
Virtuala revedere
Pentru minunații mei colegi de liceu (O, tempora!)
NOSTALGIC, mi-amintesc de-adolescență
De prima fată, primul meu sărut,
De un regulament cazon (ce exigență!)
Și implicit, ce-n replic-am făcut...
EFERVESCENT, îmi amintesc de mine
Cât de timid iubita-mi atingeam
Și ce ferice mă simțeam, în fine
Când de la ore-n grup senini chiuleam,
EMOȚIONAT îmi cunoșteam colegii
Pe care soarta-n cale-mi a adus
Și mulțumit, eu mă simțeam ca regii
De care proful de istorie ne-a spus...
PREOCUPAT eram, într-o măsură,
De mate, de franceză, geografie
Sau de chimie, fizică, română,
Latină și (expres) anatomie!
PROFESORAL, predam "arta iubirii"
Puștoaicelor ce în liceu intrau,
Căci nu puteam să mă opun pornirii
De a afla ce simt și ce gândeau,
VOLUBIL, îmi doream a fi în centrul
Atenției celor din jur, mereu
Să văd reacții, să creez confuzii,
Să..."carpae diem" numai cum știu eu!
IRONIC uneori (numai cu mine),
Vorbeam în gând, să pot să fiu perfect,
Și când credeam că, iată, sunt în fine,
Cădeam în romantismu-mi desuet,
ÎNDATORAT, azi vă revăd, prieteni
Și percep clar un pic din ce-am avut,
Vă mulțumesc că existați, căci și eu
Prin voi, simt că trăiesc... mai mult!
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mulțumire
- poezii despre viață
- poezii despre sărut
- poezii despre profesori
- poezii despre prietenie
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre monarhie
- poezii despre liceu
- poezii despre latini
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Niciodată nu am avut răbdare să mă ascult
întotdeauna am fugit de mine, de acuzele pe care puteam să mi le aduc
și ori de câte ori mă certam, un ocean de furie se isca în mine
de aceea nu puteam să mă aud eram prea multă gălăgie
până când, ceva în mine s-a rupt. nu mai vedeam și nu mai auzeam
eram tot mai departe de acel eu gălăgios și în sfârșit
puteam să mă aud. puteam să mă tac. puteam să mă ascult
gălăgia din mine încerca să se cațere, să mă ajungă
mă ridicam, așa țintuit cum eram, mă ridicam pe marginea tăcerii
și în sfârșit simțeam că sunt liber. mă simțeam curat
m-am aplecat și mi-am sărutat ghizdurile sufletului
și buzele mele au simțit gustul lacrimilor
cât de însetat eram. cât de îndepărtat am fost. cât de ostenit sunt
acum pot să-mi trag sufletul. să-l ajut să urce la lumină. Hai suflete!
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre tăcere
- poezii despre sfârșit
- poezii despre ocean
- poezii despre lumină
- poezii despre furie
- poezii despre curățenie
- poezii despre ajutor

Vă mulțumesc!
Mulțumesc Dragoste că nu mă uiți
mulțumesc Doamne
Mulțumesc Prieteni că existați
mulțumesc Doamne
Muțumesc Iubito că ești așa de frumoasă
mulțumesc Doamne
Mulțumesc Poezie că-mi dai voie să-ți fiu mire
mulțumesc Doamne
Mulțumesc Dușmanilor că sunteți alături de mine
mulțumesc Doamne
În fine
muțumesc tuturor fetelor și femeilor
că fac suportabile viața și moartea
în egală măsură
mulțumesc Doamne
Mulțumesc lume și nelume
că sunteți de neînlocuit
mulțumesc Doamne
Azi și-ntotdeauna
Mulțumesc Doamne
ps
Mulțumesc și lui Costel Zăgan că-mi permite să-i folosesc numele
drept
pseudonimul meu cel de toate zilele
VĂ MULȚUMESC TUTUROR
celor văzuți și nevăzuți
de aici și de pretutindeni
Îți mulțumesc MULȚUMESC!
