Doar "ego-ul" depune efort, altfel nu ar putea să-şi justifice posesia. Apoi frica de a nu pierde acea posesie imaginară îl va poseda. Aşadar, tot ceea ce ego-ul crede că posedă în fapt, îl posedează, îl stăpâneşte. Doar aşa prin efort şi posesia care rezultă în urma acestuia, "ego"-ul/mintea suferă o separare imaginară de întreg pe care fals o defineşte "Al meu"... Nu există nimic "Al meu" sau "Al vostru" şi până când omul nu va realiza asta, el va urma "ego"-ul care îşi justifică războaiele prin posesie; "Ţara mea", "Teritoriul meu", "Educaţia mea şi ţilivizarea ta." În concluzie, tot ceea ce ai în fapt sunt gânduri pentru care eşti în stare să ucizi şi nu viaţa care este lipsită de orice posesie fiind în tot şi în toate.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un lucru este cert, am făcut drăcovenia şi prosteala care o spun ei ani de zile, singurul lucru care se va întâmpla este că te vei zidi într-un supra-ego spiritualizat de 5000 de carate şi nu o să mai poţi auzi cu adevărat nimic de bun simţ când ţi se va împărtăşi din inimă asta. Tot ceea ce se va petrece este doar o muncă interminabilă sisifică de a începe să fii "conştient" de picăturile de apă care îţi intră în chiloţi când plouă, şi o poţi duce aşa până în calendele greceşti când eşti conştient de numărul de celule roşii din sânge. Dar în veci vecilor, asta nu va duce la a fi conştient de cine eşti şi fireşte nu te va reîntregi. Ce se VA ÎNTÂMPLA DE FAPT: doar vei deveni obsedat de control şi nimeni şi nimic nu îţi va mai putea satisface ego-ul "matur-spiritualizat" şi îmbătat cu un orgoliu hilar, dar cosmetizat. Dacă vrei să conştientizezi ceva începe mai întâi să conştientizezi pe cel care conştientizează, pentru că dacă el este o minciună, este fals atunci tot ceea ce va conştientiza va fi fals din rădăcină! Aşadar, află mai întâi "eu"-l care face pe conştientul care vrea să conştientizeze ceva. Tu eşti dincolo de conştienţă şi inconştienţă, acestea sunt stări duale tranzitorii. Fii ceea ce eşti, fii Nenăscutul întregului vis născut!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mintea care încearcă să îi mintă pe alţii începe întotdeauna cu tine. Dacă un om are între 50 de mii şi 70 de mii de gânduri pe zi oare cum vei controla un astfel de vacarm de infern si la ce bun? Cu excepţia lui Pantanjali şi a altor rătăciţi yoghini toţi mari realizaţi spirituali îţi vor spune să recunoşti mai întâi Sinele şi mintea se va resorbi aici instantaneu. Cu cât încerci să controlezi mintea cu atât ego-ul este mai puternic pentru că de fapt e mintea cea care încearcă să controleze mintea. Asta am încercat şi eu şi Iisus, şi Buddha şi Nisargadatta, etc şi fără excepţie am eşuat. Aşadar, recunoaşte doar Sinele şi "eu"-l psihologic sau ceea ce fals numeşti "mintea mea" se va evapora instantaneu. Adevărul sau Sinele nu se ocupă cu scamatorii referitoare la pornirea sau oprirea minţii, ci cu simpla prezenţă în care toţi aceşti scamatori sau mincinoşi vor veni şi vor pleca. Spun mincinoşi pentru că cel care spune că el controlează mintea minte. Sri Ramana Maharshi, Sri Mooji şi implicit şi eu ţi-o spun din experienţă directă. Tu recunoaşte mai întâi Sinele şi apoi el va fi cel care va face totul şi nu ego-ul tău.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din cauza minţii care îl orbeşte omul modern nu poate să vadă în ce suferinţă îl ţine siguranţa şi cât de multă fericire şi libertate i-ar putea oferi dragostea. Doar ego-ul în ignoranţa lui crede că natura dragostei umane e de a satisface simţurile animalice, de fapt ea uneori izbeşte cu putere ego-ul căci rolul ei etern neştiut este să ne piardă pentru "dragostea umană", aşa anostă cum o crede ego-ul, doar astfel ne va reîntoarce la dragostea sau Viaţa Divină. Exact de aceea, cele mai multe relaţii sincere se sfârşesc în depresie.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte lucrurile pe care ţi le doreşti ca şi când ar fi deja în jurul tău, în permanenţă; priveşte-te pe tine cum le ai şi cum le foloseşti. Foloseşte-le în mintea ta, aşa cum le vei folosi şi când le vei avea în posesie. Păstrează această imagine mentală până când ea devine clară şi distinctă, iar apoi asumă-ţi Atitudinea Mentală de Proprietar asupra tuturor lucrurilor din acea imagine. Ia-le în posesie, în minte, cu credinţa totală că sunt deja ale tale. Nu renunţa la această posesie mentală; şi nu te îndoi o clipă în credinţa că toate astea sunt reale.

