Oare
să tremur sau
să-mi iau mica doză de detergent-eș
apament unde ru
fele mele ca o pereche de slugi - poate fu u fu u
til să a-dere la sânge în sensul curentului din în
căperea mai mult foarte tristă - i
luzoriu contact pentru cât nu mă vrei mare rangă
nici nu știu șt
iu iu iu (?!) - costel & co va răzbate de parcă
solzul de pește este o goangă
în fututa tigaie - mai mult știe mama, deși
nu știe tata de ce
mama teribil ar fi de mortală, la
bă goală, nu? să nu-ți tremure prietenii
mai nou eu te laud, tu doar
aiurea, nu e bruta mereu un artist
rinocerii în piele de păsărică
cu piei minunate de reproducere vor lăsa
unele pene să cadă
unele sperme să urce
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Mama
Mama
Glas are de ciocârlie
Și în jur doar veselie
Deși are mult de muncă
Mereu știe să aducă.
Unde-i ea râde și clipa,
Deși sunt doar atâtica
Unde mama se ivește
Simt iubirea cum plutește.
Când măicuța e aproape
Precum nufărul pe ape
În lumina dimineții
Simt mereu dulceața vieții.
Mamă dulce-mi ești comoară
Lângă tine simt cum zboară
Ode-înălțând bucuriei
Toți anii copilăriei.
poezie pentru copii de Valeria Iacob (ianuarie 2020)
Adăugat de Valeria Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!
Școala de bebe
poate ne-am săturat
să întoarcem brațul aproapelui
la o ședință de vaccinat
împotriva gripei vagine: copiii
care nu se mai nasc între noi
pe motiv de vastă confuzie în
tre sexe a
cum ar fi numai spre înfiere! asta
e: unde crezi că mai găsești prichindei
bine lucrați la sala de nașteri
cu disciplina în sânge
rare bine blazați foarte bine-ancorați în
genele lui în sprâncenele ei
așa... cu na
turalețe cu sentimentul
că s-ar ține de tata de mama
că s-ar ține de mama de tata
că s-ar ține de școala de bebe
luși prea docili?
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu e cine știe ce
tata urs, mama urs, bebe urs, privesc strachina pe-ascuns
și-ar încerca pe o gheară dacă mierea e ușoară
uriașul pește-albastru a ieșit din lac măiastru
și-a-înghițit nemestecat lacul cel întunecat
și nu știe ce să facă prin poiana asfaltată
o floare udă pân-la piele își pleacă pletele înmiresmate
și iarba se ridică în picioare ca să-i ia roua din spinare
două raze cad pieziș. ele nu știu de unde vin și unde se duc
fiecare cu frunza ei se lasă răpită spălând petece de-întuneric
și când se-întâlnesc, se strâng ca marginile unei răni cusute
un detașament de fluturi s-a rătăcit în noapte-adâncă
fără să știe că lumina le va fi potecă și mormânt
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și tu
ești frumos, dragă traian,
spune profesoara de geografie din anii
în care am navigat împreună
și îmi strecoară unele unghii
neretezate-n chiloții creduli poate
în timp
ce eu îi admir trupul și dinții
cu care
vine la întâlnire (?!) se știe:
ar trebui să ridic
în tăcere
această femeie frumoasă în brațe
să nu
spun niciodată nimic
să nu
înțeleagă iubita din sud că nu știu
capitala madagascarului
și nu
eu nu am escaladat nicioată
caucazul cu o
femeie blondă și goală în brațe
cu vârful
piciorului ei printre cul
pele mele
eu nu am escaladat nicioată
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se știe că mama proștilor e mereu gravidă. Noutatea tristă ar fi că mama deștepților folosește zilnic pastile anticoncepționale.
aforism de Valeriu Butulescu din Vorbe în vânt (2018)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Mama (către fiică): Găsește-mi și mie un tip, printre prietenii tăi.
Fiica: Da' tata ce are, de ce nu-ți mai place?
Mama: E însurat.
replici
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilul: Mami, de ce n-are tata păr pe cap?
Mama: Ei, pentru că... pentru că gândește foarte mult!
Copilul: Atunci tu, mami, de ce ai așa un păr așa mare!?
