De-acum liliacul s-a scuturat

De-acum liliacul s-a scuturat.
Petalele trandafirilor vor repeta
şabloanele ultimelor generaţii, iar tu mergi
pe-aceelaşi drum. Marşul Primăverii
s-a terminat. Vara, de asemenea,
va suna curând retragerea.

poezie de Michael Cayley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În plictiseala asta, cânt!

Ştii? S-a scuturat demult floarea de tei!
Demult s-a scuturat şi liliacul!
În glastra veche luminând cerdacul
S-au desfăcut câţiva boboci muscatei!

Un vânt, înălţă fumul ţigaretei
Şi leagănă între salcami hamacul!
S-a scuturat demult floarea de tei!
Demult s-a scuturat şi liliacul!

Pe sârmă curg stropi calzi din pliii fustei
Vopsită roşu-sânge precum macul,
Dă-n foc cafeaua pierzând tot caimacul
Şi-n plictiseala asta-ţi cânt, vrei sau nu vrei:

Ştii? S-a scuturat demult floarea de tei!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu doar a descoperit frumuseţea florii de tei, în tot miracolul auriu de mireasmă adormitoare. Teiul înfloreşte în proporţii cosmice, când florile primăverii şi-au scuturat petalele, florile anonime de tei se fac ştiute.

Iuliu Bărbat în Nedeia florilor
Adăugat de Carmen Daniela Deaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea mea

Eu ştiu că tu nu meriţi dragostea
şi-mi place totuşi să ţi-o dăruiesc;
dar parcă bolta merită vreo stea,
şi totuşi câte-ntr-însa s-oglindesc...

Nu meriţi iarăşi clipele de-acum
şi gândurile bune câte ţi le-am dat,
dar parca merită noroiul de pe drum
petalele ce peste el s-au scuturat?

Iubirea însă e ca soarele,
care ramâne pururea curat
şi dupa ce milos i-a sarutat
leprosului, pe uliţă, picioarele.

poezie clasică de Magda Isanos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petalele de mai

S-au scuturat petalele de mai
E-n suflete şi inimă primâvară
Pulsează inima de sărbători
Flutură tricolorul peste ţară.

Se-ascund în grâne, dragoste şi dor
Strămoşii ne stropesc cu rouă faţa
Privim nelămuriţi în viitor
Şi aşteptăm să se ridice ceaţa.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a înflorit liliacul

Mă socotesc destul de fericit
Că liliacul iarăşi mi-a-nflorit
Şi-mi umple camera cu-n blând parfum,
Iar trecători se-opresc şi-admiră-n drum.

Tot astfel liliacul înflorit
Ne-a-mpreunat, timid, când ne-am zâmbit,
Parfumul lui aşa mult ne-a plăcut,
N-am stat pe gânduri când ne-am cunoscut.

Pe-atunci treceai din ce în ce mai des
Şi crengi de liliac eu ţi-am cules,
Iar în crenguţe-am furişat şirag
Câte-un sărut de dragoste şi drag.

Azi liliacul nu mai are flori,
Şi simt cum se petrec ai mei fiori,
Tu nu mai vii să-ţi dăruiesc parfum,
Stau rătăcit ca cerşetoru-n drum.

Dar pentru florile de liliac
Voi şti de-acuma ce să fac:
Culeg, dar le usuc şi le păstrez,
Iubirea noastră s-o reinventez.

Cel ce iubeşte şi nu uită
Şi ziua i se pare scurtă,
Aşteaptă să-nflorească liliacul:
Vrea inimii ca să-i găsească leacul.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urâţenia exprimată pe scenă cu mijloace inestetice irită nervii publicului. Efectul unui asemenea spectacol este mai curând fiziologic decât psihologic.

citat din Michael Chekhov
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara

Îmi place uneori,
Vara,
Când simt respiraţia pământului,
Să povestesc
Despre iubirea macilor de câmp.
Atunci
Desprind din păr
Petalele roşii,
Una
Câte una,
Ca vara cuvintelor mele.
Le pun pe gură,
Pe ochi,
Pe palme,
Pentru că fiecare
Ştie să spună o poveste

poezie de Virginia Carianopol
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia ce-i pus pe contre
eu îi spun încă de-acum:
Cu fundul în două luntre
nu poţi sta când mergi la drum.

catren de Dumitru Delcă (27 iulie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

copac înflorit -
mireasa primăverii
liliacul alb

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

10

Florile vorbesc.
Se aşază în palma primăverii
să îşi dăruiască inima.
De atâta dragoste, nu pot altfel.
Îşi deschid petalele răspândind parfumul.
Pernele vorbesc.
Aşezarea şi plinul le trădează povara dulce a trupului
care a zăbovit preţ de o mirare
în chemarea sângelui.
Timpul vorbeşte.
Se spaţializează în esenţe visul primăverii.(14.03.2023)

poezie de Iulia Dragomir (14 martie 2023)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ironie

În fundul unui vechi sertar
Păstram scrisorile Mariei;
Le-am recitit deunăzi iar,
Şi râs-am râsul ironiei.

