Zăpada-începe
să scapere atunci când
zăreşte marea.

haiku de Inahata Teiko, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E cumplit de frig!
Bezna-acoperind Fuji
naşte stele. Mii.

haiku de Inahata Teiko, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cercetez tăcut
iezerul până-n afund:
nuferi pe apă.

haiku de Inahata Teiko, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acest calendar!...
ca şi cum sigur vine
ziua de mâine.

haiku de Inahata Teiko, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fragil şi palid,
soarele iernii trece
lin peste valuri.

haiku de Inahata Teiko, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochiul zăreşte un lucru cu o mai mare claritate în vis decât imaginaţia atunci când este trează.

citat celebru din Leonardo da Vinci
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea durere nu e să nu vezi lucrurile, marea durere este atunci când, nevăzându-le, nu-ţi recunoşti orbirea.

citat clasic din John Milton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te privesc printre degete, Versuri: Cristian Harhătă

Te privesc printre degete
Ca un copil ce zăreşte marea
Mie şi frică, mie şi sete
Că mă va ucide sarea

Din adâncurile tale
Uneori ai scos la mal
Câte o scoică moale
Argintie, sidefie pal

Îţi arăţi frumuseţea,
Doar atunci când eşti fragilă,
Şi din caracter nobleţea
O-mpleteşti cu iubire şi cu milă

Sunt vulnerabil în faţa ta
Şi fac un pas înapoi
Cu tandreţe te-aş curta,
Dar nu e timp pentru noi

Şi ar fi nedrept să ştii
În ce fel îţi port iubirea,
Doar în nopţi argintii
Vei simţi dezamăgirea

Poate vibraţia inimii mele
Poate o urmă de regret,
Seara când te port prin stele
Te ţin în gând discret.

Versuri: Cristian Harhătă

poezie de Cristian Harhătă din Sursă proprie (14 decembrie 2021)
Adăugat de cristianharhata
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi 2

În vremea aceea când noi,
Ne exprimam emotiv amândoi,
M-ai învăƫat să privesc marea,
Şi pe 2 lângă noi.

Noi2 pe o pată albastră plutitoare,
Aşa ne imaginăm de atunci marea.
Noapte de noapte, pe o plajă de vis,
Să te privesc, să te îmbrăƫisez în abis.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea

Eu cred că marea, care stăpâneşte zarea,
S-a îndrăgostit de soare, să fie nemuritoare.
De aceea când voi fi mare, am să merg la mare,
Să privesc în zare, să văd cum răsare,
Pe cerul fără nori, soarele în zori.
Să văd pescăruşii, în zbor cum se adună,
Când soarele, la mare, e gata să apună.
Să văd cum răsare luna peste mare.
Cum se oglindeşte,(când lumea odihneşte,)
În apa întunecată, în noaptea fermecată.
Vreau să văd cum marea, marea cea albastră,
Îşi schimbă culoarea, sub privirea noastră.
Când adie boarea, vreau să simt răcoarea
Şi s-ascult cum marea îşi plânge culoarea.
Aşa aş vrea ca să petrec
La marea cea mare.
O zi cu mult soare,
O noapte cu răcoare,
Şi-apoi, să nu mai plec.

poezie de Dumitru Delcă (13 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când o să mai ştiu oare...

Când o să mai ştiu oare
Să vorbesc graiul pâinii
Ca atunci când alergam,
copilă
să culeg îmbrăţişări
din marea galbenă
despletită în pletele verii...

Când o să mai ştiu oare
să ascult şoapta pământului
ca atunci când închideam ochii
şi atingeam cu palma
obrazul pământului ud
înăsprit de zdrenţele ploii.

Când o să mai stiu oare
să hoinăresc fluierând prin padure
ca atunci când creşteam
doar o frunză în priviri
şi o plângeam verde
pe trunchiul unui copac
să-i panseze rănile
lăsate de naşterea frunzelor.

Când o să mai stiu oare
că dorul nu e o rană.
Când o mai ştiu oare
că amintirea nu e o lacrimă tristă.
Când o să mai ştiu oare
că nu o să mai ştiu...

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sistemele de avertizare pentru navigaţie clipeau de jur împrejurul lor în explozii minuscule, sângerii şi cei trei stâlpi subţiri, care susţineau antena, începură să scapere ca nişte geamanduri luminoase pe fondul din ce în ce mai întunecat al cerului. Ultima felie a soarelui roşu fu înghiţită în spatele dealurilor din apropiere. Heywood Floyd era în aşteptarea Fulgerului Verde, pe care nu-l văzuse niciodată până atunci. Dar fu din nou dezamăgit.

Arthur C. Clarke în 2010: A doua Odisee Spaţială
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea e splendidă şi atunci când este urâtă.

Dan Costinaş în Umbra mării şi alte confesiuni (2012)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţile de vară

Cât sunt de frumoase nopţile de vară
Când ne iubim pe malul mării!
Lumea îmi pare atunci
Un amurg la lăsatul serii.