Mama: Termină odată cu întrebările prostești!
replici
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Realitatea
eu, deși mă inspir din realitate,
mă simt adesea ne
ajutorat și atunci
înțeleg că e bine să leg
unele cuvinte cu unele utopii
din păcate
nimeni, nici eu, nu înțelege
cum transpir și scot aburi prin pielea
evenimentelor, știi?
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Deci, mama ta împlinește mâine de abia 45 de ani... Era foarte tânără când ai apărut tu pe lume, în viața ei.
Lucian: Da, așa e... Avea de abia 17 ani, era practic o copilă! N-am înțeles niciodată de ce s-a grăbit atât de mult, de ce s-a căsătorit atât de devreme; practic, nu existau motive.
Lia: Poate pentru că-l iubea prea mult pe tatăl tău și n-a vrut să-l piardă.
Lucian: Probabil, dar... Avea doar 16 ani! Era pur și simplu un copil! N-am îndrăznit niciodată s-o întreb de ce... Pentru tatăl meu, nu era deloc prea devreme, el e cu 11 ani mai mare ca ea. Dar putea să aștepte câțiva ani, măcar până la majoratul ei, dacă o iubea cu adevărat!
Lia: Poate, dar privește partea bună a lucrurilor. E mult mai bine că s-a întâmplat astfel!
Lucian: Mai bine? De ce? Care ar fi partea bună a lucrurilor, în toată chestia asta?
Lia: Pentru că, altfel, n-ai mai fi fost tu acum, aici, cu noi. N-ai fi putut participa la această misiune. Ai fi fost poate prea mic la data lansării. N-ai mai fi fost tu comandantul nostru!
Lucian: Mda... Cum să nu?! Ce pierdere dezastruoasă pentru voi! Mare scofală, nu-i așa?!
Lia: Păi, mare, pentru că, cine știe cine ar fi fost în locul tău și cum s-ar fi purtat cu noi... Deci, o iubești foarte mult pe mama ta.
Lucian: Da, o iubesc, normal. Dar nu i-am spus-o niciodată, sau cel puțin nu-mi amintesc să-i fi spus și nici nu m-am străduit să-i arăt acest lucru. De obicei, eram doar foarte încăpățânat și nu îi dădeam niciodată ascultare.
Lia: Nu mă surprinde deloc! Acest comportament te caracterizează, în general.
Lucian: Ah, te rog... Nu-i momentul să-mi amintești și tu! Ce-ai vrea, am defectele mele...
Lia: Așa e, le cam ai.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbet învelit într-o lacrimă de mamă
Auzi mama
deseori stau așa cu tâmpla
sprijinită de cele două degete
pe care ni-le ridicam
în semn de jurământ
atunci când
mă întrebai dacă am mințit
sau nu când mai inventam
câte o scuză
la gesturile mimate
pe care știu că
nu îți erau pe plac
știu că tu mă privești
de acolo de sus și mai știu că
uneori spartura cerului
e mult prea mică
pentru a mă vedea
așa cum sunt
știu că au trecut
mulți ani de când
te-ai întâlnit cu Dumnezeu
și de venit înapoi
n- ai mai venit și
nici semne
nu mi-ai mai dat
deși știai că am nevoie
doar de tine și nu de bani
și de alte lucruri pe care
tu le ai iar eu nu...
acolo tu ai de toate mama
și eu doar câteceva pe aici deși inflația mi-a înghițit și
ultimul bănuț pe care
l-am strâns pentru cadoul
de ziua ta
să știi că nu pot să ți-l mai dau și
ce rost ar mai avea dacă tu
nu ești niciodată lângă mine...
iartă-mă mama
nu nu asta am vrut ca să-ți spun...
am vrut doar să te invit de ziua mea care va fi
pe aprilie 4...
spune-i Dumnezeului tău
că ți-ai lăsat un copil pe pământ și că
ai vrea
să-i trimiți un zâmbet
învelit într-o lacrimă de mamă
și nimic mai mult...
da mama
știu că poate ar fi mai bine
să nu îți spun despre
lipsurile mele de aici și
să îți spun doar că
te iubesc
și că
am îmbătrânit de când
te tot aștept...
nu nu îți face griji
dacă Dumnezeul tău ar fi cinstit cu mine
te-ar lăsa să-mi trimiți
cadoul promis chiar dacă
nu va ajunge pe 4 anul ăsta
pentru gest i-aș mulțumi
sau mi-aș împreuna
cele două degete și
l-aș întreba
când m-a mințit ultima oară...
iartă-mă mama
gestul meu ar fi
unul de dragoste...
poezie de Teodor Dume (4 noiembrie 2022)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Lucian: Încotro, dom' director? Unde mergem?