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (8 ianuarie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre zile, poezii despre vulturi, poezii despre timp, poezii despre prieteni și dușmani, poezii despre poezie sau poezii despre nuntă
Simț
Te simt când te gândești la mine
Și din mândrie nu mă chemi
Te simt când îți e rău și bine
Te simt când dormi și când te temi
Să fie totul din iubire
Să fie semn din cerul Sfânt
Ce mult doresc să fii cu mine
Și cum te chem din gând în gând
De te lovești cumva odată
Îți simt durerea pe-acel loc
Și încordat mă simt deodată
Și-mi simt același loc în foc
Te simt când te gândești la mine
Când tu nu dormi, nici eu, nu dorm
Vreo lacrimă curgându-ți ție
O simt curgându-mi și în somn
Să fie cerul legătura
O ață dură între noi
Să fie simțul o frântură
Să fie scris să fim în doi
Te simt mereu și-n toate cele
Te simt plângând, te simt râzând
Te simt uitându-te la stele
Și te visez în nopți la rând
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre somn, poezii despre încordare, poezii despre visare, poezii despre stele, poezii despre simțuri, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre noapte sau poezii despre mândrie
Într-o seară
Într-o nu știu care seară,
Mă înec prin fulgi zglobii,
Mă simt copilul de odinioară,
Când fulgii îmi erau sortiți.
Eu simțeam căldură lor,
Ori eram îndrăgostit,
Ori poate ca sunt nebun,
Sau poate chiar obosit.
Dar și acum te simt în iarnă,
Dar fulgii au dispărut,
O dată cu fericirea
A rămas un drum abrupt.
poezie de Andrei Zamfir din Umanitate, 1
Adăugat de Andrei Zamfir

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre nebunie, poezii despre iarnă, poezii despre fericire sau poezii despre copilărie
La calvar
Alo, ce faci, unde ești?
Așteaptă-mă, așteaptă-mă, ajung acum,
Nu mai veni că nu mai facem ore,
Super
Ne vedem la locul nostru,
Ok, dă-mi beep când ajungi,
Te kiss,
Te kiss și eu.
O, mamă, am rămas la mate,
La geografie nu am decât 7,
Româna este mult prea grea,
Dar anatomia e preferata mea.
Îmi place mult la școală doar în pauze
Când fac tot ce vreau eu
Ies la o bârfă cu gașca din liceu.
Îmi place mult la școală și în ore
Dar numai când chiulesc
Când am scutire pe loc mă îmbolnăvesc.
La fizică nu trebuie lucrat
Mi-a zis un profesor care m-a meditat,
Pentru teze poți să nu înveți
Cu tocilarii de te împrietenești.
Îmi place mult la școală doar în pauze
Când fac tot ce vreau eu
Ies la o bârfă cu gașca din liceu.
Îmi place mult la școală și în ore
Dar numai când chiulesc
Când am scutire pe loc mă îmbolnăvesc.
La școală e și ceva bun
Ce vă uimește, nu credeți tot ce spun.
Îmi place mult la școală doar în pauze
Când fac tot ce vreau eu
Ies la o bârfă cu gașca din liceu.
Îmi place mult la școală și în ore
Dar numai când chiulesc
Când am scutire pe loc mă îmbolnăvesc.
poezie de Emma Moroșan
Adăugat de MG

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre școală, poezii despre mamă, poezii despre geografie, poezii despre fizică sau poezii despre educație

Suprataxă
Se plâng românii că sunt prea taxați
Și că de stat sunt prea împovărați,
Eu nu-s de-acord cu asta și vă spun
Că bani mai vreau să dau, mi-o tot propun
De ieri, de când impozite-am plătit,
Și iată, încă nu sunt liniștit
Ca-n ceilalți ani - și nu e chiar demult -
Când nu simțeam al inimii tumult
Odată ce scăpam la stat de dat.
Pe-atunci eram, pe dată ușurat,
Dar nu de bani - o, nu! - căci mă simțeam
Un "om de bine", banii când dădeam.
