Brazi

viguroşi împung cerul
şi cerul sângerează

refuzat de trunchiul dur
cariul devorează
liniştea din inima mea
cântecul de greier
alungă soarele
cum briza mării
ceaţa dimineţii

privat de lumină
închiriez rezerva
dinspre luminişul bunilor
şi rostesc pentru întâia oară
ultimul cuvânt

poezie de Ion Răşinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blândă alinare

Nu vreau case nici palate
Sunt doar lucruri pe pământ
Mă rog pentru sănătate
În credinţa cerului cel sfânt

Cerul este greu şi-apăsător
Lacrimile-i stau să -i curgă
Pentru noi cerul e un luptător
Soarele apare norii îi alungă

Sufletul iubeşte şi ne doare
O privire - n sus noi înalţăm
Liniştea coboară ca o boare
Sănătatea noastră o salvăm

Mă îndrept doar cu iertarea
Ce ne vine de la cei iubiţi
Privesc aşteptând răbdarea
Blânda alinare-a cerului zâmbiţi

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe când copiii se rânduiau cuminţi în cerdac, eu rămăsei cu ochii holbaţi în cerul nalt şi strălucit, unde vedeam pentru întâia oară în viaţa mea plutind un unghi de paseri negre. În liniştea care se făcu, le auzeam strigătul alb şi straniu.
-Vin cocoarele, zise domnu Trandafir. Şi eu repetai, în minte, fericit, cuvântul acela nou...

Mihail Sadoveanu în Cheia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apusul

de când privesc apusul
soarele a scâpătat pe jumătate-n mare
un vapor care treptat se scufundă
tu îmi arăţi cerul franjurat de lumină
ca o moarte aşteptându-şi ceasul

pe umerii valurilor
umbre cu dinţi alungiţi
deasupra zborul alb al pescăruşilor

pe faleză noi şi briza înteţită
plini de întrebările toamnei
care se apropie dinspre munţi

noaptea cade pe scări
o pasăre cu aripile smolite
oraşul cu geamurile-n lumină
simte zgomotul de pe străzi
ca o durere prin oase
se aşează cu capul pe ţărm
noaptea-l zbuciumă-n somn
şi visează răsăritul.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (9 februarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul care ne ucide

Am închis ochii
Ca să te pot vedea
Aud ecoul mării
Ceaţa cade ca o perdea

Te acoperă cu rouă
Chipul ţi -l desenez
Unesc picături două
Sânge în ele drenez

Mişcări simple drepte
Mână mea te caută
Dau ceaţa la oparte
Ochii minţii te sărută

Ca-ntr-un vis adevărat
Cerul porţile deschide
Lacrimi cerul a vărsat
Ştie dorul care ne ucide

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cerul coboară

Când cerul coboară
Stelele dansează,
Cântecul dragostei
Pe valuri vibrează.

Pe drumuri de ape
Privirea-mi se-afundă,
Invoc revederea
În noaptea rotundă.

Doamne, cum trec anii
Prin părul meu albit,
Buzele în rugă
Rostesc tot ce-am iubit.

poezie de Sorin George Vidoe din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti...

Eşti precum ceaţa dimineţii,
delicată
precum cerul de catifea
fragedă
şi fierbinte ca focul din cămin,
veselă precum primăvara
şi sensibilă ca vârfurile degetelor.
Ochii tăi
sunt scântei jucăuşe,
cântecul buzelor tale
este balsam vindecător al rănilor.
Ascultându-te
descoperi stele.
Iubirea ta
înseamnă speranţă.

poezie de Pawel Mendakiewicz, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul stelelor