Cât de minunate sunt nopţile de vară
Când ne iubim pe nisipul fierbinte!
Dragostea îmi pare atunci,
Un poem scris din trei cuvinte.

Cât de fermecătoare sunt nopţile de vară
Când ne ţinem de mână.
Marea îmi pare atunci
Mai calmă, mai frumoasă şi mai senină.

poezie de Vladimir Potlog (10 august 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea

Marea mea, cu valuri repezi,
Şi cu pescăruşi în zbor
Într-o clipă efemeră,
Mă înalţ, şi-apoi cobor...

Marea mea, un vis albastru,
Cu catargele spre cer
În paharul plin cu apă,
Văd furtunile cum pier...

Marea mea, în plină vară
Pe nisipul ars de dor,
Trec doar paşii amintirii
Şi mă răscolesc uşor...

Marea mea, verde -albastră,
Mă petrec prin valul tău,
Vreau să-ţi fiu talaz şi soare,
Când e zbuciumul mai greu..

Camelia Cristea

Camelia Cristea

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradisu-i lângă mine...

Prind sclipiri diamantine şi în irişi şi retine şi din ochii mei, când vrei, poţi albastrul să îl iei...
Marea este generoasă şi să-i fur azur mă lasă, ca atunci când vrei să bei, să te-adăpi din ochii mei...
Într-un val se scaldă cerul, lângă mal e colierul verdelui ca de smarald, unde ochii, azi, mi-i scald...
La zenit e gânditoare şi-mi trimite doar o boare, cât s-o simt şi s-o respir şi albasrul să-i deşir...
La nadir nu pot ajunge, depărtarea mă înfrânge şi-mi închipui un ocean cu adâncul lui viclean...
Dar, de ce să plec departe, când am marea ce-mi împarte val cu val în flux, reflux? Cin' mai are-aşa un lux?
Marea mea cu taină-adâncă, cu sirene-n vârf de stâncă, nu te-aş da pe niciun vis, pe niciun alt paradis...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima întâlnire

Prima întâlnire de suflet este sfântă,
E ca atunci când în crânguri păsările cântă,
Ca atunci când marea cerului îi cântă
Când soarele, asfinţind în roşu, zarea-ncântă –

Ea, ca un corn, dând glas pe vârf de munte
Trezeşte din somn vremea ascunsă-n inima pădurii
Şi cheamă-n fântâni viaţa din adâncimi profunde
Spre-a se întâlni-n miracolul naturii.

poezie de Bjørnstjerne Martinus Bjørnson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca un mod de viaţă

singurătatea e o vieţuitoare
locuieşte între fâşiile cărnii
din când în când
se sprijină de umbra paşilor
adulmecându-i forma
uneori
deghizată în oameni
trece strada
fără
să ţină cont
de marea înghesuială
păşeşte greoi ca şi cum
ar sprijini cerul

ultima dată a rămas acolo
în căutarea unei alte umbre
şi respira printre coastele mele
abia atunci
mi-am dat seama că
viaţa nu-i decât
o repetiţie

pentru marea trecere

poezie de Teodor Dume din Exil în durerile altora
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când...

Atunci când nu ştii cât costă trădarea
Întreabă de cei ce-au pierdut soţi şi fii,
Atunci când nu ştii ce înseamnă uitarea
Priveşte bătrânii uitaţi de copii.

Atunci când iubitul nu te iubeşte
Gândeşte-te tu câte inimi ai frânt,
Atunci când vezi fierul cum rugineşte
Dă-ţi seama că timpul e scurt şi e sfânt.

Atunci când te vezi fără bani şi sărac
Priveşte lumea flămândă, murdară,
Atunci când cazi jos, nu sta trist şi posac,
Ştergeţi genunchii şi ridică-te iară.

poezie de Natalia Popusoi (2010)
Adăugat de Natalia Popusoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vechi prieteni, veri şi fraţi, sunt acum îngrijoraţi

De când s-a-ntors de la-nchisoare
E supărat pe noi, profund,
Căci observăm, plini de candoare -
Când ne zăreşte, -ntoarce-un fund!

epigramă de Dan Norea din Epi... Gramatica, Aicea nu-i nimic ciudat, același sex e preferat (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubite ne cheamă marea

Iubite, ne cheamă marea,
Să ne plimbăm pe malul ei
Şi ţinându-ne de mână tu să-mi spui,
Că sunt cea mai frumoasă dintre femei.

Iubite, ne cheamă marea,
Să ne aruncăm în valurile ei
Şi să zburăm pe aripile dragostei!
Iubite, ne cheamă marea,
Cu un glas frumos şi blând.
Care pare că vine din misteriosul ei adânc!

Iubite, marea ne cheamă,
Când soarele e sus pe cer.
Şi parcă ne îndeamnă,
Să descoperim al dragostei mister.

poezie de Vladimir Potlog (24 ianuarie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!