Acum, nu știu, ceva s-o fi schimbat
Căci am, de-o zi, impozit achitat,
Dar tot aș vrea o taxă să găsesc,
La casiera blondă să plătesc.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plată, poezii despre bani, poezii despre trecut, poezii despre schimbare, poezii despre păr blond, poezii despre plâns, poezii despre inimă sau poezii despre România

De satul meu bătrân
De satul meu bătrân îmi este dor...
Îmi amintesc de când eram fecior,
De casa și de cumpăna fântânii,
De cum trudeau spre a trăi, bătrânii.
De obiceiuri din străbuni purtate
De plânsul și de jalea de la moarte,
De bucuria nunților spre care
Copil, eu alergam cu-nfrigurare.
Îmi amintesc, îmi amintesc de toate,
De salcii ori de goana de pe drum,
Când îmi vedeam bunicii de departe...
În fumul vieții parcă-i văd și-acum...
Văd ca prin vis și nația română
Și tricolorul fluturând spre-nalt,
Văd limpezimea apei din fântână
Și-n plâns de dor și de durere cad.
Spre transcendent văd alergând străbunii
Și pică-n mine lacrimă de dor,
Căci au plecat din țară toți românii
Ne-având aici, de mult, vreun viitor.
Privind în jos, din înălțimi cu soare,
Văd renăscând biserica din vale,
Mormintele-nvelindu-se-n lumină...
Și Doamne, simt puterea Ta divină!
Mă văd la focuri, alergând prin sat...
Văd tinerețea plină de păcat...
Văd ca prin vis și nucul cel bătrân
Și dintr-o dată iar mă simt român.
Dar vezi, îmi este talpa sângerândă
Și-s pașii grei și mâna tremurândă.
Pământul sfânt mă cheamă înapoi.
Trăiesc regretul celor mulți ca voi!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bătrânețe, poezii despre înălțime, poezii despre văi, poezii despre viitor sau poezii despre tinerețe
Gânduri...
Credeam că știu ce-i frumusețea
Că eleganța-am cunoscut
Credeam că știu ce e iubirea
Până ce chipul ți-am văzut.
Credeam că inima se crapă
C-ai mei genunchi îi simt slăbind
Credeam că știu cum cântă mierla
Până te-am auzit vorbind.
Credeam că trandafiru-i roșu
Că ceru-albastru e tăcut
Credeam că-mi place mult natura
Până când tu ai apărut.
Credeam că soarele lucește
Că am văzut tot ce se poate
Credeam că stau drept în picioare
Până când tu m-ai dat pe spate.
Credeam că ochii-mi sunt deschiși
Că văd că nu am niciun rost
Dar, iată, sunt îndrăgostit
Cum niciodată n-am mai fost.
Ce simt acum voi păstra veșnic
În sinea mea, ca într-o groapă
Până în clipa aceea în care
Iubirea noastră o să-nceapă...
poezie de Ashley Peter Loasby, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu, poezii despre picioare, poezii despre natură, poezii despre muzică, poezii despre gânduri sau poezii despre frumusețe
Si ploua...
O adiere-ncet îmi bate
În geamul ce cândva sticlea,
În minte-mi vine-un gând aparte
Ce-odată chiar mă bucura.
Privesc în gol, în depărtare
Alerg pe loc și mă întreb
Cât timp voi mai trăi eu oare
Precum un singuratic cerb.
Din bezna nopții-ntunecate
În mine s-a aprins o stea
Căci eu credeam că poate-n-noapte
Vei lumina privirea mea.
Mi-ai spus că-i soare, că e cald, e vară
Mi-ai spus că-i soarele pe cer afară;
De înțeles însă îmi dai
Că-i zi ploioasă, zi de mai.
Mințind îmi spun că nu te mai cunosc
Dar știu prea bine,-i fără rost;
Când îmi apari în zi sau noapte
Te simt mereu tot mai aproape
Din nou încerc să mă apropii
Te văd, aproape că-mi zâmbești
Dar tu mereu te ții de șotii
Eu știu că tu mă păcălești.
Dar lângă tine când sosesc
Și când încerc ca să-ți vorbesc
De-odată se pornește-un vânt
Iar de la tine nu scot un cuvânt.
