Dor de copilărie
De multe ori mă duce gândul
La anii din copilărie
Pe foaie îmi aștern cuvântul
Și mă cuprinde-o nostalgie.
Îmi amintesc pe timpul verii,
Ce fericiți ne mai jucam
Se bucurau parcă, și merii
De viața simplă ce-o duceam.
Nu știam ce este aia modă
Ne îmbrăcam în ritm alert
Se curățau apoi cu sodă
Nu prea-i dădeam atâta Wert.
Ce exaltați eram cu toții
Când ne strângeam în fața porții!
Cu dragoste mă-înconjura
Bunicul, tata, buna mea.
Și parcă traiul dealtădată
Și dorul de-a mai fi copil
Te face să suspini; dar iată
Ca ești adult și la rând tată.
poezie de Ramona Kovacs
Adăugat de Ramona Kovacs
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ramona Kovacs. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.