Noiembrie cu maci
izgoniți din lan macii ard și se scutură pe asfalt
într-un paradis arid și secetos fără nici un râu
un fur a băut în întregime apele
să rămână numai otrava și exilul spre cer
și pălăvrăgelile despre fericire
ca să-l pipăi cu mâinile sfârșitul e coborât în stradă
predicatorii morții tac nu mai amintesc de moarte
nu umblă cu flacăra aprinsă în mână li s-ar stinge
cuvintele lor ar suna un amestec grețos de salive
hrană pentru cancerul timpului de neadevăruri
macii au fost izgoniți din lan
înăbușiți de junglă
n-au apucat să viseze să fie mântuiți
avuseseră de trăit bucuria tinereții doar o vară
Dumnezeu însuși e tulburat și descumpănit
de ce atâta exil și izgonire de pe pământ
de ce atâta plânset al celor ce-și strigă disperați
setea din maci
într-un noiembrie cu soare
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Marilena Tiugan. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.