Iubeşti?

A ce miroşi, frumosul meu? A maci?
Dar macii n-au miros.
Pe bune?
Eu simt aşa liniştea lor, când te privesc.
Iar ochii tăi sunt galbeni.
Nu se poate?
Lucesc ca Soarele în miez de vară.
Tu arzi ca focul, ce ai oare?
Iubeşti?
Pe mine?

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miez de vară

Afară e cald şi bine,
Soarele e sus pe cer.
Oamenii sunt ca un roi de albine,
Pământul e ca un curcubeu.

Un curcubeu în mii de culori
Care a răsărit după ploaie
Şi a scos soarele de după nori
Şi a făcut lumea să fie mai vioaie.

Un vânt adie uşor legănând
Frunza de pe copaci.
Pământul e frumos...
Ca o grădină înflorită de maci.

E miez de vară,
Oamenii sunt fericiţi
Că e cald afară
Şi în suflet simt că sunt iubiţi.

poezie de Vladimir Potlog (12 iulie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Putred

Simt miros de putred
Ceva în mine moare
O fi speranţa?
O fi visul?
Miros de lăcrimioare
Simt.
Şi gust amar îmi vine
De la stomac o fi?
Sau de la tine?
Şi greaţa mă cuprinde
De tine?
Sau de sete?
Ma dor şi buzele
Şi simt miros de plete.
Dar pletele miros?
A tale da, acum
Şi tu mă înfiori.
Urăsc şi al tău nume
Pe tine,
Vreau să mori.
Dar nu muri
În ceruri nu ai loc,
Stau îngerii la soare.
Eu simt miros de putred
Ceva în mine moare.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Too much... maci

un mac... doi maci... trei maci...
un câmp de maci...
prea frumos în natură,
prea mult în poezie...
de atâţia maci, văd roşu
şi nu mai raţionez,
că tot sunt Taur!

când "lălăim" macii,
ei se răzbună,
se demonetizează,
se depreciază,
se devitalizează,
se ofilesc,
fiind
şi-aşa foarte fragili...

piere magia...
tot ce e mult strică
sau... se strică, nu?

dar când, pe lângă maci sângerii,
adăugăm în verdele ierbii
sau al grâului
câteva albăstrele,
câteva margarete
şi o mare IUBIRE...
se naşte ceva sublim,
numit şi simţit
POEZIE...

mac... mac... mac...
un mac... doi maci... trei maci...
prea mulţi maci!
ce de maci!!!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focul dorinţei mele

Seara, când liniştea se lasă
Şi raza soarelui păleşte,
Luna încet pe cer se-nalţă
Iar eu simt cum dorinţa-mi creşte.

Un cântec blând abia se-aude
Iubirea-acum îmi curge-n vine
Şi trupu-ntreg mi se aprinde
Atunci când tu vii lângă mine.

Te ghemuieşti la mine-n braţe
Şi lumânarea se topeşte
Parfumul tău umple-ncăperea
Iar pofta mă înnebuneşte.

În ochii tăi privesc întruna
Şi părul tău n-are pereche
Îţi gust a gâtului dulceaţă,
Te muşc uşor de o ureche.

Vorbe de dragoste-ţi şoptesc
Iar tu-mi răspunzi cu un oftat
Vai, cât de sexy poţi să fii
Când trupul tău s-a deşteptat!

Tu eşti dorinţa mea-nfocată
Pe care-o simt când te dezbrac
Aşa că te întind pe spate
Iar ţie-ţi place tot ce-ţi fac.

Ai forme fine şi-atractive
Să mă opresc nu sunt în stare
Căci sânii tăi se-nfiorează
Când îi ating cu-o sărutare.

Mă las purtat de-a ta iubire
Şi-ndată mă cuprinde zelul
Să ne iubim la nebunie,
Să facem dragoste-n tot felul.

Ah, ce plăcere minunată!
Ah, ce extaz, ce încântare!
Ce bine-i când te ţin în braţe
Şi ne iubim fără-ncetare!

Şi nimeni în această lume
Nu poate fi la fel ca tine
Căci numai tu-mi dai fericirea
Şi îmi aprinzi focul din mine.

poezie de David Farrar, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A tine, A mine

Mai miros a tine, mai miroşi a mine,
o să vină vremea să ne şteargă ea,
încercare aspră, misiune grea,
nouă, niciodată, nu ne va fi bine.