Îți spun că multe vreau mereu
Ca să-ți transmit din gândul meu
Dar tu privești în depărtare
Numai de mine nu te doare.
Și astăzi totul e la fel
Căci soarele-i pe cer afară
Îți spun că tu ești al meu țel
La tine însă plouă iară
poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Miruna Dima

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre Soare, poezii despre zâmbet, poezii despre vânt sau poezii despre vorbire
Îți mai aduci aminte?
Îți mai aduci aminte de prima întâlnire
Când inima în piept bătea fără oprire?
Îți mai aduci aminte de prima sărutare
Și cum ne-mbrățișam în noaptea-mbietoare?
Îți mai aduci aminte când ne plimbam pe plajă
Și visurile noastre erau precum o vrajă?
Îți mai aduci aminte ce bine ne simțeam
Când tu m-aveai pe mine și eu pe tin' te-aveam?
Îți mai aduci aminte ce mult vorbeam și tare
Când mână-n mână alături ieșeam la o plimbare?
Îți mai aduci aminte cum zilele treceau
Chiar dacă era soare ori ploile veneau?
Îți mai aduci aminte c-aveam doar o dorință
Ca focul să-l aprindem în trup și în ființă?
Îți mai aduci aminte cum inima ofta
Și cum de-atâta poftă cu totul se topea?
Îți mai aduci aminte ce tandru mă priveai
Fiindcă vedeai în mine ființa ce-o iubeai?
Îți mai aduci aminte cum mâna mi-ai întins
Știind că soarta-n suflet văpaia ne-a aprins?
Îți mai aduci aminte iubirea ce-am simțit
Și ziua-n care-am spus un "da" ce ne-a unit?
Îți mai aduci aminte la drum cum am plecat
Cu o iubire pură și sufletul curat?
Îți mai aduci aminte că ne-am promis mereu
Să ne iubim întruna la bine și la greu?
Îți mai aduci aminte promisiunea sfântă
Că fericiți vom fi, tristețea va fi-nfrântă?
Îți mai aduci aminte copilul cum țineai
Și cum îl legănam atunci când oboseai?
Îți mai aduci aminte ce viață bună aveam
Și cum în armonie familie eram?
Îți mai aduci aminte cât ne iubeam de tare
Și cum râdeam întruna cu lumea la picioare?
Îți mai aduci aminte ce mult am suferit
Când vremea a fost dură, cuvântul nerostit?
Îți mai aduci aminte cum am jelit de-aprins
Că ne-au plecat părinții și-al nostru foc s-a stins?
Îți mai aduci aminte ce chin am îndurat
Atunci când lumea noastră pe dos s-a răsturnat?
Ce s-a ales de viața ce-am dus-o amândoi?
Ce a pățit iubirea cea sfântă dintre noi?
Unde s-a dus sărutul duios de noapte bună
Și îmbrățișarea caldă din nopțile cu lună?
Mă-ntreb, a fost aievea? Putem face ceva?
Că vreau la tine-n brațe, eu simt în sinea mea.
Și de la capăt oare putem ca să o luăm
Să stăm alături iarăși, iubirea s-o gustăm?
poezie de Marcia A. Newton, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni sau poezii despre trup și suflet

Lucian: Gata, Mihai! Cum e cu matematica pentru mâine?
Mihai: După două zile de pregătire cu tine, mă simt cu adevărat superpregătit pentru orice concurs la mate. Dacă te cunoșteam mai demult, până acum eram as; nu înțeleg cum de cei doi prieteni mai vechi ai tăi nu s-au orientat tot spre mate.
Lucian: I-a atras altceva, doar nu era obligatoriu să aleagă tot matematica; fiecare a mers pe drumul său...
Mihai: Și tu; de ce ai ales matematica?
Lucian: Eu?! Nu știu de ce; asta mi-a plăcut de mic. De fapt, cred că matematica m-a ales pe mine... Înainte de a fi învățat să vorbesc bine, corect, am învățat singur să număr și să socotesc, de parcă aveam matematica în sânge. Când alți copii preșcolari de seama mea se jucau cu diverse jucării, eu preferam să răsfoiesc cărți; cărțile de matematică. La întrebarea "Ce vrei să devii când vei fi mare?", aveam mereu, negreșit, un singur răspuns, foarte clar: "Matematician"... Așa spuneam oricui mă întreba. Matematica a fost, într-un fel, prima mea mare iubire...
