Satiriconii la 40 de primăveri

Satiriconii sunt vestiţi
Făcut-au epigramei bine,
Ce oameni faini, cumva smeriţi
Şi mult mai tineri decât mine.

La poante iute se avântă
Un Albu-n stil triumfător,
Iar Gabi-n poezii cuvântă
Pe tonul său, câştigător.

La Coţa e poveste veche,
Şi mă cuprinde, rău, regretul,
Că-i pictor fără de pereche,
Dar mie nu-mi făcu potretul.

De Gârda aţi aflat din presă,
E fascinant şi plin de har,
Îşi plimbă tot talentu-n lesă,
Când n-are griji de secretar.

Iar azi, la ceas aniversar,
Cum vor să facă un bilanţ,
Îşi procurară impresar...
Păcat că locuieşte-n Şanţ.

Dar vreau, să nu-ncurcăm aspectul,
Ca-n topuri, negreşit, să fiţi,
O spun şi eu, cu tot respectul,
Satiriconi, să ne trăiţi!

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul pereche

Mă-ntreb şi eu, problema este veche,
Dar a rămas la fel de actuală,
Ne întâlnim cu sufletul pereche
În lumea asta atât de materială?

Oare putem să-i recunoaştem chipul
Sau alergăm nebuni o viaţă-ntreagă?
Căci trupurile-s multe ca nisipul,
Dar care e făptura cea mai dragă?

Şi câteodată crezi că ai găsit-o
Te bucuri mult şi spui la tot poporul,
Însă când vezi că nu ai nimerit-o
Porneşti la drum, că-n piept se zbate dorul.

Trec zile, luni şi ani în continuare
Şi noi iubiri îţi reaprind speranţa,
Dar ce păcat, că-s iute trecătoare,
Şi te cuprinde iar nesiguranţa.

Dar acum simt că nu mai am dileme,
Priveam departe, fără să-mi dau seama
Şi-am înţeles, după atâta vreme,
Că sufletul pereche a fost mama.

poezie de Octavian Cocoş (16 martie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fara mine

Fără mine, lumea va fi mult mai frumoasă.
Fără mine, lumea va fi mult mai bună.
Fără mine, lumea va fi aşa cum
Este ea, nu cum este acum –

Fără mine, se vor întâmpla multe: iată
Nu îndrăznesc ce anume, să spun –
Fără mine, lumea va fi minunată
Aşa cum este ea, nu acum –

Fără mine, pe lume va fi mult mai bine,
Fiţi siguri, fiţi aşa cum
Visaţi să fie lumea fără de voi, aşa cum
Lumea, cu mine, nu este acum…

poezie de Liviu Florian Jianu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragobetele epigramiştilor

Cum facem epigramei fală,
În ziua asta specială
Propun iubirile constante:
În rime, ritmuri şi în poante.

Îi dau lui Gârda-ntâietate,
Că e băiat cu facultate
Şi i-a băgat pe mulţi în draci
Că se agaţă prin copaci.
Îşi ţese, ca păianjen, pânză,
Dar mult mai sus îl văd pe Frunză
Cum îl întreabă-ncet, cu milă:
,, Să-ţi dau un gram de clorofilă,
O poantă mică, Guguştiuc
Sau vrei citate din Gagniuc,
Muşcate de la Sir Hanganu,
Piftie de la M. Dobreanu?
Un corn cu lapte-ţi dă Janet,
Că tot luptaţi pe internet
Şi vă-mbinaţi, cu dor şi chin,
Cu Violetta, Valentin
Sau alţi frumoşi epigramişti
Ori cititorii feisbucişti.''

Al doilea ce m-a pus pe gânduri,
Şi-ar merita vreo două rânduri,
E Larco, moldovean cu stil,
Ce-aprinde-al poantelor fitil,
Dar e băiat de nota zece,
Mereu, la premii, mă întrece,
Şi-aduce după el tot neamu'
C-aşa e-n lume moldoveanu',
Îi ţine-n dreapta pe amici
Şi nu-ndrăzndeşti nimic să-i zici
Că te apucă-n grabă criza
Căci vin şi Bâlici şi Diviza
Şi Haivas, Deutsch şi Bujeniţă,
Elena ca o garofiţă
Şi toată floarea cea vestită,
A epigramei dinamită
Să v-o arunce-n poante fine,
Să vă simţiţi nespus de bine.
Eu aş mai scrie, negreşit,
De Todo, Vali, şi-nsfârşit
De Cătălina, dar evit
Să fac glumiţe de-alea seci,
Că nu mai văd vreo poză-n veci!
Şi voi posta acum trăsnaia
Ca să aprindem iar văpaia,
Dar nu pot arunca torpila,
Că nu-i Rotaru cu ştampila
Şi totul trebui' aprobat,
C-aşa-i cu secretariat,
În rest, să vă iubiţi cu sete
Încât să ştiţi că-i Dragobete!

