lebăda neagră -
liniştea lacului sub
razele lunii

haiku de Monica David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

lebăda neagră –
liniştea lacului sub
razele lunii

haiku de Monica David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

lebăda neagră -
în sufletele noastre
numai tăcerea

haiku de Monica David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

lebăda neagră -
pe malul lacului
o singură umbră

haiku de Mirela Duma
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

lebăda neagră –
pe malul lacului
o singură umbră

haiku de Mirela Duma Bîlc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

lumina lunii
peste lanul cu boboci -
lebăda neagră

haiku de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

lebăda neagră -
pe discul lunii umbra
unui fulg de nea

haiku de Lucia Cezara Plătică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea nopţii-
razele lunii printre
merii în floare

haiku de Gabriela Genţiana Groza (aprilie 2015)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimă neagră

Cocoşii sparg liniştea nopţii,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.

Zorile îmi bat în fereastră,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.

Amiaza e bălaie,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.

Se apropie asfinţitul roşu,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.

Singur, în miezul nopţii, vorbesc,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.

Cocoşii sparg liniştea nopţii,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.

Zorile îmi râd în fereastră.
N-am foame, n-am sete, n-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.

Inima mea e mereu neagră, neagră.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

plutind delicat
pe oglinda lacului -
lebăda cu pui

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

hornul curăţat -
mănuşa coşarului
aproape neagră

haiku de Monica David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din braţele lunii
surâde
îngerul nopţii
născut
în zâmbetul stelelor

gogyohka de Monica David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

lebăda neagră-
peste luciul lacului
luna pudrată

haiku de Lăcrămioara Vasuian Apostu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La marginea lumii...

La marginea mării, la marginea lumii
La marginea viselor mele
Se scălda femeia în razele lunii
Împroaşcă zburdalnic cu liniştea spumei
Poemele mele rebele

La marginea lumii, la marginea mării
La marginea tainelor mele
Cu raze de luna în liniştea serii
Cu spuma poemelor mele rebele
Se spală femeia de rele...

La marginea stării, la marginea humei
La marginea zilelor mele
Şopti-voi mereu diferitele nume
Spălate de rele cu razele spumei
Cu şoaptele mele rebele...

poezie de Iurie Osoianu (8 septembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ramuri înmugurite
ridică
sunetul copacului
pe fruntea cerului
din liniştea rădăcinilor

gogyohka de Monica David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păr răvăşit
prin bucle de nori
adiat
pasul mătăsos
în liniştea ierbii

gogyohka de Monica David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Senin,
neclintit în liniştea frunzei
urcă pe ram
surâsul
acestui copac secular

gogyohka de Monica David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o lacrimă de sticlă
ochiul cerului s-a scurs
lăsând liniştea să curgă
în tăcere
spre apus

gogyohka de Monica David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lebăda – poem diamant

Albă
ca neaua
pluteşte pe apă
cu o graţie desăvârşită
parcă ar fi din basme
dansând pe oglinda lacului
pe-o melodie auzită
doar de
ea.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lebăda neagră
în marea-nvolburată -
o piruetă

haiku de Marioara Vişan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul lebedei

Plăpândă şi suavă,
Pe-o apă lină...
Plutea alene o lebădă,
Cu privirea-i senină.

Lebăda trece, lebăda e timidă,
Nu scoate niciun sunet în atmosfera aridă,
O lacrimă-argintie din ochii-i a scăpat,
Căzând alene pe apa lacului luminat.

Aripiile ei albe ca nişte aripi de înger,
Şi le îndreaptă de parcă ajung până la cer,
Suspină-adânc din inima-i îndurerată,
Că acum nu e cum a fost altădată.

Anii i s-au dus şi a îmbătrânit,
Acum nu a mai zâmbit...
Chiar dacă lebăda e mută, acum a răbufnit,
Pentru a cânta primul şi ultimul ei cântec trist.

Apoi înlăcrimată se-ascunde sub tufiş,
Cu neîndurătoarea-moarte ea lupta pieptiş,
Luptând în luptă dreaptă, lupta ea pierdu
Şi sufletu-şi în mâna morţii şi-l dădu.

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!