Wallace D. Wattles în Ştiinţa de a deveni bogat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sau poate că ceea ce mintea numeşte fals drept "apariţia aşa-zişilor cunoscători" este doar propria înţelepciune perenă a inimii? Pentru că doar ea este singura care nu apare şi nu dispare fiind aşa cum bine zici "ceea ce este". Altfel ar fi o contradicţie duală pentru că noi nu suntem eticheta minţii de/ca "fiinţe umane", nu apărem, nu dispărem, nu ne naştem, nu murim. Toate aceste dualităţi nu aparţin de "ceea ce este", ci doar de efemeritatea visului numit corp-minte. Doar mintea crede că "aşa-zişii cunoscători" mai exact înţelepţii sunt despărţiţi de propria noastră inimă, când în fapt ei sunt unica noastră inimă non-duală. În afara falsei idei a "ego"-ului că "eu sunt forma" unde altundeva mai există despărţire, separare? Mintea creează iluzia formei şi induce falsul sentiment al separării ce nici măcar dragostea nu-l mai poate aboli,. dar imediat ce am depăşit limitarea numită "mintea mea" noi vedem că aşa cum aerul uneşte toate formele între ele. Spiritul unic din care ele se nasc şi dispar îl suntem noi toţi.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine face: omul sau Dumnezeu? Dragul meu, întrebarea ta e o capcană, dar nu pentru mine, ci pentru tine... Dacă faci tu, ego-ul tău se va umfla în pene, dar dacă face Dumnezeu, atunci ai găsit un vinovat la toată năpasta acestei lumi. Dacă Dumnezeu face, atunci această lume trebuie să fie reală, nu-i aşa? Mintea îţi spune că Dumnezeu a făcut lumea în 7 zile, dar pe ea, neprihănita, nu a terminat-o nici până acum, nu? Mintea spune astfel de aiureli, nu Dumnezeu. Aşadar, orice variantă ai alege, vei fi în capcana facerii şi deci a minţii. Întrebarea corectă ar fi: MAHARAJ, EXISTĂ FACERE? Şi fireşte, răspunsul este: "Nu, nu există." Tu, într-un vis, visezi că ai făcut o mulţime de lucruri sau că "Dumnezeu" a mai făcut o lume pentru tine, dar imediat ce te trezeşti, vezi că de fapt, nimic nu era adevărat, doar visai asta. Când te vei trezi şi din cel mai lung vis al tău numit "veghe", vei vedea că de fapt, nu există nici o facere, doar visai asta. Noi nu am fost născuţi vreodată şi atunci, cine face? Doar Dumnezeu, Sinele, e Real. Noi suntem unicul Dumnezeu! Mintea este ireală! Iată de ce, ceea "ce faci" nu are absolut nici o legătură cu ceea ce eşti. Ceea ce eşti, e dintotdeauna şi pentru totdeauna, dar Întreaga facere a acestei lumi e doar deşertăciune sau vremelnică visare!