Traian: La mine, Luci, unde altundeva?
Lucian: De ce? Ce aveți cu mine atât de urgent, încât nu puteați aștepta până la 12.00, când veneam noi acolo?
Traian: Tu ce crezi?
Lucian: Nu știu; nu-mi dau seama.
Traian: Îți dau un indiciu: Cine crezi că te așteaptă suspinând și vine zi de zi, rugându-mă cu lacrimi în ochi să o ajut?
Lucian: Mama?! V-ați ostenit degeaba, dom' director! Nu vreau s-o văd! N-am ce discuta cu ea!
Traian: Luci, stai! Nu fii rău! Mama ta suferă cumplit din cauza ta, pentru că nu te-a văzut de o săptămână.
Lucian: E vina ei. Am avertizat-o doar...
Traian: Uită ce s-a întâmplat atunci și hai cu mine! Acordă-i încă o șansă; nu se poate s-o refuzi. De altfel, știu foarte bine că și tu suferi din cauza ei. Nu te mai prostii! Nu fii îndărătnic! Lasă ranchiuna în urmă!
Lucian: V-a spus ea cumva că n-ar mai fi împotrivă? Acceptă ideea plecării în misiune?
Traian: Nu; încă este împotrivă, dar nu te va mai cicăli. Nu va mai încerca să te convingă să renunți la misiune, se va adapta la noua situație. Te rog, Luci, hai cu mine; n-o lăsa îndurerată! De ce vrei să prelungești această suferință? Cât crezi că mai pot suporta s-o văd înlăcrimată, implorându-mă s-o ajut? Astăzi a îngenuncheat în fața mea, deși nu era nevoie să procedeze astfel, doar ca să mă convingă să te aduc să vorbești cu ea.
Lucian: Mama a îngenuncheat?!
Traian: Da. Închipuie-ți doar... Spunea că dacă o să vină ea să te caute, o să fugi și o să te ascunzi, de aceea a apelat la mine.
Lucian: Are dreptate; așa am procedat în ultimul timp... Am evitat-o intenționat.
Traian: Și de ce? De ce oare? Hai! Cred că e cazul să renunți la acest comportament infantil și să dai dovadă de mai multă maturitate. Dovedește că ești capabil să-ți înfrunți și să-ți rezolvi problemele, doar vei fi comandantul misiunii...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dialog în familie
Nu semăn, cum îmi dau seama,
Nici cu tine, nici cu mama...
Cine-asemenea să-mi fie?"
"Nu știu... poate mă-ta știe!
epigramă de Nicolae Dragoș din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama
Mama
Nu are vârstă pentru a îmbătrâni.
E mama!
Aceeași, mereu tânără,
Dulce, limpede, tandră...
Frumoasă cum e ea,
E mama mea!
Mama
Nu are timp pentru a se jelui.
Cu timpul ce trece,
E mai precaută!
Ea nu varsă lacrimi
Într-o basma,
Ci le așterne cuminte...
Și nici, măcar,
Nu poate a se supăra,
Ea țese,
Geana zilei aprinde!
Privirea-i oglindă,
Chipul meu
Îl cuprinde:
Mă mângâie,
Mă îndeamnă,
Mă dojenește,
Îmi amintește!...
Mama mea e un zeu!
Păși-voi,
Căuta-o-voi mereu
Printre toți noi!...
Ați cunoscut-o
Pe mama?!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama mea
Mama mea e ca un trandafir,
Întruchipând iubirea pentru mine,
Ea are mângâierea de cașmir,
Și vrea să-mi fie mereu bine.
Ea este pentru mine un smarald,
Este ființa mea neprețuită,
Având întotdeauna suflet cald,
M-a ocrotit cu dragoste neasemuită.