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Florin Rotaru, cu ocazia promovării sale ca Secretar al UER

Veghind asupra panoramei,
La Uniune-i secretar,
Deci, la căruţa epigramei
Ne prinde bine un Rotar.

epigramă de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bilanţul

Ca o blândă adiere gândul tău mă mângâia
şi simţeam că-mi dă putere să iubesc, să fii a mea.
Fluieram în miez de noapte, încercam să fac bilanţul,
tu mă însoţeai cu şoapte şi mă-ncătuşai cu lanţul.
Lanţul dragostelor tale, tot fugeam să nu m-ajungă,
dar din deal şi până-n vale era calea mult prea lungă.
La bilanţ prima fu Ana, ce mai tânără vânjoasă,
întrecută doar de Stana, tare-n tender şi lăptoasă.
Urmă Tanţa cotoroanţa, guşteră, bată-o-ar vina,
că ea mi-a stricat vacanţa când mă ostoiam cu Lina.
Nu mai spun de Nicoleta, făcătoare de demenţi,
căreia-i mergea flaşneta de ziceai că-i pe rulmenţi.
A apărut Margareta, fată fină, de oraş,
o plimbam cu motoreta şi m-a prins Gena vrăjmaş.
Cât m-a mai vrăjit Elvira că-i ţineam mâna în sân
când din fân făcurăm şira şi râdea că sunt bătrân,
dar, văzând că nu mai poate să reziste la iubit,
mă ţinea-n genunchi şi coate spunând că a obosit
şi, ca şmecheră, fireşte, să nu mor de plictiseală,
m-a prins cu Gina ca-n cleşte până m-au băgat în boală.
La fel am păţit cu Dora, care mă iubea hoţeşte,
până a aflat că nora toată noaptea mă iubeşte
(iar de ea nu se fereşte, considerând-o drept "peşte").
Doamne, ce-am mai tras cu Nona, o zgâtie de puştoaică,
o pizmuia pe Ilona, zicea că e unguroaică.
Dar când vrusei să sar şanţul pe la Ioana prin grădină,
se duse dracu bilanţul că alunecai pe tină.
Şanţul era plin de mâzgă, mocirla până la gât,
invocam pe doamna Bâzgă ca să-mi ţină de urât,
că la ea-mi fugise gândul când mă pomenii în şanţ,
tocmai îi venise rândul la catastif în bilanţ.
Jur: mă potolesc de-acuma, nu mai umblu noaptea beat,
num' aşa şi numa'-numa', toată lumea m-a aflat!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteodată

Că eşti!
Din când în când mai mult,
"Aproape" câteodată,
În stare... oarecum.
Că-i bine, zic!

Păcat că-mi eşti departe...

Că spui!
Adeseori cuvinte,
Tăcere câteodată,
Nimicuri... uneori.
Că-i bine, zic!

Păcat că-mi spui departe...

Că vii!
Din pas în pas cu totul,
Alene câteodată,
Plecând... adeseori.
Că-i bine, zic!

Păcat că-mi vii departe...

Că vrei!
De multe ori aproape,
Din mine câteodată,
Credibil... rareori,
Că-i bine, zic!

Păcat că-mi vrei departe...

poezie de Gabriela Chişcari (27 august 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea fără de somn

fără de vise
fără de dragoste
cea rătăcită prin firescul clipelor
cea neîntrebată
nelocuită
cea fără de limite
cea fără timp
ca un ceas defect
ce atârnă pe zidul unei lumi
roase de invidie
cea care a strigat în pustiu
cea care s-a hrănit cu praf
când vântul i-a spulberat speranţele
cea neîntoarsă din drum
neclintită în dorinţe
ca un beţiv care-şi cheltuieşte banii
ca să guste noroiul din şanţ

,, cea fără de somn''
aşa cum o numeşte un pictor
când îşi amestecă toate culorile
şi se plânge de timp
că absoarbe ca un burete
tot albul pânzei
cea fără de lumină
îngenuncheată în faţa destinului
caută cu lăcomie să mestece
începutul unui poem
despre care
nicio inimă nu îşi va aminti

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru voi pereche scumpă

Pentru voi pereche scumpă
Am adus urări cu drag,
Le proştern ‘naintea voastră
Şi le cânt astăzi în prag;

Nunta voastră-i sărbătoare,
E-mpletită ca-n poveşti,
Iar iubirea voastră-I mare
S-o trăiţi tot mai intens.