Te-am iubit cu moartea în împreunare
te umpleai de mine, iarăşi te vâna,
azi rămâi cu moartea, tristă, blânda mea,
eu rămân cu pielea scânteind de sare.

Mai miros a tine, ochii mei sunt plini
de-ale tale lacrimi până în călcâie,
dragoste finală, moartea mea dintâie,
floare-n gelozia sectelor de spini.

Mai vorbesc cu tine - trist şi dureros
prin al cărnii noastre-mpreunat miros.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lampa

Aprins-am lampa şi mă uit pe drum,
Trec oamenii în sus şi-n jos,
In sobă lemnele trosnesc şi se fac scrum.
Tu unde eşti, iubitul meu frumos?

Ţi-am spus că-mi placi, când era încă primăvară,
De-atunci te-aştept şi nici urmă de tine.
De ce m-ai amăgit? Putea să mi se pară?
Să te aud şoptind, că o să vii la mine?

Sting lampa si mă pun în pat, mă doare
Si tot ce n-am trăit cu tine, iar şi iar,
Îmi vine-n minte, ca o sărbătoare.
Simt gust de praf şi de amar.

Din aşternut, agale mă ridic si fac lumină,
Îţi scriu câteva rânduri si le-arunc în foc
Aud la geam bătăi. Of, fă Doamne să vină!
Dar nu eşti tu, e vântul. Ce noroc!

Că de-ai fi apărut în miez de noapte,
Te-aş fi cuprins cu ochii şi cu gura
Şi poate că te-ar fi ucis căldura.
Să arzi de viu. Ce chin! Ce moarte!

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jur

Ai dat iubirii un nou început,
Atunci când eu voiam s-o-nchei,
În jur miros de flori de tei,
Şi dragoste în ochii mei,
Eşti chiar cum nu am mai văzut...

Şi poate tu nu m-ai crezut,
Când ţi-am şoptit că te iubesc,
Mi-ajunge doar să te privesc,
Cu un sărut mă multumesc,
Chiar am găsit ce am cerut...

Vreau să te chem, simt că sunt mut,
Tu stai în flori, mă chemi acolo,
Picioarele mi-au împietrit,
Te-ndepărtezi de mine Lolo,
De ţi-am greşit, jur că n-am vrut!

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Oare de ce simt cum fiecare bătaie a inimii tale..
curge prin mine..
impletindu. şi freamătul
cald, alunecos..
in sângele meu..
Si parca răsuflarea. ti,
e prelungirea răsuflărilor mele....
Iar atingerea gândurilor tale,
văpaie în mine naste..
Oare de ce când tu plângi
lacrimile curg pe obrajii mei,
iar când te simt zambind
ochii mei sclipesc şi am zâmbetul larg
şi senin...
Oare din senin?
oare aşa se leagă ombilical sufletele?

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce laşi macii să moară?

De ce laşi macii să moară,
De ce te tânguieşti?
În noaptea fierbinte de vară
Mai bine-i să iubeşti!
Strigă-ţi iubirea, ocroteşte-o,
Nu, nu o lăsa să plece!
Viaţă-i scurtă, se ofileşte...
Sărută macul, zâmbeşte!
În lanul de grâu sădeşte iertarea,
Din spicul copt fă pâini de iubire!
Nu auzi cât de molcomă-i chemarea
Cer şi Pământ în dulce unire?
Bea bobul de rouă dimineaţa,
Piciorul desculţ paşii să-ţi poarte
Pe-al tău drum până s-o sfârşi aţa
Şi nu-ţi lăsa visele furate!
De ce laşi macii să moară,
De ce te tânguieşti?
În noaptea fierbinte de vară
Mai bine-i să iubeşti!