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Absolut fără nici o excepţie şi absolut de fiecare dată când atingi gândul inevitabil atingi ego-ul. De asta el e atât de mândru de mizeria cunoaşterii. Şi cu cât cunoşti mai mult cu atât separarea pare mai mare, mai lungă şi suferinţa pe care o atrage după ea mai sfârşitoare. Ego-ul prin cunoaşterea spirituală Doar te izolează de ceilalţi ca apoi să te poată arunca în braţele crude ale suferinţei de la înălţime. Toată cunoaşterea e doar deşertăciune care îţi gâdilă ego-ul, de aia eşti aşa mândru de ea, arunc-o în primul tomberon. Când ego-ul nu mai are cunoaştere va sucomba în eterna-ţi nemişcare. Tot ceea ce ştii despre tine e capcana cunoscutului, renunţă la această limitare.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ego-ul crede că are un corp ce ar putea, la rândul lui, să "îşi piardă viaţa". Cineva chiar m-a întrebat de curând: "Unde se duce viaţa după ce murim?" Întrebarea pentru identitatea născută corp-minte pare foarte validă, dar de fapt ea este complet invalidă, şi iată de ce! Aşadar la întrebarea: "Unde se duce viaţa după ce murim?" eu, la rândul meu, am întrebat: "Dar de unde a venit? " Credem că viaţa vine de undeva şi se aciuiază în pârlitul de butoi cu rahat numit corp-formă şi că el deja avea maladia devastatoare numită "gândire". De aceea, întrebarea: "Unde se duce viaţa după ce murim?" pare foarte pertinentă, dar dacă în fapt nu e deloc aşa? Oare unde se duce spaţiul după ce copacul a putrezit demult? Oare a venit spaţiul de undeva sau spaţiul era Aici dintotdeauna şi forma doar l-a invadat? Analogic vorbind, Viaţa pe care o eşti este dintotdeauna şi pentru totdeauna, ea nu vine şi nu pleacă nicăieri, doar identificarea cu ego-ul te face să crezi şi să spui trăsnaia: "corpul ăsta sunt eu!" în fapt, toate corpurile sunt ale Tale şi se scaldă în Tine, Tu cel care eşti Viaţa, şi nu "ai viaţa", exact cum peştii se scaldă în ocean.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Văzătorul este liber de vedere! În momentul în care realizezi că tu eşti Conştiinţa, ego-ul este complet dizolvat. Nu se pune problema să abandonezi ego-ul, ci să recunoşti Conştiinţa. Ea este Veşnic Prezentă, este Acum, Aici. Cunoscutul însuşi creează frica, prin limitare şi raportare la el însuşi. Gândului despre frică îi este frică de gândul de libertate. Când noi avem recunoaşterea, acest sentiment de separare dureroasă de/între mine şi restul lumii dispare. Apoi, dispare dorinţa de a mai căuta ceva, ai ajuns la capătul oricărei forme de căutare. Apare acel sentiment al Veşniciei, al Vieţii Veşnice. Conceptului de frică din mintea ta îi este frică de conceptul de libertate. Cât de valid poate să sune asta? Doar Prezenţa există, nu există nimeni care să fie prezent. Doar cuvintele există, nu există nimeni care să vorbească. Există doar ascultarea/auzul, nu există niciun ascultător. Când laşi aceste cuvinte să intre în contemplare în tine, vei vedea că există foarte mult spaţiu în ele. Cuvintele care răsar din linişte, se întorc înapoi în liniştea desăvârşită, cui aparţin? Ce anume nu trece pentru că este deja de veacuri Veşnicia Veşniciei?!

Atmaji Maharaj în De unde ştii că nu eşti deja iluminat?
