cu aerul rece al singurătăţii
cu praful de pe marginea viselor
cu păsările fără amurg
cu pustietatea cărărilor
fără frunze

cu bolta
fără înaltul copacilor
cu apele repezi
cu vieţile şi mai repezi

cu veşnicia

şi uneori cu oamenii
mai ales atunci
când ei tac

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aerul rece e aerul în care atomii, sau mai bine zis moleculele, aleargă mai încet. Aerul cald e aerul în care moleculele aleargă mai repede. Simplu şi frumos. Dar asta nu e totul.

Carlo Rovelli în Şapte scurte lecţii de fizică, Probabilitate, timp şi căldura găurilor negre
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dreptul la timp

Tu ai un fel de paradis al tău
în care nu se spun cuvinte.
Uneori se miscă dintr-un braţ
şi câteva frunze îţi cad înainte.
Cu ovalul feţei să stea înclinat
spre o lumină venind dintr-o parte
cu mult galben în ea şi multă lene,
cu trambuline pentru săritorii în moarte.
Tu ai un fel al tău senin
De-a ridica oraşele ca norii,
şi de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
când aerul devine mov şi rece
şi harta serii fără margini,
şi-abia mai pot rămâne-n viaţă
mai respirând, cu ochii lungi, imagini.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Alicya
Comentează! | Votează! | Copiază!

Staniolul

câţi prieteni poate-am am trezit
în dimineaţa asta cu numărul
meu izbutit izbutit de tăiat
aerul din toate sforăielile lor, aerul
superior (?!) - cu
umărul împins înainte,-nvelit
ca-n fiecare iarnă de sărbători
în gesturi standard, în gest
uri sclipitoare de staniol

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfaturi utile

Viaţa este darul desăvârşit dat de Dumnezeu,
bucură-te pentru viaţă!
Soarele este lumina lui Dumnezeu,
bucură-te de căldura şi lumina lui!
Stelele sunt ochii lui Dumnezeu,
bucură-te de strălucirea stelelor!
Natura este creaţia lui Dumnezeu,
bucură-te de binefacerile naturii!
Aerul este suflul prin care Dumnezeu ţi-a dat viaţă,
bucură-te de aerul pe care îl respiri!
Râul este cristelniţa în care Dumnezeu a botezat omul,
bucură-te de susurul apelor! Apa îţi potoleşte setea.
Răcoarea codrilor este adierea prin care Dumnezeu ţi-a dat mişcarea,
bucură-te de răcoarea codrilor!
Dumnezeu ţi-a dat lumina zilei ca să ta orientezi în viaţă,
bucură-te de lumina zilei!
Dumnezeu ţi-a dat liniştea nopţii,
bucură-te de liniştea nopţii! Ea îţi odihneşte sufletul.
Bucură-te de toate în puţinul timp pe care îl petreci pe pământ!
Numai astfel vei pute sune că trăieşti.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce înger m-a îndemnat în primăvara asta...

Vine o zi când nu poţi refuza aerul
fără soarele meu
care s-a strecurat în odaia ta.
Vine o clipă în care reflexia lui va străluci
în ochii tăi prea plini de mine.

În partea asta a lor am rămas
la prima mângâiere.
Aerul pe care nu-l mai aveam atingea inima ta
cum parfumul crud şi dulce al primăverii
atinge inima iasomiei.
Ce înger m-a îndemnat în primăvara asta
când un zbor fără tine m-ar ucide?

poezie de Camelia Opriţa din Recurs pentru Infinit
Adăugat de Camelia Opriţa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acuarele

e bine să scapi
de penisul foarte mic foarte mic
doar
nu te compari cu chinezii sau japonezii
în pictura fără schelă în acuarelă
pe care
ei bine o stăpânesc
mai ales
şi fără
ejaculări respectate
puţin...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celulita sau celuloza

am scris aceste poeme
puţin mai târziu
am uitat de păunele pene, puţin
mai târziu
încă mi-e cor de corul din ele
puţin
ă muzică nu ar grămădi a
cele timpane
în care auzul e frate
de sânge cu văzul (?!) - nu
ştiai că eu scriu pentru liniştea ta
pentru linia ta meta
euforică în
gropată în ce
lulită
sau ce
luloză

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Siropul

în tomberonul dimineţilor liniştite
se scaldă femeia dimineţilor
liniştite sunt mâinile ei ce înoată
-n gunoaie. frapanta mulatră
intră cu o sacoşă de kaufland: pe
umăr siropul de tufe e o apă de
ploaie - cutia cu müsli
crunchy e un mare trofeu - ziua
începe în liniştea-nfăţişată
sub decolteu. liniştea. liniştea

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Che Guevara

cobor din balcon direct pe o frânghie
să mă usuc pe linia de tramvai cu plămânii scuipaţi
ca un tricou roşu aprins
între şuviţe de zahăr
în luna lunilor: mai! du-te-n bolivia. mori

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ameninţarea

bărbatul fără câini va fi ameninţat
cu unele cuţite
femeia fără mâini va fi mai uşor
îmbrăţişată
culcată la pământ când betonul armat
lipseşte din peisajul cu o cazemată
cuşcă la câini
la stăpânul de câini (?!) răsucit
pe călcâie cu toc
ca de uşă. ieşind
va fi ameninţat. om dinspre om

fără câini fără mâini
puţin mai mult obosite. puţin
mai puţin iscusite

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru Tine

Dorul e aerul tot mai puţin,
Pe care îl respir când mă abţin
La glasu-ţi sfânt cu ochii-nchişi să vin,
Ca o călugăriţă să mă-nchin.

