Dor de copilărie

De multe ori mă duce gândul
La anii din copilărie
Pe foaie îmi aştern cuvântul
Şi mă cuprinde-o nostalgie.

Îmi amintesc pe timpul verii,
Ce fericiţi ne mai jucam
Se bucurau parcă, şi merii
De viaţa simplă ce-o duceam.

Nu ştiam ce este aia modă
Ne îmbrăcam în ritm alert
Se curăţau apoi cu sodă
Nu prea-i dădeam atâta Wert.

Ce exaltaţi eram cu toţii
Când ne strângeam în faţa porţii!
Cu dragoste mă-înconjura
Bunicul, tata, buna mea.

Şi parcă traiul dealtădată
Şi dorul de-a mai fi copil
Te face să suspini; dar iată
Ca eşti adult şi la rând tată.

poezie de Ramona Kovacs
Adăugat de Ramona Kovacs
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vis de iubire

Pe când ploua în paradis
Cu stropi mari de fericire,
Noi doi trăieam un vis,
Un vis frumos de iubire.

Viaţa părea ca un pom în floare,
Tu erai ca un vânt cald într-o zi fără soare.
Eu credeam că sunt un zeu,
Tu îmi şopteai dulce că sunt doar al tău.

Trăiam într-o lume creată,
Parcă doar pentru noi.
Eram fericiţi şi plini de speranţe,
Eram în doi.

Dar anii au trecut rând pe rând
Tu eşti cu părul alb şi eu la fel sunt.
Dar trăim tot acelaş vis de iubire
Cum am trăit de mult cândva.
Căci eu sunt toiagul tău şi tu eşti speranţa mea.

poezie de Vladimir Potlog (3 ianuarie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicată ţie, prieten drag!

Îmi amintesc cu drag de acele vremuri
Când ieşeam cu toţii afar' la joacă,
Îmi amintesc, şi suflet tu îmi tremuri,
Întristat de timpul ce anii o să ni-i treacă.

Ne jucam de-a v-aţi ascunselea
Şi făceam cornete din hârtie,
Cât aş vrea să-ntorc vremurile acelea,
Să mai fim cu toţii ca-n copilărie.

Şi mergeam pe banda ce transporta cărbune,
Cu tubermanele să ne "împuşcăm",
Au fost toate acele numai clipe bune,
Azi doar amintiri ce-n suflet le păstrăm.

Ai plecat, Cosmin, nefiinţa ai urmat,
Şi am pierdut un prieten ca un frate,
Ai plecat la ceruri, căci cerul te-a chemat,
Şi ai lăsat în urmă inimi îndurerate.

Au trecut doi ani de când eşti printre îngeri,
Şi de când cu tine parte din noi ai luat,
De-aş întoarce timpul la clipele de ieri
Azi cu noi ai fi, la fel ca altădat'.

Noi te vom păstra mereu în amintire,
Tu vei fi o parte din sufletele noastre,
Şi te vom privi în zori şi asfinţire,
Ca pe un soare nou pe zările albastre.

Lui Vitejanu Cosmin - Marian

poezie de Răzvan Isac (26 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parcă te ştiam ...

Parcă te ştiam de când e lumea,
Miroseai suav, a caprifoi.
Timpul rătăcirii ancestrale,
S-a pierdut în spaţiul dintre noi.

M-am oprit şi te-am strigat pe nume,-
Îmi venea în minte din străfund
Şi secundele rămân mirate,
Că ecourile îmi răspund.

Parcă te ştiam de-o veşnicie.
Unul către altu-am alergat,
Iar în orologiul din cetate,
Clipa-ntre cadrane-a îngheţat.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar o amintire...

Copilărie - un simplu cuvânt, nu o simplă amintire
O mie de sentimente ce in mine reînvie
Când acest cuvânt melodios îmi sună în ureche
Frumuseţea copilăriei - fără pereche

Ştii tu oare ce frumos ne jucam pe câmpul verde-crud din al bunicilor sat?
Cum zburdam de fericire, cum făceam ce ne era mai drag?
Când probleme vieţii nu ne interesau,
Când jocurile amuzante erau tot ce ne plăceau.