În toate-acele vorbe, una
Suna mai fără de-nţeles,
Şi ea se repeta mai des,
Era cuvântul: totdeauna!

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liliacul a înflorit

A înflorit liliacul, floarea florilor,
Ea este leacul pentru cei
Care iubesc cu multă
Patimă, dragoste şi dor.

Liliacul, frumoasă floare
Care înfloreşte pe meleagul meu,
El este ca un soare,
Care luminează chipul tău.

Mirosul lui îmbătător
E ca un vânt cald de primăvară.
El e ca un dulce fior
Care îţi face viaţa mai uşoară.

Liliacul din nou a înflorit
Şi s-a îmbrăcat în alb,
Parfumul lui s-a răspândit
Peste frumosul meu meleag.

poezie de Vladimir Potlog (2 mai 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liliacul un colţ al casei îl ascunde,
Parfumuri florale aerul primăverii întrepătrunde,
Un pisoi perechea insistent îşi cheamă,
Zorile se nasc fără dare de seamă.

catren de Valeria Mahok (21 aprilie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupul ori necunoscutul ori domnul de scrum prin somn, prin copac mă strângeau de gât prefăcându-mă în mac mi-am scuturat petalele şi-un vânt le-a dus, el ştie unde...

citat celebru din Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O noapte de toamnă

e toamnă târzie-n palmele verii
se scutur copacii în rugi si blestem
cu umeri de ceara si joben de matase
isîşi leapada vara in tamaia din lemn.

cavaleri de rugina din trambite suna
sorocul iubirii in pas cadentat
în tropot de cai cu coamele rosii
răsună potcoava si pintenii bat.

herghelia de frunze, napustind rasaritul
cu fruntile albe de-argintii din flori
anunţă rascoala tacerii pe buze
ce-n furii se zbate cu timpu-n sudori.

triumfă privirea din geamatul serii
străluce scanteia pe trup in parfum
se-ascunde şi ceasul la sanul secundei
e-o noapte de toamna in vara de-acum.

si picura roua, si verdele-n frunza
aroma ciresii curge in ploi
din roze timide cu obrajii de sânge
se naşte iubirea doar pentru noi.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un pescar se reazemă de vechiul pod de piatră

Un pescar se reazemă de vechiul pod de piatră,
pod redus de soarele din spatele lui
la două dimensiuni întunecate. Potecile
de pe fiecare mal se pierd printre urzici.
El priveşte cerul, în vreme ce firul undiţei atârnă
ca o întrebare inversată
într-o lume în mişcare, golită de reflecţii.

poezie de Michael Cayley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Forţa primăverii – misterioasă, fecundă, puternică dincolo de orice măsură.

citat din Michael Garofalo
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul ăsta a ajuns o ruină. De-acum încolo va fi admirat de generaţii întregi.

aforism de Mihail Mataringa (4 decembrie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin tăcutele amurguri

Mi s-a ascuns,
din văzduhuri, vara
şi nu mai arde
ţarina ca para;

de-acum frunza
va muta din geamuri
odiseea serii
dezmierdată-n ramuri.

Prin tăcutele amurguri,
asfinţirea verii
îmbracă în roadă
gutuii şi merii;

asemenea lor,
inima-mi cutează,
iar miezul vârstei
încă mă păstrează.

poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa trăită

Mult mă-ndeamnă inima
Către sfârşitul de drum,
Mă frământă patima,
Din văpaie să fac scrum.

Deschide-ţi braţele, Tată,
În curând sosesc la Tine,
Viaţa mea, imaculată,
Vrea culcuş cu stări creştine.

Am drum scurt pe-acest pământ,
Plămădit din bine - rău,
Călăuzit de Duh Sfânt,
Primeşte-mă, sunt al Tău!

Iartă-mi sufletul smerit,
Zvântă-mi lacrimile ude,
Lângă fraţi am suferit
Blasfemii şi bârfe crude.

Dar lumina străluceşte
Iară fraţii mei, de-acum,
Deschid braţele, lumeşte,
Pentru cei lăsaţi în drum.

Ţineţi braţele deschise,
Am nevoie de culcuş,
Tată, vin pe căi promise
În al palmelor căuş.

Binecuvântez norocul
De-a fi trăit ca om bun
Dar mi s-a-mplinit sorocul:
la revedere, drum bun!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!