La trupul tău frumos ca o icoană
Fără de care trupul mi-e o rană,
Privind cu ochii ficşi precum o stană
Care se simte-n ochii tăi o pană.

Respir, de dorul tău, parcă revin
Să m-adumbresc la glasul tău puţin,
Ca un văzduh de plâns la un suspin;
Dorul e aerul tot mai puţin.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (5 noiembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

13

sunt ţăndări
ca şi cum m-am disipat în tot aerul acru
de febră şi transpiraţie bolnăvicioasă
flori obosite se întind leneşe şi storc din boboc
primăvara
taci şi zâmbeşte
femeile în halate de pânză cu părul permanent şi visul temporar
cu mături de sus de la birou
şi mama
obosită

uneori copilăria e prea acidă
fibra cărnii e prea vie
neastâmpărată
pântecul încă nedeschis

mamă
nu acum copilă

ruşinea curge firavă ca un pârâiaş de munte
rece pe coapsa pădurii
sunt singură şi albă într-un roşu pierdut
mamă
mamă

o ambulanţă aleargă un gândac de bucătărie
aerul acru de fontă
mă lipeşte de cearşaf cu aripi de libelulă
peretele e o inocenţă rece
ochii
am sânge pe mâini
mamă
am sânge pe ochi
un înger m-a înfăşat în nori de vată
şi ninge
dintr-un cireş, mamă
ninge copilărie

la radio young lust... i need a dirty woman
ultimele ştiri închid o fabrică de femei
ambulanţa aleargă un gândac de bucătărie
moartea conduce fără permis
beată şi drogată

sunt singură
şi cât de singură voi fi la rândul meu mamă

o mamă fără mamă

Jurnal

când se scutură mâţişorii peste pământul negru tu să ştii
că nu pot altfel să te mângăi acolo
în trinitatea teiubescului

poezie de Erika Bloj
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea

în fiecare dimineaţă pe stomacul
gol, pentru liniştea oraşului, scriu
o poezie liniştitoare
şi e bine şi pentru mine şi pentru
liniştea mea, din cauză că
în fiecare
dimineaţă scriu o poezie liniştitoare
în liniştea
tuturor străzilor, şi aşa liniştite şi goale (?!) atunci
cum să nu
scriu în dimineţa zilei de azi
o poezie cu gândul
la orele de linişte pronunţate în chip
natural
pe căile noastre, ah, de
comunicare
unul cu unul şi altul cu altul?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul

cu burtă şi câine
care te linge
iese pe bulevard -

linia zgardei de foarte domestic (?!) cu triste

manipulări este de
un bărbat
eligibil cu favoriţi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desprimăvărare

Şuşoteşte ploaia la streşini,
se înnoadă
pe sub crengi,
iese pe stradă,
parcă ar vrea să înece
ultimii fulgi de zăpadă,
se topesc grămăjoare de un alb murdar,
putred
aerul rece
aleargă zilele ce n-au încăput în Făurar,
cu dinţi gălbejiţi
încolţeşte soarele pe sub nori,
un pom cu obraz tăbăcit
se semeţeşte şi crapă
cu primii jilavi mâţişori.

poezie de Elena Malec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poza

mi-am pus o poză de profil
fără mustaţă: mă consumă o raţă
crezâd că aş fi reflexia cheală
a lunii în balta madona
pe linia tramvaiului 5

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Puţin de nor, puţin de soare,
Puţin de viaţă, puţin de moarte,
Puţin de bine, puţin din mine moare
În fiecare clipă petrecută fără tine!

Puţin din timp, puţin din azi,
Puţin din noapte, puţin din somn,
Puţin cât am putut să dorm
În fiecare noapte petrecută fără tine!

Puţin din vis, puţin te mai visez,
Puţin mai îndrăznesc, puţin te mai chem,
Puţin te mai aştept, puţin te mai iubesc
În viaţa asta petrecută fără tine!

Puţin regret, puţin moment,
Puţin ai fost, puţin te mai cunosc,
Puţin de rost, puţin mai plâng,
În lumea asta petrecută fără tine!

Puţin mi-a mai rămas, puţin din glas,
Puţin dintr-un cuvânt, puţin din gând,
Puţin pământ, puţin mormânt
În moartea ce vine fără tine!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aerul e cel mai important pentru viaţa fără aer trăim cel mai puţin.

aforism de David Boia (11 august 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aluviuni pe suflet

am amintirile înghesuite-n imagini

cu fiecare atingere
te văd în format A4 şi
refuz să cred că trăirile
de peste noapte îmi
acoperă rana
ştiu doar că între tine şi Dumnezeu
există o complicitate care încearcă
să-mi transmită un mesaj
dincolo de toate acestea o
minciună decupată dintr-o umbră
îndărătnic
încearcă o altă rostire

nu implor şi nici nu sunt vinovat
singura nedumerire pe care o am
este gândul reîncărnat
într-o iubire eşuată
de fapt toate lucrurile
care mă impresionau cândva
au devenit iluzii şi
trebuie să mă recunosc
în momentul acela de noapte în care
m-am abandonat pentru cineva
care a căborât în mine

sufăr

aerul s-a rarefiat iar liniştea
din jur duhneşte a stârv uitat în soare

şi atât...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!