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul îşi imaginează că într-o zi şi el va fi "sinele". După cum, în tot acest timp, tu nu ai fost, nu eşti şi nu poţi fi nimic altceva decât Sinele. Pentru gând, Sinele fie e veşnic acolo, fie e o absurditate, abstractă, care "DE FAPT", nu există. După cum pentru cel realizat; gândul, mintea e un mit. Iar Sinele e singurul fapt de o concreteţe Absolută. Tu cum de nu vezi asta? Cum de nu vezi că gândul care îţi promite că îţi va da Sinele; dacă urmezi condiţiile lui veşnic interminabile? De fapt, tot ceea ce îţi oferă gândul, e si mai multă "devenire", el nu ţi-l poate da, pentru că Sinele, libertatea fiind infinită este şi incognoscibilă! Dacă nu ar fi acum gândul care să te eticheteze, să te definească întru veşnica lui separare şi limitare, tu cine mai Eşti?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi cum ar putea să se bucure un om care a făcut un drum lung până la "un închipuit vârf" la care eu nu pot ajunge? Nu cumva este el extenuat de oboseală?. Eşti atât de orb, încât nu vezi că tu eşti deja Adevărul şi el e de o veşnicie aici şi acum. Ce călătorie, drum e pentru Aici? Cât de lungă e călătoria ta ca să ajungi Aici? Doar ego-ului ca să ajungă aici îi trebuie o călătorie măreaţă care să treacă prin vârful bucii anusului. El e atât de umflat în pene încât orgoliul îl împiedică să vadă că eşti chiar dinainte de naştere, concepţie ceea ce cauţi. Dacă e găsit în vârful prostiei pline de efort, când vei coborî fireşte îl vei pierde. Iată de ce stai cocoţat pe vârful ego-ului şi propovăduieşti practici întru adevăr, ego-ul nu poate vedea că înainte ca practicile lui iluzorii să apară tu Adevărul erai. Iată de ce crezi că Adevărul nu e Acum, Aici ce e "Altă dată" pe drumul rătăcirii. Tu acum unde eşti? Pe vârful ego-ului ultra evoluat, rătăcit pe drum, sau undeva cândva la Sfântul Aşteaptă al minţii, deci altă dată. Acum eşti Aici, nu-i aşa? Rămâi Aici şi mintea ta nu o să mai creeze atâtea fantezii evolutive, drumuri, întuneric-lumină şi alte proiecţii ale fricii şi închipuite strădanii.:) Doar ego-ul se crede mai evoluat, Sinele este dintotdeauna acelaşi.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aspectul meu Nemanifestat, Transcendent găzduieşte aspectul meu temporar manifestat, Imanent sau starea aceasta de vis vegheat, în care Unicul fără al doilea pare că se divizează în miliarde de chipuri temporare, aspect "imanent" pe care gândul vrea să îl ia în posesie şi fals vrea să-l definească "viaţa mea". EU doar sunt eterna transcendenţă călătorind prin imanenţă, deşi în mod paradoxal EU nu plec nicăieri şi nu ajung niciunde, pentru că pretutindeni sunt doar EU, Infinitul.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, da, e cumplit când sunteţi neoneşti, pentru că doar atunci mintea încearcă să-şi justifice nefericirea cu fericirea unei imagini care nu există... Doar mintea îşi imaginează în basme "Un început fără de sfârşit" pentru că, oarbă fiind, nu poate vedea că tu nu ai început şi nu te poţi sfârşi vreodată. Dar care gând nu are început şi implicit sfârşit? Ceea ce începe se va termina, dar ceea ce nu începe, unde, când, cum se termină?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Absolut orice încercare de a vindeca mintea este în fapt sortită eşecului. Pentru că cea care vrea să vindece mintea este de fapt tot mintea. Chimioterapia nu are aici nici un cuvânt de spus. Singura soluţie este să recunoşti conştiinţa. Ea este deja vindecătorul suprem. Ea îţi va vindeca mintea şi nimeni sau nimic altceva. Altfel încercarea de a vindeca mintea este ca şi cum ai vrea să vindeci o fantomă pe care în fapt nu o prinzi niciodată! A vindeca cu adevărat mintea înseamnă să vezi nemijlocit de gând că tu nu eşti mintea! Mintea e doar un bagaj psihologic şi un mit social!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi şti asta, E, pentru că înaintea oricărei forme de cunoaştere trebuie să existe un cunoscător căreia să-i apară: Cunoaşterea. Sau "eu ştiu" este extrem de limitat şi tot ceea ce poţi cunoaşte, ştii este limitare. Limitarea dintre subiect şi obiect. Adică, tu infinitul eşti apriori cunoaşterii, tocmai de aceea tot ceea ce poţi cunoaşte e doar FRICĂ ÎNVĂŢATĂ DE LA GÂND DESPRE TINE. Şi iată de ce spun asta: "Dar sunt încă într-un trup, limitat de o minte ("cu care lucrez") aceasta este FRICA. Adică în loc să vorbească inima ta, libertatea infinită a Conştiinţei, prin tine încă vorbeşte frica, ok? De fapt care este Adevărul? Pentru că mintea sau frica va spune: "Maharaj, dar eu sunt încă o picătură aflată în ocean, cum aş putea eu să fiu infinită, dar lucrez să devin oceanul!" Şi gogoaşa asta apretată cu "spiritualitate" o spun atât de mulţi oameni pentru a rămâne pe mai departe sclavii corpului-minte şi ai suferinţei. Aşadar, ce e în neregulă la această afirmaţie?