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă simt un om fără sens şi nu-mi pare rău că n-am niciun sens. Şi de ce mi-ar părea rău, când de haosul meu nu se poate alege decât haosul? În mine nu există nicio voinţă înspre formă, spre cristalizare, sau un ideal. De ce nu zbor, de ce nu-mi cresc aripi? Nu este în dorinţa mea de zbor o fugă de existenţă? Şi n-aş fugi în acest zbor cu toată existenţa, cu tot ce e fiinţa? Simt în mine atâta fluiditate, încât mă mir cum de nu mă topesc şi nu curg. Aş vrea ca fiinţa mea să se transforme într-un fluviu cu ape tulburi şi năvalnice, care să poarte numele meu şi care să curgă ca o ameninţare apocaliptică. Oare va stinge această apă focul din mine, şi focul din mine va evapora această apă? În mine sunt numai aburi şi scântei, inundaţii de foc şi incendii de apă.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea şi macii

Hai să lăsăm iubirea în pace!
Un porumbel cu inima albă
Nu mai privi la noapte stelele!
Ochii lor sunt o salbă
Puţin adevăr şi prea multă lumină
Uneori şi vântul se tot asmute la lupi
Crucea urcă pe cer
Rugăciuni se ridică din ger
Şi vine o zi la ferestre cu maci
Precum toaca-n iubire începe să plângă
Şi tainică apa ascunde cuvinte,
Săpându-ţi culorile iernii
Când macii sunt domni peste ceruri.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare sunt eu?

Oare sunt eu cea de atunci
Când ruşinată îmi plecam privirea
Oare sunt eu cea de acum
Când înflăcărată îţi caut iubirea
Oare sunt eu oare nu sunt
În mine sângele a prins sa fiarbă
Şi stau la pândă între da şi nu
Între cea de acum şi cea de atunci
Şi îmi ţes amintirile cu aţa durerii
Şi trag cu dinţii de un nou început
Mă-nfăşor în mantia uitării
Şi-mi pun ciucuri în diverse culori
Îmi aprind albastrul din suflet
Şi aştept...
Îmi împart zilele între cea de acum
Şi cea de ieri
Închid ochii şi vorbesc cu mine
Oare sunt eu cea de atunci
Oare sunt eu cea de acum
Oare sunt eu dintotdeauna
Iubindu-te pe tine...

poezie de Florentina Danu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banii n-au miros

Bucuros c-a luat o mită,
Zice un funcţionar veros:
"Sunt bolnav de sinuzită,
De-aia banii n-au miros".

epigramă de Alexandru Truţă
Adăugat de Alexandru Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noiembrie cu maci

izgoniţi din lan macii ard şi se scutură pe asfalt
într-un paradis arid şi secetos fără nici un râu
un fur a băut în întregime apele
să rămână numai otrava şi exilul spre cer
şi pălăvrăgelile despre fericire

ca să-l pipăi cu mâinile sfârşitul e coborât în stradă

predicatorii morţii tac nu mai amintesc de moarte
nu umblă cu flacăra aprinsă în mână li s-ar stinge
cuvintele lor ar suna un amestec greţos de salive
hrană pentru cancerul timpului de neadevăruri

macii au fost izgoniţi din lan
înăbuşiţi de junglă
n-au apucat să viseze să fie mântuiţi
avuseseră de trăit bucuria tinereţii doar o vară
Dumnezeu însuşi e tulburat şi descumpănit
de ce atâta exil şi izgonire de pe pământ
de ce atâta plânset al celor ce-şi strigă disperaţi
setea din maci
într-un noiembrie cu soare

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câmpul meu cu flori

Iubitule, eşti câmpul meu cu flori,
Ai buzele ca macii, tremurânde, moi
Si ochii ţi-s ca florile de Soare-n nori.
Când mă priveşti, dispare totul, numai noi

Ramânem. Singuri, pe Pământul tot
Şi toată frumuseţea lumii e a noastră.
Dă-mi mâna să mă ţin de tine, nu mai pot,
Picioarele mă lasă, inima e albastră.

Inchide ochii că mă ard şi doare,
Cu palma ta cuprinde-mi sânii, gura.
Opreşte-mi inima, că vrea să zboare,
Să-mi lase pieptul gol. Iubesc natura

Şi campul meu cu flori creat de ea, al meu,
Doar pentru mine, asta mi-e averea.
Iubitule, atat de bun e Dumnezeu,
Că mi te-a dat să îmi alini durerea.