Şi de vin furtuni în viaţă
Voi să fiţi biruitori;
Să-L aveţi pe El la cârmă
Şi să fiţi încrezători.

Să căutaţi mereu iubirea
Şi răbdarea s-o aveţi,
Bunătatea şi credinţa
Sunt pietre de mare preţ.

Casa voastră plină fie
De Cerescul Domn Isus;
Să-L aveţi pe El ca sprijin,
Să-L iubiţi cu dor nespus.

Iar acum vă las cu bine,
Să rămâneţi fericiţi,
Să faceţi din Domnul scopul
Şi veţi fi prea mulţumiţi!

poezie de Toma Simona Magdalena
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săracului cu duhul

S-a însurat acum o lună,
Dar intenţia-i mai veche:
Vreau să nu i se mai spună
Că-i un prost fără pereche!

epigramă de Constantin Calotă din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vreţi, viaţă lungă să trăiţi

Când a venit bătrâneţea, ne-a găsit tot împreună.
De-aproape şaptezeci de ani, încă ne ţinem de mână.
Dacă vreţi să ne urmaţi, voi ar trebui să ştiţi,
că-înţelegerea v-ajută, viaţă lungă să trăiţi.
Mai mult decât orice pe lume, respectul de vi-l păstraţi,
din nume faceţi renume, veţi fi de semeni respectaţi.
La necaz, la bucurie, de-o potrivă, fiţi uniţi!
Dumnezeu cu voi să fie întru mulţi ani fericiţi!

poezie de Dumitru Delcă (16 ianuarie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urare confraţilor epigramişti

Cum printre tineri cu elan,
Ca vârstă, sunt numit decan,
Eu vă doresc să scrieţi bine
Şi să trăiţi mai mult ca mine.

epigramă de Vasile Moşneanu din Între coasă şi floretă - Epigrame (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bolnav de dor... de oameni!

Nu luaţi în seamă starea mea actuală,
Eu sper, să mă fac bine în curând
Tristeţea, sigur, e şi ea o boală
Care se manifestă, deseori, plângând.

Cu ochii roşii de-o neagră insomnie,
Cu-obrazul tras de grijă şi tumult,
Eu mă gândesc la voi, cu poezie
În care vă iubesc, atât de mult.

Mă tremură nopţi adânci de veghe
Şi nu-mi găsesc liniştea deloc,
Dar îmi port gândul, cămaşa mea de zeghe
La voi în suflet, cel mai tainic loc.

Nu vreau pastile, nici vinul cel amar,
Nici pâinea nu-mi încape-n gură,
Vreau să vă fiu, în suflet, felinar,
Un cântec dulce, în lumea ca de zgură.

Mă doare ziua când nu sună telefonul
Şi uneori, cred că-i descărcat,
Îl deschid şi îmi răsună tonul
Dar eu nu vreau să cred că m-aţi uitat.

Mă-ncearcă febre, frisoane, transpiraţii,
Vârtejuri de cuvinte-mi zboară-n minte,
Doctorii îmi recomandă trepanaţii,
Dar nu e leac, la dorul meu, fierbinte.

Sunt păcătos că lumea îmi e dragă
Şi nu pot, în bucăţi, ca să mă rup,
La voi în Vis, pribeag, cu-a mea desagă
În care sunt un spirit, fără trup.

Un zâmbet trist, un vers ce vă-nfioară,
Când Soarele coboară-n asfinţit,
Un refren pierdut într-o vioară,
O umbră tristă, de suflet răstignit!