Ceva scârţâie, e o minciună, dar de ce?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât o să poţi să stai cu pupila - de 16 ani - în "prezent"? Până o să te ia la plimbare trecutul sau irezistibilul viitor, nu-i aşa? Tu eşti Prezenţa în care cea care încearcă să stea în prezent, adică cumătra minte apare şi dispare. Încerci să dresezi mintea, în loc să o vezi că e falsă din temelii din "eu"! Asta faci şi doar continui suferinţa! Ceea ce eşti, ceea ce suntem e veşnic fără efort!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

DA, aş putea spune că ceea ce mi s-a întâmplat mie a fost absolut miraculos: astăzi eram Ionică Spiridon sau Gogu, apoi pe înserate totul a colapsat şi Ionică Spiridon a murit, să-i fie ţărâna uşoară, că mult a mai suferit săracul. Apoi, a doua zi dimineaţă, am văzut că nu mai există nici urmă de Ionică Spiridon şi că de fapt dintotdeauna eu eram Dumnezeul tuturor Dumnezeiilor. Toate religiile s-au născut şi au apus în Mine, întregul macrocosmos e doar visul meu. Aşadar, acum ce să fac: Acum îţi împărtăşesc acelaşi Adevăr şi anume că ceea ce Sunt EU de o veşnicie eşti şi tu! Nu trebuie să faci nimic pentru asta, e necesar doar să renunţi la făcătorul etern care este gândul.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există aşa ceva precum "persoana potrivită sau sufletul pereche" ca să faceţi un pic de streche.:) E ca şi cum un vis care nu există, speră să găsească un alt vis, un gând speră să găsească un alt gând, cum ar suna asta? Păi cam aşa: "Eu sunt eticheta de la "dona", tu eşti eticheta de la "apă de la robinet, acum în sticlă de doi litri, izvorul prăpăstiilor"! Viaţa este "persoana potrivită", tu eşti viaţa în care gândul aleargă de la naştere până la moarte după persoana potrivită, sufletul pereche, scopul meu, calea mea, etc. TOATE ASTEA SUNT DOAR ŞOPÂRLE, FIŢELE PE CARE VI LE BAGĂ GÂNDUL ca niciodată să nu rămâneţi în prezent ca Viaţa. Tu eşti Viaţa, eşti Vidul care găzduieşte zădărnicia gândului. Tot ceea ce vine din Prezenţă este graţie, este iubire, tot ceea ce vine de la gând este şi mai multă devenire. Tu nu poţi accepta frumuseţea a ceea ce este, pentru că eşti prea îmbâcsit cu gânduri despre ceea ce ar putea fi. Doar Sinele este natura potrivită, infinitul ceresc ce-l eşti.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este dragostea pentru cei mai mulţi dintre noi? Când spunem că iubim pe cineva, ce înţelegem prin asta? Înţelegeam că posedăm acea persoană. Din această posesie se iveşte gelozia, pentru că dacă îl/o pierd pe el/ea, ce se întâmplă? Mă simt gol, pierdut; de aceea institui posesia, de aceea pun stăpânire peste el sau ea. Din cauza stăpânirii, posedării acelei persoane apare gelozia, există frica şi nenumărate alte conflicte iscate din pricina simţământului de posesiune. Desigur, o astfel de posedare nu este dragoste, nu-i aşa?

citat celebru din Krishnamurti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fapt, nu există o astfel de utopie numită "mintea mea", gândurile care apar în prezenţa ta începi doar hipnotic să crezi că sunt "ale tale" - e ca şi cum ai spune că maşinile de pe drum sunt ale tale - când de fapt, doar firul şubred şi viermuind al memoriei par să le ţină agăţat, de ceea ce crezi tu că eşti, dar nu eşti.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!