Mihai: Prima? Interesant... Asta înseamnă că ar exista și o a doua; care ar fi aceea?
Lucian: A doua? Nu, nu încă...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre matematică, citate despre învățătură, citate despre zile, citate despre vorbire, citate despre viitor, citate despre timp, citate despre sânge, citate despre prietenie sau citate despre numere
Primul Cadou
E chiar aici tăticule.
Îl simt curgând prin mine,
E înnodat între clavicule,
Nu pleacă fără tine.
Și când respir mai apăsat
Îl simt în gât și-n limbă.
Îl simt în ce-am mâncat
Și-n tâmple când încep să frigă.
Îl simt ca pe o rană aproape vindecată.
Un sunet spart în mine ca un ciocan la judecată.
O apăsare surdă ca o nepăsare.
Un semn din naștere care te doare.
poezie de Alexandru Horghidan (2018)
Adăugat de Alexandru Horghidan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet, poezii despre naștere sau poezii despre cadouri

Scrisoare într-un tablou
Așa voiam să simt fiorul cel mai moale,
Cum dragostea timid simțeam că dă târcoale,
Voiam să pot avea zâmbet curat,
Să fiu iubită angelic, venerat.
Aș fi dorit să simt valuri stelare,
Atunci când inimi dansează cu ardoare;
Să pot să dăruiesc atât cât am,
Să fi primit ce eu nu mai aveam.
Așa voiam să simt viața într-o privire!
Să am curajul să-mi lepăd a mea fire,
Să fiu o alta pe care s-o iubești
Să-ți satur setea, să nu te plictisești.
Aș fi dorit să pot să mă imprim în mintea ta,
Să fi rămas la infinit doar eu în ea...
Să fiu comoara după care alergi,
Să mă descoperi și să nu mă negi...
Așa voiam ca ploaia să vină să mă ude,
Atunci când lacrima în zâmbet se ascunde...!
Să fiu visul atunci când tu adormi,
Și razele de soare jucându-se prin pomi.
Aș fi dorit să-nvăț fericirea pe care o scriam,
Să fi uitat durerea, atunci când îți zâmbeam;
Dar iată, am aflat prin tine să trăiesc din nou...
Pictând a mea viață într-un alt tablou.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Cornelia

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre vinovăție, poezii despre scrisori sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
A doua zi aveam geografie, română și anatomie. În prima oră am poposit pe o costișă, într-un crâng. "Da, asta geografie! mi-am zis. În aer liber, în natură." Și așteptam, numai ochi și urechi.
Mircea Sântimbreanu în Recreația mare, Scrisoare pe adresa unui chiulangiu
Adăugat de M.G

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre urechi, citate despre natură, citate despre geografie, citate despre anatomie sau citate despre România
Ce-am făcut?
Am intrat și noi în UE,
Este lucru cunoscut,
Dar mai bine astăzi nu e,
Și cu asta ce-am făcut?
Ne-au luat străinii totul
Bani, resurse - ce-am avut
Pe labe ne-au pus cu botul,
Și cu asta ce-am făcut?
Ne-au trimis numai deșeuri,
Ne-au mințit cât au putut,
Mâncăm fel de fel de E-uri,
Și cu asta ce-am făcut?
Nu mai stăm să facem glume,
N-avem vreme de pierdut,
Umblăm peste tot prin lume,
Și cu asta ce-am făcut?
Unde sunt seninătatea
Și mândria ce-am avut?
Azi domnește lașitatea,
Și cu asta ce-am făcut?
Și-uite așa, zic într-o doară,
Sper că nu am decăzut
Să rămânem fără țară,
Căci cu asta ce-am făcut?
poezie de Octavian Cocoș (1 septembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre prezent sau poezii despre lașitate

Dependență de NOI
Mă luminez când mă gândesc la tine...