Se aude glasul stelelor,
care cântă-n inima cerului
şi-n noaptea ce le ascultă,
ce pătrunde-n sufletul spiralei,
cântă şi Pământul,
cântă şi lacul albastru,
în care se oglindeşte cerul,
ce dirijează concertul broaştelor
unind cântul stelelor,
cu glasul ce răsună
din adâncul apelor,
totul se transformă-n vis
şi ne ţine de mână
pe mine, pe tine, pe noi, pe voi
purtându-ne-n pântecul zorilor,
răsărind o dată cu Soarele,
ce dezmiardă cerul şi pământul,
înflorind, florile ce cântă
îmbrăţişându-se cu roua dimineţii,
cântă şi lacrima ce curge
din norul negru,
melodia care dezmiardă iubirea,
cântă stelele, cântă Lumina,
cântă Luna şi destinul,
cântă şi inima mea după...
astralul cântec ce zboară
printre ramurile Universului,
dansând împreună cu fluturi,
cântând împreună
cântecul stelelor.

poezie de Constantina Gina Dumitrescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea

În nisipul umed
Paşii mei se sting,
Cu lumină-n suflet
Zorii îi disting.

Spargi în valuri norii
Dinspre orizonturi,
Îţi privesc cocorii
Cum salută porturi.

Ceaţa se-nfioară
Lin.. de briza mării
Despletind fecioare,
Mă sărută zorii.

Leneş se destramă
Fină.. pînza lunii,
Însoriţi ne cheamă
Zeiţa furtunii..

Liniştea se sparge
Brusc.. în mii de cioburi,
Răscolind catarge
Fulgerînd în globuri.

Despletita mare
Furia-şi aşterne
Spumegînd agale
Şi mugind alene..

Mînioasă, calmă,
Ori cîntînd în zare
Rai îmi naşti în palmă,
Mult iubită mare!

poezie de Diana-Luiza Costea
Adăugat de Larisa Suman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stând pe marginea Lunii

Ascultam cerul,
stând pe marginea lunii,
în serile când gândurile îmi porniseră în lume,
eram picătură de om în inimia ta,
umbra mea fulgera
cerul în amiezi de floare,
fulger cu o mie de braţe.
Primul val adună stelele în cupola naltă
a nopţii ;
Dumnezeu era stea în centrul focului,
scria cu scântei, vestindu-şi soarele
de sub tălpile mele.

Fără tine eram un cerc subţire de lumină,
cu tălpile însângerate trăgeam un cântec singuratic
să pornesc timpul pe cerul răsturnat;
te aud, te privesc, nu mă vezi,
îţi aud vocea tremurândă umblând
într-un cuvânt subţire de lumină:
... esc...
Oh, ce iubire am visat!

poezie de Camelia Opriţa (22 februarie 2009)
Adăugat de Maria Elenia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ai o durere puternică în suflet, aminteşteţi ce frumos este cerul albastru cu norii albi, pufoşi, cu marginile de lumină sau cerul înstelat ori unduirea unui copac în vânt, precum şi foşnetul mării strălucitoare pe un ţărm sidefiu.

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vânt funigei-
pe cerul toamnei târzii
soare generos.
*
În toamna rece-
sub cerul dimineţii
frunze brumate.
*
Pe ram de alun-
pregătită pentru salt
o veveriţă.

haiku de Ioan Friciu (2022)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul mării

Străvechiul suflu dinspre mare:
boarea mării înnoptate
pe nimeni nu are.
De cel ce veghează
vei fi înfruntată
în cumpănă trează.
Străvechiul suflu dinspre mare
adie,
lărmuind în zare.
Doar străvechi pietre-l îmbie..

Ai înfiorat nespus
un smochin înmugurit,
sub văpaia lunii, sus.
Cum a tresărit!

poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea a doua (Capri. Piccola Marina), traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând de seară

dacă cerul surâde
când răsare soarele
aleg să-mi păstrez surâsul
să il pot dărui
la apus

dacă cerul tace
când norii se-adună
acoperindu-i liniştea
aleg să mă retrag
după o speranţă

dacă cerul plânge
ce rost mai au
lacrimile mele
aleg să-mi acopăr tristeţea
cu un zâmbet

poezie de Argentina Stanciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul

Cerul s-a deschis precum un fermoar
Şi nori sângerii au pătruns
Pe sub coama zimţată a apusului
Pe care dansau ca pe un ocean,
Frunzele toamnei – lebedele tăcerii.
Furtuni forfecau liniştea
Cu lame de fulgere.
Noaptea s grăbea să prindă ultimul tren.
Lacrimi albastre alunecau pe caldarâmul uitării.
Paşii treceau prin horă de tunete
În univers...
Tăcerea se aşternuse ca un pled peste inima mea.
Toamnă, toamnă târzie,
Toamna în care am împlinit
Cincizeci de ani...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a nu ştiu câta oară

Pentru a nu ştiu câta oară
Am dormit într-un copac
Îmbrăcat în sânii tăi
În culorile de mac.