Dar nu mai putem face nimic
Timpul a zburat.
Nu mai sunt acel copil mic ce eram odată.
Când viitorul se aproprie şi prezentul e trecut.
Trecutul rămâne doar o amintire vagă.

poezie de Alexandra Marinescu (21 septembrie 2016)
Adăugat de Alexandra Marinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi aştern gândul

Uite cum s-aşterne praful
pe toate lucrurile din casă,
dar eu vreau să-mi aştern gândul
pe o foaie aruncată pe masă.

Vreau s-aştern tot dorul din mine
ce de mult el nu mă lasă,
în suflet multe suferinţi mă ţine
ce-mi fac ziua nebuloasă.

Afară păşind din nou prin rouă
simt ierburile reci şi fine
şi-n inimă-ncepe să plouă
că frigul eu îl simt în vine.

Se simte-o lacrimă pe geană,
iar gândul la tine rămâne
şi zboară ca un fulg de pană
ca s-ajungă din nou la tine.

poezie de Eugenia Calancea (24 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cronometraj

Printre stele, printre sori
Cronos paşii îşi iuţeşte,
Iată, te-ai trezit în zori,
Iată, noaptea te umbreşte.

Cel bătrân răutăcios
Fură clipele în grabă –
Iată, eşti copil frumos,
Iată, eşti moşneag ori babă.

Şi nu ştiu cum s-a făcut,
C-ai trecut pe altă parte.
Iată, parcă te-ai născut,
Iată, eşti pe pat de moarte...

poezie de Mihai Vîlcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua tatălui

Tată,
altă vară vine,
îmbătrânind dorul de tine.
copil eram când m-ai lăsat
şi singură am învăţat

ce lung e drumul, ce spinos,
până te-aduci ţărnii prinos,
câtă durere poate-ncape
un suflet tăinuit sub pleoape,

că împăcaţi cu viaţa nu-s
acei c-un tată pus prea sus,
ci scormonesc cu ochii zarea,
tot căutându-şi alinarea.

chiar dacă mi-ai rămas mister,
n-am încetat să te mai sper,
te caut încă şi aştept
cuvântul tău cel înţelept.

şi trece vremea mea, tiptil,
eu încă plâng ca un copil,
tu, tată drag, nu mă uita
fă-mi loc în veşnicia ta.

poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dl. Lindley: Un oraş ca New York-ul unde totul se mişcă constant într-un ritm alert este asemenea unui organism viu ce respiră şi se schimbă şi în timp relaţia ta cu el se transformă într-o poveste frumoasă de dragoste. La început este ameţitoare, irezistibilă şi apoi devine încetul cu încetul liniştitoare şi sigură. Ai o legătură strânsă cu el de parcă v-aţi cunoaşte dintotdeauna. Uneori sunteţi în relaţii proaste, alteori vă împăcaţi şi din când în când ai un moment sublim în care te gândeşti în sinea ta "Doamne, sunt îndrăgostit nebuneşte de tine şi voi fi mereu" şi cred că atunci te surprinde.

replică din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este scurtă, "ştiinţa este vastă",
Iar timpul nu te iartă, te bagă-n aporii,
Te simţi legat în lanţuri, eşti parcă într-o castă,
Şi-atunci gândul îţi zboară, spre multe nostalgii...

catren de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de gânduri (iulie 2009)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urme de paşi

Urme de paşi înşirate-n zăpadă
De parcă nu ştiam cum e albul,
De parcă a fost ultima oară când ninge.

Urme de noi împrăştiate alături
De parcă te-am strâns prima oară
De parcă a fost ultima oară când strâng.

Urme de tine mângâiate pe mine
De parcă nu ştiam cum sunt ochii închişi
De parcă a fost ultima oară când văd.

poezie de Alexandru Cernit
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde eşti, copilărie?

UNDE EŞTI, COPILĂRIE?

Unde eşti, copilărie,
Fără griji fără suspine?
Părinţii din veşnicie
Purtau grija mea de mâine!

Unde-ai dus vraja visării
Cu Zmei, Feţi şi Cosânzene?
Că veneau pe-albastrul zării,
Precum visul printre gene!

Unde mi-ai lăsat florile
Ce mi le coseam pe ie?
Azi cos lacrimi în mărgele
De scaieţi şi păpădie!

Coseam ie cu altiţă,
Când eram copil de şcoală,
Ca să primesc cununiţă
Pentru muncă cerebrală.

Unde eşti, copilărie?
Să-mi împrospătezi speranţă!
Să-ţi duc visu-n poezie,
Să-l salvez de ignoranţă.