Oglinzile din jur îmi sunt străine.
Nu mă am pe mine întru sine,
Când nu ești infiltrat în mine.
Și mă apucă așa un dor de jale,
Când străzile străbat pe unde-am fost...
Și-mi simt ființa cum tremură moale,
Că tot ce-a fost, n-a fost sortit cu rost.
Și te surprind confuz și derutat...
Nu știi ce simți și nici ce vrei cu mine;
Destinul parcă este acuma plat,
Și parcă nici de NOI nu-ți mai convine...
Mă simt pierdută când nu mă iubești.
Și uneori te simt... mă ții departe!
Și-n inimă și-n minte mă gonești...
Și-atunci simt parcă mor încă o moarte...
Și totul pare șters când nu-i în doi...
Și viața fadă și fără vreun răsfăț.
Știi? Eu mult am tot luptat pentru-a fi NOI
Ca să te uit și să nu te învăț!
Raze de lună mă învelesc iar cu visare...
Și ne revăd pe NOI... iubind la fel.
Dar mai există acea iubire, oare,
Când tu lupți contra ei ca un rebel...?
Nu știu ce simte inima când tace.
Nu știu de-a fost vreun adevăr în ce ai spus;
Știu doar că sentimentele-s opace,
Când sunt captive la polul opus.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre răsfăț
Povestea noastră
Îmi aduc aminte de ziua când te-am cerut
În acea noapte de vară înstelată,
Și ne-am unit destinele într-un singur sărut
Ca să nu putem fi despărțiți vreodată.
Te găseam mai atrăgătoare decât viața
Căci tu însuți îmi erai puterea;
Fericirea ce mereu am cerut-o cu speranța
Că poate va veni odată cu iubirea.
Te priveam cu ochii adolescentului îndrăgostit
Ce-și vedea întâia oară dragostea,
Rugându-mă să fiu alături de tine numai fericit
Și întreaga viață să fii numai a mea.
O cât de mult adoram să te văd zâmbind
Când la piept mi se strângeam,
Și-mi doream să te simt lângă mine iubind
Că a ta pasiune n-o cunoșteam.
Nu trecea o zi fără să-ți spun că te iubesc
Căci așa se face la iubire,
Iar când îți afisa-i acelaș zâmbet îngeresc
Mă făceai să-mi pierd și o ultimă gândire.
Aș fi distru lumea cu tot ce are mai frumos
Ca pe tine să nu te fi pierdut;
Iar de acum viața parcă nu mai are niciun rost
Când eu am rămas doar un trecut.
Povestea noastră de iubire însă nu s-a sfârșit
Ci s-a scris acolo departe între stele,
Unde ai să privești mereu cu-n suflet răvășit
Că eu m-am dus acolo între ele.
poezie de Cosmin-Gabriel Satnoianu
Adăugat de Cosmin-Gabriel Satnoianu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Pur și simplu: "Te iubesc!"
(sau "Declarație de dragoste", un alt posibil titlu)
Amorul meu te înconjoară
Cu pasiune nelimitată;
Ești visul meu de odinioară
Și realitatea întruchipată.
Prezența ta încântătoare
Din prima clipă m-a subjugat
Și am simțit ce rău mă doare
Iubirea ce m-a încercat.
Ești prima mea mare iubire,
Ești unică în felul tău
Și pot ghici în a ta privire
Că și eu sunt iubitul tău.
Ești visul meu, ești viața mea,
Ție-ți închin dragostea...
Ești tot ce am mai bun în lume,
N-aș vrea să te desparți de mine.
Ești dulce, zveltă, încântătoare,
Ai glasul de privighetoare,
Privirea ta e visătoare,
Iar gura ți-e ademenitoare.
Tu mă provoci seducător,
Cu trupul tău fermecător,
Mă amăgești că sunt frumos,
M-atragi în mod misterios.
Tu ești o floare între flori,
Mult mai presus de orice comori
Și ai un chip fermecător,
Un trup sublim, unduitor.