poezie de Ionel Arădoaie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mihai: Totuşi, nu pricep ce vrei de la mine acum?
Lucian: Hmm... Ce vreau?! Credeam că o să înţelegi, fără să fiu nevoit să-ţi spun eu.
Mihai: Ah, cred că înţeleg, Luci... Cumva vrei să... Adică, ştii tu, supercomputerul, mama ta, ziua dânsei...
Lucian: Da, exact; văd că înţelegi. Asta vreau, deşi ştiu că ţi-am zis că n-o să-ţi mai cer imagini în direct cu Terra, însă nu pot... Astăzi vreau doar s-o văd pe ea, măcar un minut, sau... Măcar atât! Nu vreau să las mesaje, nu vreau să vorbesc cu nimeni, decât s-o văd, nimic mai mult. Să ştiu că este bine.
Mihai: De acord. Te ajut, cu cea mai mare plăcere. Dar, Luci, dacă asta doreai, de ce mi-ai zis să vin eu în navă?! Eram deja acolo, la supercomputer. De ce n-ai venit tu direct acolo? Îţi explicam eu unde să mă găseşti. Ne descurcam cumva.
Lucian: Te rog, campionule, lasă reproşurile! Uită-te bine la mine! Cum crezi că puteam veni aşa, în starea în care sunt?!
Mihai: Bine, înţeleg asta... Păi, linişteşte-te şi de îndată ce crezi că o să poţi, plecăm. Bine?!
Lucian: Desigur. Mă retrag puţin, în rezerva mea, să-mi dau cu apă rece peste faţă, poate îmi revin, ca să putem pleca.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 103

Ah! Cât e de săracă Muza mea,
Când s-ar putea distinge negreşit,
Căci tema, chiar cu mine lângă ea,
E mai măreaţă decât ce-am slăvit.
Să nu mă învinuieşti că nu mai scriu!
Cată-n oglindă, chipul vei zări,
Care întrece tot ce eu descriu
Şi de ruşine versul îmi va fi.
N-ar fi păcat atunci să-ncerc să dreg
Stricând astfel ce-a fost odată bun?
N-are alt scop poemul ce-l încheg
Decât de harul tău să pot să spun.

Însă oglinda, când priveşti în ea
Ţi-arată ce în vers eu n-aş putea.

poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultramincinoşi

Când să umble cu minciuna,
Astronomii n-au pereche:
Ne tot spun că-i nouă luna,
Când ea e extrem de veche!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflete pereche

Probabil ti-am mai spus si ieri,
Si ti-am mai spus de multe ori,
Vreau doar ce poti tu sa-mi oferi,
Iubire, eu nu vreau comori.

Mai mult de-atat nici ca pot cere,
Cafeaua-n doi, un film si vise,
Si la nevoie-o mangaiere,
Si sarutarile promise.

Ti-o spus acum, asculta bine!
Nu-s primul, e o vorba veche,
Dar o-nteleg cand sunt cu tine,
Noi suntem
Suflete pereche.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

25 iulie - Ziua bucătarilor - Fără discriminări!

Acum, la ceas aniversar,
Declar deschis, cu voce tare:
Admir bărbatul bucătar,
Dar şi femeia bucătare.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul unei rugi

Nu-mi da mai mult decât pot duce,
Dă-mi cât să fiu salvat de mine,
Cât să mă-ntorc din nou la Tine,
Când neputinţa mă seduce.

Nu tot ce cred că-nseamnă bine
Îmi poate face viaţa dulce...
Nu-mi da mai mult decât pot duce,
Dă-mi cât să fiu salvat de mine.

Nu mă lăsa s-ajung ruine,
Deja m-am pus singur pe cruce —
Acum aştept să se termine...
Dă-mi cât să mă salvezi de mine,
Nu-mi da mai mult decât pot duce.

rondel de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă irită vorbele mari

nemulţumirea încă mai strigă în mine
întrebările cad întotdeauna când nu te aştepţi
şi răspunsurile verosimile sunt greu de dat
ai rămas atât de convinsă
ca un ceas care nu se opreşte niciodată

mă irită vorbele mari
fără substanţă în spusele multor oameni
deobicei nu-i ascult
dar sunt atent la tot ce se întâmpă-n societate
mă întristez fără să vreau
îmi aleg cuvintele cu grije de culegător
am nevoie mai mult de meditaţie decât de explicare
până mă conving cum curg lucrurile

multe gânduri se macină prin memorie
fără umbră de linişte
pe pământul plin de nesiguranţă şi împrevizibil
alerg ca un schilod prin deşert
cu speranţe mereu agăţate
de orizonturile care fug tot mai departe

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La 57

de-o fi să mor
deşi nu prea cred
să
mă puneţi în mormânt
mai mult gol decât plin
de
infatuarea morţilor tineri
la 57 suspin
şi
faceţi aşa cum am spus
fără să vreau
să
trăiesc foarte mult în
adolescenţe

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!