Mereu m-a îndrumat spre bine,
M-a ajutat de multe ori la greu,
Știe ce e mai bine pentru mine,
Și-o voi iubi mereu, mereu!
poezie de Paul Aelenei Jr. din Lacrima dragostei (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu vinde marțipan
a murit tata
ca o pânză de pictor
întoarsă pe dos
de furtună
și nu am tăcere destulă
să caut un pod
o lumină
o scară
ce tristă e mama
e tristă de-aseară
nu plânge
nu știe
nu vede
nu vrea
privesc
o privesc
și mai văd
numai trei
tata
moartea
și ea
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama știe
mama știe că sunt mai frumoasă când iubesc
de aceea hrănește păsările de la ultimul etajul al babilonului ei
aici toate tablourile au geometria mea
urmele pașilor copilăriei se mai văd pe covoarele persane
în colțurile casei a ascuns hohotele mele de râs
și icoana chipului ei
biblioteca e plină cu povești
pe un raft de lemn de trandafir
cărțile mele
îmbrăcate în busuioc
mai sunt doar puține momente până să se îmbarce în
zepelinul acela cu care toți oamenii pleacă
spre lumea firelor de iarbă
dar ea ține morțiș să-mi spună că sunt frumoasă
mama știe că sunt fericită când iubesc caută în lada de zestre
rochia de mireasă
mi-o pune pe umeri să prind zborul îngerilor
mâinile îi tremură când îmi răsfoiește cărțile
cu ochii lacrimă de smerenie pe deasupra ochelarilor
soarbe lumina ochilor mei
mama știe că atunci când te-am întâlnit
nu am mai vrut să plec din sufletul tău
din poezia ta
din universul născut de tine pentru mine
cu pleoapele tremurânde mai citește un vers
îl mângâie ca pe un cântec și visează
mama știe doar este mamă
toate poeziile vin azi în poala ei
să mai asculte o poveste despre
cât de fericită este când te iubesc
poezie de Mihaela Meravei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păsărică în cuib de nisip
în inelușul terminal din tigăiță
cu ouăle deranjate cu nasul
mută-ți penele u
șor blurate, mirosind a feromoni de contact
(?!) - strânge
păsărică păsărică din dinți
femeia pe care o reprezinți
strânge și ea către piept copilașul
din lapte de păsări
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul este un om
Poetul este un om, el poate fi înjurat,
Scuipat, bătut, ucis, la nevoie, dar el nu va ucide pe nimeni,
Poetul este născut sub aripa unui înger,
El nu știe exact ce va urma, el scrie și nu știe
Că se pune la întrecere cu Dumnezeu,
Dar El, Domnul înțelege, îi iartă prostiile,
Cum și noi iertăm greșiților noștri,
Poetul iubește aiurea, năvalnic,
El nu poate fii un boșorog, cum îl numește
Vidanjorul de serviciu, el miroase a Paradis,
Chiar dacă-l ții zece ani la pârnaie,
Iubiți poeții și vă veți iubi pe voi mai mult,
Poetul este un om, dacă vreți, îl iertați,
Mai face și măgării uneori, că din lut este făcut,
El lasă în urmă pene de porumbel,
Pagini stropite cu sânge.
Este sânge de om și de înger.
Așa cred.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Mama e icoana sfântă
Mama știe rostul casei.
Este prima dimineața.
Mama știe tâlcul farsei,
Știe cum începe viața.
Mama-i cântecul de seară
Când pe noi ne prinde somnul.
E ziua de primăvară
Care înflorește pomul.
Mama-i cea care veghează
S-avem viață liniștită.
La greu, mama lăcrimează,
La bine e fericită.
Mama e icoana sfântă
Către care-întindem mâna.
E ființa cea mai scumpă,
Mama-i mamă-întotdeauna.
poezie de Dumitru Delcă (26 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Tu, Mama, pentru mine...
Mama este pentru mine,
Faptura cea mai scumpa in lume.
Pentru ca viata mi-a dat,
M-a crescut, m-a alintat
Si in fiecare zi
Nu-nceteaza a ma iubi.
Iar mereu eu vreau sa-i spun
ca ii multumesc oricum.
Pentru ca-n orice dimineata
imi ghideaza pasii-n viata
si in fiecare seara
ma acopeara-ntr-o doara
cu-un pupic si-o imbratisare
sa visez ce-o sa fiu mare.
Doamne, ce mult mi-as dori
Clipa asta de-as opri
Sa cant si copil sa raman mereu
Doar pentru tine mama stiu
Copil in imima-ti eu o sa fiu.
Te iubesc, MAMA.
poezie de Lucretia Timus (28 februarie 2017)
Adăugat de Lucretia Timus
Comentează! | Votează! | Copiază!