Pentru a nu ştiu câta oară
Ţi-am supt sânii din iubire
Pentru a nu ştiu câta oară
Înviat spre nemurie.

Pentru a nu ştiu câta oară
Am băut din vinul vechi
Fermecat de ochii tăi
Şi de stele neperechi.

Pentru a nu ştiu câta oară
Te iubesc la infinit.
Seara îngână o chitară
Cerul s-a îndrăgostit.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vară târzie

Cântecul unui greier sporind liniştea nopţii.

poezie de Letiţia Iubu din Inscripţii pe un bob de grâu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul, Soarele, Stelele si Luna

A creat cerul
pentru a ne putea cuprinde
pe toţi
a creat Soarele
pentru a ne încălzi sufletele
a creat stelele
pentru a crede în vise
şi pentru a ne îndeplini
dorinţele
ne-a lăsat Luna pentru
a nu ne rătăci
şi pentru a ne lumina

drumul către... EL

poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe

Sunt singur pe plaja pustie,
Ascult croncănit de cormorani,
Privesc valul argintiu al mării,
Iar zarea îmi pare aproape,
Unde cerul coboară pe pământ.
Te vreau lângă mine, iubito!
Să ne plimbăm pe ţărm...
Din loc în loc să ne oprim,
Să ne prindem în braţe
Şi să ne sărutăm.
Pescăruşul zboară peste valuri,
Apoi loveşte-n mal,
Briza mării mă cuprinde,
Iar gândurile mele se răspândesc.

poezie de Ion Răduţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să întregească lumina

cuvântul vine dinspre eminescu
ca duminica purtând azur pe gene
în care îngeri cu aripa frântă se reculeg

când ziua poartă în pântec ziua de apoi
lumina este ziua noastră dintotdeauna
fără de care luna nu s-ar vedea
pe cerul invadat de stele moarte
el este uleiul din candela
călăuză pentru arca lui noe

poemul însângerat pluteşte în duhul
cu miros de floare albastră
peste îngrijorări şi iubiri efemere
împresurându-le cu vălul împăcării

el vine într-o adiere înrourată
cu sunet de bucium
să tămăduiască rănile pricinuite
cu şiş de ger în carnea sufletului

el este pentru că trebuie să fie cu noi
pe sine redându-se în perpetuă învrednicire
a bobului de grâu înglobat
în raza etern născătoare de adevăr

să-i păstrăm jilţul din capul mesei
la cina cu răsărit de lună şi cântec de greier
întru împlinirea cuvântului fără de care
lumina nu ar fi întreagă

poezie de Ion Răşinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe malul mării

Stau pe malul mării, valurile ascult
Mă-ncălzesc la soare, însă vreau mai mult
Cerul e albastru, pescăruşii zboară
Roiuri de albine acum mă-nconjoară
Briza răcoroasă spulberă nisipul
Văd şi două stele ce-şi arată chipul
Pacea mă cuprinde, cerul sus se ţine
Dar cât de plăcut e când te văd pe tine.

Fiindcă ceru-albastru pare că păleşte
Când a mea privire ochii-ţi întâlneşte
Şi deşi e soare toată dimineaţa
Eu prefer să plouă, dar să îţi văd faţa
Ce încerc să spun cu mintea haihui
E că îmi doresc ca tu să rămâi
Mare, soare, stele, roiuri de albine
Eu renunţ la toate, dar nu şi la tine.

poezie de L. Kimberley Simpson, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!