Privirea ta de foc mă arde
Și într-o clipă mă vrăjește;
Fiorul ce trupu-mi străbate
În mod plăcut m-ademenește.
Cu trupul tău mă ispitești,
Cu dragoste mă-nlănțuiești;
Îmi place să fiu sclavul tău,
Să îmi șoptești: "Tu ești al meu."
Și chipul tău mă zăpăcește
Și glasul tău mă aiurește...
Mă pierd de tot în preajma ta,
Dar mă trezește dragostea.
Mireasna ta mă amețește
Și mă topesc de dorul tău,
Surâsul tău mă urmărește,
În gând, în vis și tot mereu.
Ador zâmbetul tău divin,
Ești tot ce mi-aș putea dori,
Iar dragostea ce ți-o închin
Nicicând nu se va ofili.
Îți jur o dragoste eternă
Și pură ca o lacrimă;
Iubirea mea va fi supremă,
Iar fericirea maximă!
Pentru mine ești divină,
Prezența ta este sublimă,
Cu vocea ta cea cristalină
Mi-ai răpus a mea inimă...
Ce numai pentru tine bate
Și a ta va fi cât voi trăi,
Nu-mi mai e gândul nici la mate',
Ci doar la tine, zi de zi.
Tu ești cea care- mi dă putere,
Iubire, speranță, plăcere...
Vreau să te am mereu alături,
Să știu că n-ai să mă înlături.
Vreau să te simt mereu aproape,
Chiar dacă-i zi, ori de e noapte,
Vreau lângă mine să te știu,
În gândul tău mereu să fiu.
Aș vrea să stau doar lângă tine
Tu să trăiești numai cu mine,
Uniți pe veci noi doi să fim,
Mereu, mereu, să ne iubim.
Aș mereu să te sărut,
Cu patimă să te iubesc;
Când sunt cu tine, de mine uit,
Timpul aș vrea să îl opresc.
Aș vrea să adorm la pieptul tău,
Să te cuprind ușor în brațe,
Să mă dezmierzi cu amorul tău,
Să-ți mângâi ale tale coapse.
Mereu aș vrea să te privesc,
Cuvinte dulci să îți șoptesc,
Să-ți cânt, să-ți spun cât te iubesc,
Că doar pentru tine trăiesc.
Lângă tine sunt fericit,
Fiindcă mă simt iubit;
Nu mai știu ce înseamnă teama,
În urmă mult a rămas spaima...
Spaima că te-aș putea pierde,
Teama că nu m-ai iubi;
Disperarea ce m-ar cuprinde
Dacă tu m-ai părăsi.
Pentru tine aș face orice,
În schimb cerându-ți dragoste;
Ți-aș da oricând tot ce mi-ai cere
Doar pentru o clipă de plăcere...
Nu am cuvinte ca să-ți spun
Ce pentru mine tu însemni;
Știu doar: Te iubesc ca un nebun
Și-n veci te voi iubi la fel.
Doar tu ești tot ce îmi doresc,
Să fiu cu tine, să te iubesc,
Să sorb al dragostei nectar,
Să simt iubire iar și iar...
Nu te voi înșela nicicând,
Nici măcar cu un singur gând,
Nu vreau să-ți văd chipul plângând,
Nu vreau să te știu suferind.
Nu vreau să te pierd niciodată,
Nu mai pot trăi fără tine,
Vreau doar să fii a mea, toată,
Să știu că mă iubești pe mine.
Și nimeni nu mi te va lua,
Dragostea ta nu-mi va fura,
Căci tu vei fi numai a mea,
Pentru tine viața mi-aș da.
Cu vorbe dulci îmi dai fiori,
Mă-mbăt doar cu tandrețea ta,
Te simt vibrând, tremurător,
Când ne unește dragostea.
E minunat să te iubesc,
Să știu că mă iubești și tu,
Doar pentru tine să trăiesc,
Ție să-ți dăruiesc sufletul.
Nimic nu-i mai frumos de așa,
Nici nu-mi doresc altceva,
Cu tine totu-i ca-ntr-un vis,
Cu tine zbor spre paradis.