Dă-mi inocentul tău veşmânt,
Să-ţi duc nemurirea-n vreme,
Când plouă gândul în cuvânt
Şi ning idei în poeme!

*1 Iunie - Ziua Copilului
La mulţi ani copiilor din toate generaţiile!
La mulţi ani copilului din fiecare adult!
"Copilăria este suma tuturor vârstelor." - Lucian Blaga

Maria Filipoiu - poet, eseist jurnalist
Bucureşti - România

poezie pentru copii de Maria Filipoiu din Poezii pentru copii
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde eşti, copilărie?

UNDE EŞTI, COPILĂRIE?

Unde eşti, copilărie,
Fără griji fără suspine?
Părinţii din veşnicie
Purtau grija mea de mâine!

Unde-ai dus vraja visării
Cu Zmei, Feţi şi Cosânzene?
Că veneau pe-albastrul zării,
Precum visul printre gene!

Unde mi-ai lăsat florile
Ce mi le coseam pe ie?
Azi cos lacrimi în mărgele
De scaieţi şi păpădie!

Coseam ie cu altiţă,
Când eram copil de şcoală,
Ca să primesc cununiţă
Pentru muncă cerebrală.

Unde eşti, copilărie?
Să-mi împrospătezi speranţă!
Să-ţi duc visu-n poezie,
Să-l salvez de ignoranţă.

Dă-mi inocentul tău veşmânt,
Să-ţi duc nemurirea-n vreme,
Când plouă gândul în cuvânt
Şi ning idei în poeme!

*1 Iunie - Ziua Copilului
La mulţi ani copiilor din toate generaţiile!
La mulţi ani copilului din fiecare adult!
"Copilăria este suma tuturor vârstelor." - Lucian Blaga

Maria Filipoiu - poet, eseist jurnalist
Bucureşti - România

poezie de Maria Filipoiu din Poezie pentru copii
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi. . . . . Destinul

Te văd şi-acum frumoasă, eşti chiar încântătoare,
Deşi trecut-au anii, eşti mândră ca o floare.
De când te ştiu fetiţă, ţi-am urmărit cărarea,
Mersul ca o cadână, tristeţea sau durerea,
Viaţa-ţi tumultoasă de multe doruri plină,
Mândria-ţi mai aparte şi izul de regină.

Din frunza ta roşcată emani tumult de lavă
Iar cu petala-ţi albă eşti tot mereu suavă.
Cu zelul de femeie tu ţi-ai clădit o faimă,
Trezind dorul din mine să te iubesc în taină,
Fără să-ţi cer vreodată măcar o sărutare,
Lăsând să treacă anii şi timpul la-ntâmplare.

Dar iată că destinul revine din neanturi
Şi adunând iubirea în diferite salturi
O face mai solidă şi trainică o face
Şi-mi dă floarea în braţe, el ştie că îmi place.
Eu nu mai stau pe gânduri, o-mbrăţişez agale
Şi o sărut cu patos petale cu petale.

Îi simt dulceaţa-n suflet şi dorul plin de lavă,
Aud apoi în şoapte: -Mă dau toată pe tavă.
-Demult aştept o clipă şi un semnal din scenă
Să-mi spui direct în faţă şi fără nici o genă
Că mă iubeşti şi sincer, vrei dragoste curată,
Să-ţi fiu mereu aproape, mai mult ca niciodată.

Acesta-i un miracol, ca după atâta vreme
Să ne unim iubirea iar dorul să ne cheme,
In ceruri printre aştrii sau poate în Bermude,
Dar. . . Suntem prea departe şi. . .Nimeni nu ne-aude.
Corneliu 15.01.2007

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem ratat

De când nu am vorbit se face noapte
Bat clopote cu sunete de-argint
Parcă şi gândurile azi ne mint
Parcă şi viaţa este prea departe
Simţim nevoia să vorbim în şoapte

Ciudate hieroglife vin buimace
Şi se aştern cuminţi pe foi desprinse
Păcat de-aceste versuri neatinse
Aveam aşa de multe sentimente
Să-ţi spun, dar mă închid în carapace.

Aşa a fost să fie, îmi şoptesc
Iubita mea să fie o himeră
Postata undeva în stratosferă
Ca un final de film fără imagini
Sau ca un vis frumos, neomenesc...

poezie de George Terziu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva o Iarnă

Cândva o iarnă, copil eram la ţară,
Romanticele nopţi şi lămpile cu gaz,
Torcea bunica fuiorul din cămară,
Bunicul povestea de un Mihai Viteaz.

