În emisfera slovelor
steaua mea veghează cerne vise peste mine
e noapte târziu dar nu pot să adorm
gândul ce suspină în poem îl transform
cu ochii plânși nutresc armonii divine
pe marea iubirii vâslesc zi și noapte
lacrimi și regrete le arunc în valuri
lumini pătrund în mine calde voaluri
sfătuindu-mi inima și sufletul cu șoapte
îmbrățișez cu gândul stele căzătoare
lacrimile lor se pierd în emisferă
nostalgii universale în mine se transferă
timpul meu se întregește cu versuri mișcătoare
nemurirea slovelor sufletul preferă
chiar dacă în lume toate sun pieritoare
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Floare Petrov. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.