lebăda neagră
liniștea lacului sub
razele lunii
haiku de Monica David
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
lebăda neagră -
liniștea lacului sub
razele lunii
haiku de Monica David
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
lebăda neagră -
în sufletele noastre
numai tăcerea
haiku de Monica David
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
lebăda neagră -
pe malul lacului
o singură umbră
haiku de Mirela Duma
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
lebăda neagră
pe malul lacului
o singură umbră
haiku de Mirela Duma Bîlc
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

lumina lunii
peste lanul cu boboci -
lebăda neagră
haiku de Florina Vulpoi
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
lebăda neagră -
pe discul lunii umbra
unui fulg de nea
haiku de Lucia Cezara Plătică
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniștea nopții-
razele lunii printre
merii în floare
haiku de Gabriela Gențiana Groza (aprilie 2015)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza

Comentează! | Votează! | Copiază!
Inimă neagră
Cocoșii sparg liniștea nopții,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Zorile îmi bat în fereastră,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Amiaza e bălaie,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Se apropie asfințitul roșu,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Singur, în miezul nopții, vorbesc,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Cocoșii sparg liniștea nopții,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Zorile îmi râd în fereastră.
N-am foame, n-am sete, n-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Inima mea e mereu neagră, neagră.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

plutind delicat
pe oglinda lacului -
lebăda cu pui
haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
hornul curățat -
mănușa coșarului
aproape neagră
haiku de Monica David
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Din brațele lunii
surâde
îngerul nopții
născut
în zâmbetul stelelor
gogyohka de Monica David
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

lebăda neagră-
peste luciul lacului
luna pudrată
haiku de Lăcrămioara Vasuian Apostu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
La marginea lumii...
La marginea mării, la marginea lumii
La marginea viselor mele
Se scălda femeia în razele lunii
Împroașcă zburdalnic cu liniștea spumei
Poemele mele rebele
La marginea lumii, la marginea mării
La marginea tainelor mele
Cu raze de luna în liniștea serii
Cu spuma poemelor mele rebele
Se spală femeia de rele...
La marginea stării, la marginea humei
La marginea zilelor mele
Șopti-voi mereu diferitele nume
Spălate de rele cu razele spumei
Cu șoaptele mele rebele...
poezie de Iurie Osoianu (8 septembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Păr răvășit
prin bucle de nori
adiat
pasul mătăsos
în liniștea ierbii
gogyohka de Monica David
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Senin,
neclintit în liniștea frunzei
urcă pe ram
surâsul
acestui copac secular
gogyohka de Monica David
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ramuri înmugurite
ridică
sunetul copacului
pe fruntea cerului
din liniștea rădăcinilor
gogyohka de Monica David
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o lacrimă de sticlă
ochiul cerului s-a scurs
lăsând liniștea să curgă
în tăcere
spre apus
gogyohka de Monica David
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lebăda poem diamant
Albă
ca neaua
plutește pe apă
cu o grație desăvârșită
parcă ar fi din basme
dansând pe oglinda lacului
pe-o melodie auzită
doar de
ea.
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Lebăda neagră
în marea-nvolburată -
o piruetă
haiku de Marioara Vișan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul lebedei
Plăpândă și suavă,
Pe-o apă lină...
Plutea alene o lebădă,
Cu privirea-i senină.
Lebăda trece, lebăda e timidă,
Nu scoate niciun sunet în atmosfera aridă,
O lacrimă-argintie din ochii-i a scăpat,
Căzând alene pe apa lacului luminat.
Aripiile ei albe ca niște aripi de înger,
Și le îndreaptă de parcă ajung până la cer,
Suspină-adânc din inima-i îndurerată,
Că acum nu e cum a fost altădată.
Anii i s-au dus și a îmbătrânit,
Acum nu a mai zâmbit...
Chiar dacă lebăda e mută, acum a răbufnit,
Pentru a cânta primul și ultimul ei cântec trist.
Apoi înlăcrimată se-ascunde sub tufiș,
Cu neîndurătoarea-moarte ea lupta pieptiș,
Luptând în luptă dreaptă, lupta ea pierdu
Și sufletu-și în mâna morții și-l dădu.
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!