Şi ce miros indrepţi spre mine,
De trandafiri când râzi şi de bujori,
De liliac când mă săruţi şi ţi-e ruşine.
Iubitule, eşti câmpul meu cu flori.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemurire

Sfârşitul e cel care ne apără de pieire;
Sfârşitu-i nemurire.

Minte opacă,
Lasă lumina să te pătrundă,
Lasă lumina să-ţi arate
Nemurirea,
Căci eu o văd în fiecare clipă;
O simt şi-o adulmec,
O simt şi-o ating;
Nemurirea sunt eu,
Eu sunt nemurirea.

Nu voi piei,
Ci doar voi învia,
Nu voi pleca,
Ci doar voi aştepta
O clipă-n puls faţă de alţii.

Nu vezi?
Sunt om, sunt muritor,
Sunt o străină;
Căci nici eu nu mă cunosc.
Sunt lipsă, sunt absenţă,
Sunt soarele fără lumină…
Şi vreau s-o caut, să o găsesc
Mi-e dor să strălucesc!

Miros de cetină arzând,
Sunt vânt.
Miros de fân uscat,
Sunt rădăcina sub copac.
Miros de ramură de tei,
Sunt pleata salciei.
Miros de acasă,
Sunt bunica ţesând la fereastră.
Miros de viorea târzie,
Sunt poezie.
Miros de copilărie,
Sunt eu, sunt veşnicie...

poezie de Francesca Buta
Adăugat de Francesca Buta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi iubito

Ochii tăi iubito sunt ca marea
Când este liniştită şi curată.
Ochii tăi iubito e ca luna când răsare,
Parcă e un chip frumos de fată.

Ochii tăi iubito sunt ca vântul
Când se plimbă liniştit printre copaci.
Ochii tăi iubito sunt ca o grădină,
În care au înflorit mii de maci.

Mi-i dor de ochii tăi iubito.
Şi dacă nu-i văd macar pe o clipă,
Sufletul Îmi plânge în mine
Şi în jurul meu totul se risipă.

poezie de Vladimir Potlog (2 aprilie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mac roşu

maci roşii care au răsărit
în lanul de secară.
se unduiesc uşor în vânt
în zilele de vară...
eu îi privesc din mocăniţa
ce urcă încet un deal
trăgând cu ea două vagoane
şi fluierând prelung
că peste şine au trecut
vreo câteva mioare...
privesc prin geamul coborât...
cu părul meu zburlit de vânt
spre luncă...
văd lanul de secară
cu macii roşii unduind
în prag de seară...
şi n-am să-i uit nicicând.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înserare

Eu nu ştiu ce poate să însemne
De-atât de tristă sunt din nou.
Să fie oare o simplă întâmplare?
Să fie oare un ecou?

Răcoarea înserării, încet, subtil, coboară
Iar pacea şi liniştea amurgului devine tot mai clară.
E timpul, când stau la birou cu condeiul în mână,
Momentul când, gândurile-mi vin ca o furtună.

Eu nu ştiu ce poate să fie
De somnul la mine n-a fost
Ori poate o altă poveste începe să-nvie
Şi totu-mpreună se leagă cu rost.

poezie de Daniela Gumann din Florile cireşului tânăr (2017)
Adăugat de Daniela Gumann
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciocolată amară

Femeie, cine te sărută pe frunte şi pe inimă?
Doar vântul? Şi soarele când nu te-ascunzi de el?
Şi ploaia, uneori, sau neaua. Dar de iubit cu patimă?
Nu-i cine. Doar în vise mă cuprinde şi m- alintă uşurel,

Un tânăr ce miroase-a maci, cu ochi de ciocolată amară.
Mi-e drag, dar tare-i încruntat şi mai mult mânios îl ştiu.
Îmi face nopţile frumoase şi... poate-l păcălesc la vară,
Îi descreţesc fruntea şi mintea. Aş vrea să simt dacă e viu.

O fi, că doar nu umblă mort pe drum, sau.... poate.
Dar dacă-i mort ce-o fi păţit? Vreo boală? Sau iubirea?
De-aceea nu mai vrea plăceri să aibă. Nici păcate.
De înviat nu l-oi putea. Doar Dumnezeu, c-a lui este menirea.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!