Căci dragoste la prima vedere
A fost atunci când te-am zărit;
Acum știu, cu multă plăcere,
Soarta, destinul, ne-a unit.
Când mă atingi înnebunesc,
Când mă săruți încremenesc,
Însă de lângă mine pleci,
Mă sting și mă răcesc, pe veci...
poezie de Cornelia Georgescu din romanul Proxima, partea a IV-a: "Adio, Proxima!"
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre flori, poezii despre dorințe sau poezii despre declarații de dragoste
Dorul meu sunt eu
Mi-e dor de tine, mi-e dor de un cuvânt
E dorul care vine, se scurge în pământ.
Și dorul meu e foc, e foc nestăvilit
Și mă opresc în loc, am lacrimi în privit.
M-am săturat de dor, de el nu scap nicicum
M-am săturat să mor, să lăcrimez pe drum.
Voi coborî la vale, mergând îngândurat
Voi coborî agale, de dor să fiu scăpat.
Văd peisaj frumos, ajuns-am la izvor
Sunt foarte secetos, de apă mi-este dor.
Izvorul s-a oprit, probabil nici n-a fost
Dar, dorul n-a pierit mă simt un mare prost!
Mi-e dor de tine, apă, de ce ai dispărut?
Setea în mine crapă, mai vreau al tău sărut.
Mi-e dor, și ți-am greșit, mă iartă, nu am vrut
Am lacrimă-n privit, spune-mi, ce ți-am făcut?
Mi-e dor... mi-e dor-mi-e dor, și simt un pic de vânt
Vreau apă de izvor, țâșnească din pământ.
Și iată ce minune, izvorul izvorește
Apa să se adune, un semn... că mă iubește.
Beau apă de izvor, e limpede și rece
Și mi-a trecut de dor, acum... poate să sece!
Mi-e dor acum de ducă, aș vrea să mă opresc
Și dorul mă usucă, chiar simt... că-nebunesc.
Of, dorule... doruțule, de tine n-am scăpare
Of... dorule, drăguțule, doresc o alinare.
Mi-e dor acum de... mine, aș vrea să mai trăiesc
Să mă-ntâlnesc cu tine, și mult să te iubesc.
Mi-e dor de-al tău cuvânt, sunt foarte întristat
Trăiesc pe-acest pământ, de doruri sărutat.
M-ai vreau al tău sărut, mai vreau înc-o dorință
Spune-mi, ce ți-am făcut, de nu mai ai putință?
Și dorul îmi arată, mi-arată un izvor
Ființă însetată, și lângă ea un dor.
Și dorul, sunt chiar eu, cel care dă să plece
Ființa,-i Dumnezeu, izvorul să nu sece.
Ființa, se preface, în chipul tău frumos
Iar dorul, plânge, zace, cu sufletul milos.
De ce i-am spus să sece... o, Domne, am greșit!
Simt o durere rece, și dorul a pierit.
M-avânt către izvor, nimic nu mai contează
De mine mi-este dor, și dorul meu visează.
Viseaz'-a ta ființă, ființă însetată
Având a mea dorință, să fie sărutată.
Și te sărut cu dor, căci mă sărut pe mine:
Ființă la izvor, când mă gândesc la tine.
Cu dor mi te sărut, te mai doresc precis
Și dorul, mi-a trecut, a fost, numai, un vis.
poezie de Paul Preda Păvălache (16 februarie 2012)
Adăugat de Paul Preda Păvălache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor sau poezii despre tristețe
Perfect
E totul perfect, mă simt foarte bine,
Dis-de-dimineață când vorbești cu mine.
Seara când în pat noapte bună-mi spui
Simt buzele tale și știu ce-mi propui.
Iar în timpul zilei, orele se scurg,
Cu tine sau fără stau până-n amurg
Gândul zboară iute, simt că te doresc
Aș vrea să-ți arăt ce mult te iubesc.
Și când sunt departe și ți-e dor de mine
Adu-mă în minte și voi fi cu tine
Că-n inima mea, ce nimeni n-o știe
Tu vei fi cu acolo pentru veșnicie.
poezie de Louise Scrymgeour, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ore