Îmi amintesc cum mama cocea-n casă
O pâine-n spuză cât roata de la car,
Şi fericiţi mâncam cu toţi la masă,
De sărbători primeam câte un dar.

Ne îngheţau picioarele-n zăpadă,
Printre nămeţi, cu sănii ne urcam pe deal,
Pe derdeluş cădeam, eram uşoară pradă,
Spre vale ne opream la buza unui mal.

Copilărie cu farmec de poveste,
De ţară îmi e dor şi de ai mei bunici,
Se pierde tot, nici casa nu mai este,
Suntem străini acolo, suntem străini aici.

poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, tempora...

Iubito, au ruginit castanii
Aşa trecut-au anii
Simt cum alunec în mreaja unui vers
O tempora, o mores

Trecut-a timpul verii
Au ruginit şi merii
Şi am ajuns în toamna vieţii
Cu gândul trist la anii tinereţii

Îmi pare rău, dragostea mea
Că anii au trecut
Şi nu ţi-am dat iubirea
Pe cât eu aş fi vrut

Se scutur frunzele în drum
Aş vrea ceva să ăţi mai spun
Mi-e sufletul o rană
Tu eşti fetiţa mea morgană

Şi-acum pe înserat
Pe geam stau splecat
Aş vrea să-ţi spun mai des
O tempora, o mores

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sintagma "copilul interior" induce ideea de separare. Parcă ar fi doi: un adult şi un copil, cel dintâi fiind responsabil de cel de-al doilea. De parcă adultul poate purta de grija altcuiva înainte de propria maturizare. Este o scuză prin care adultul îşi motivează imaturitatea. Separându-se de infantilitatea sa crede că dă dovada de maturitate, dar nu face altceva decât sa menţină conflictul. El, om serios, vrea sa aibă grija de un copil neajutorat. Simpatic rău ego-ul ăsta. Asa-zisul "copil interior" este adultul care încă doarme, agăţat emoţional de poveştile trecute. Este adultul, nu "copilul", cel care trebuie să se maturizeze. Când se maturizează, revine natural la inocenţă, care nu are treabă cu vârsta, ci cu înţelegerea. Vindecarea nu este a "copilului interior", ci a adultului care acceptă că este infantil emoţional, tânjind tot timpul după afecţiune şi atenţie.

citat din Paul Avram
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rimă

Mi-am încorsetat parcă gândul în dragostea frumoasei rime,
De ceva timp, nu ştiu; să-mi chinui plăcerea prin cuvinte alese...
Mie-mi nu; pentru alţii, ce-ar crede că-i tot uşor, făr' să le pese
Că pas de dans e de când lumea... în acord, de corpurile sublime!

E cântec tot, ce-i aştepţi geamăn cuvântul pus, ghicit, pereche,
Neaşteptat de ce va fi; un paso doble în bang de-un clopot,
Grav câteodată, cum şi viaţa -ce n-o simţim, doar când e veche,
Sau clopoţel cu ritm de step- ce-o alerg nebun pierdut în ropot.

Sunt melancolic tot mai des, îndrăgostit de fostul mine,
Ce atunci nici nu ştiam că sunt şi că voi fi un suvenir,
Mă căutând fine fărâme, cum puzzle, să mă refac rime...
Şi căutări în jur s-agăţ... din ce-am atins şi mai respir.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie

Când anii au trecut în zbor,
Mă-ntreb în viaţa ce-am făcut;
Iar când vorbesc de viitor,
Mă duce gândul la trecut.

epigramă de Virgil Petcu din Festivalul Internaţional Art-Umor, Alba Iulia (28 mai 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţie

eram şi cântec, şi cuvânt
eram şi aer, eram ape
dar nu ştiam că sunt aproape
trimis de Tine pe pământ

eram, scânteie, eram gând
şi degete eram pe clape
dar nu ştiam prin ce supape
mă vei turna în om de rând

azi sunt şi zâmbet, şi alint
şi lacrimă pe sub pleoape
dar tot nu ştiu de eşti aproape
ori mai departe ca oricând...

poezie de Iurie Osoianu (24 iunie 2017)
Adăugat de moldoveanul ipocritic
Comentează! | Votează! | Copiază!