Poezia mod de viață
când nu o să mai scriu nici n-o să mai trăiesc
nu o să mai visez o lume cu trăiri superbe
dar azi pe file setoase litere se nuntesc
în cununi de lumină se rotunjesc verbe.
știu doar ca poezia este un mod de viață
care mă fericește mă ridică pe culmi
mă simt precum un munte puternică semeață
în gândurile mele astăzi freamătă ulmi.
pe tâmplele mândre susură izvoare
și soarele-mi vorbește în dulcele grai
cuvinte de iubire au magică savoare
întreg timpul îmi pare pogorât din rai.
pe-un cer cu curcubeie slovele prind culoare
harici poeții se adună pe un picior de plai.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Lumină
Lumină...
Simt viață,
M-am renăscut prin tine,
Te-ai strecurat în suflet și-ai semănat iubire.
Răsare...
Ah, ce frumos e lanul dat în floare,
Când florile mireasma împletesc
Și pe a lor petale scriu că "te iubesc".
Zâmbești,
Când vrei din nou să mă revezi
Și te așezi la piept, să simți cum bate
Lăcașul dragostei adevărate.
Visez,
Când nu mai știu ce crezi,
Reverși lumină asemeni unui zeu,
Ca să trăiesc cu tine-n gând mereu.
poezie de Elena Chitoroagă (2008)
Adăugat de Elena Chitoroagă
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Reflecții de vis
pe lacul cu reflexe de smarald
de nuferi înfloriți mă simt atrasă
și de scăldatul când îmi este cald
de peștișori de aur prinși în plasă.
pe câmpul florilor au înflorit bujorii
e luna când fecioarele se-ndrăgostesc
când prind în mreaja sânilor feciorii
stelele în ochii lor se-adăpostesc.
ce mult mi-aș dori să mai fiu jună
să simt fluturi năstrușnici în stomac
din splendoarea macilor să-mi fac cunună
mândrului meu iubit să-i fiu pe plac.
astăzi momente de iubire se adună
în poezia mea de nostalgic cirac.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Serenitate
când mă simt floare când mă simt pom
petale și frunze sunt gândurile mele
s-au trezit sentimente cu esențe de rom
emoții solare circulă sub piele.
zilele-s decorate cu corole de lumină
vise curcubeice prind ritmuri și culoare
romantismul verde mă menține senină
prietenii solare vreau să mă înconjoare.
mă poartă în extaz aripi de anvergură
splendori din univers strâng cu ardoare
iubiri fără păcate vibrează în nervură
surprizele nopții sunt mângâieri stelare.
am primit de la viață tot ce mi-am dorit
visul de afirmare plutește-n infinit.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viziuni de menestrel
am despre lume o viziune clară
și binele și răul trăiesc împreună
Dumnezeu e viață în structura celulară
moartea-i o vacanță mirabilă pe lună.
învăț să fiu mai bună precum sfinții
să fac din suferință un crâmpei de bine
îmi cântă gândurile în odăile minții
trudesc pentru delicii ca roiul de albine.
răspândesc în lume armonice poeme
nu tulbur vremea cu grijile mele
hai lângă mine zâmbește nu te teme
am aripi cu care să te duc la stele.
în izvor de iubire mă spăl de blesteme
din cuvinte tandre construiesc castele.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imaginații perfecte
mirabile emoții un fluviu de adrenalină
trece prin suflet ca vechiul Danubiu
valuri de optimism în ritm de mandolină
îmi frânge mâhnirea fără nici un dubiu.
cu versul aproape timpul mi-e aliat
pot prin rugăciune să fac un colț de rai
să mă simt puternic precum Goliat
cu rădăcini înfipte adânc pe-acest plai.
în lume e chaos, nu e a mea culpă
sunt doar o rimă plutesc pe un verb
fiori de cuvinte îmi zvâcnesc în pulpă
și am pe creștet coroană de cerb.
trăiesc în mileniul fascinant superb
învăț să-nving demoni cu spirit acerb.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte la masa de scris
ore lungi le petrec la masa de scris
vesele cuvinte îmi străbat ființa
în toamna vieții un vis mi-este promis
care să întregească toată conștiința.
în inimă dezvolt sentimente de pace
este menirea mea în acest univers
însămânțez în lume slovele dibace
să schimbe purtarea îngerului pervers.
melancolică-n galben romantică în verde
trăiesc natura toamnei longevivă vivace
îngerii de veghe vreau să mă dezmierde
să trec peste abisuri puternică locvace.
nici o amintire în mine nu se pierde
insomnia nopții muguri de lumină se preface.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exersând admirații
atingerile calde amplifică fiori
toate par normale și firești
iubirea topește ghețuri și ninsori
aleanuri de mătase depănate-n povești.
trăiesc explozii de lumină și culoare
visul primăvăratec mă umple de vrajă
romantismul sufletului crește ia amploare
vegheat de stelele ce stau de strajă.
șlefuiesc cuvintele ca pe diamante
secunde animate în inimă pulsează
fredonează rapsodii andante, andante
să-mbogățească deșertul cu o oază.
exersez admirații pentru naturi superbe
scot aburi albaști din cuvinte și verbe.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
în torent emoțional
suflă vântul tare împrăștie gânduri
poartă poezia în zări îndepărtate
sentimente aranjate în patru rânduri
iubiri în cuvinte de aur montate.
pasiuni literare în torent mă aruncă
chemările luminii vin valuri valuri
dragostea de cuvânt mă farmecă încă
ca soarele vieții pictat pe cristaluri.
doar între cuvinte vreau să trăiesc
litere inocente în suflet visător
chiar când mă pierd și rătăcesc
versul îmi este drum izbăvitor.
poeții universului îi am în anturaj
poemele albastre mă umplu de miraj.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și dincolo de neființă
Unde-i casa inimii, dragul meu?
În noi, chiar dacă nu prea vedem asta!
În noi sunt toate! Și cântul, și poezia,
întreg universul de vise, de culori și lumini!
De ce doar unii oameni scriu,
de ce doar unii oameni cântă?
Oamenii scriu pentru că sunt impregnați de parfumul bucuriei sau tristeții, a fericirii sau a singurătății, pentru că iubesc sau pentru că suferă, aducând, astfel, lumina stelelor atinse prin cuvânt.
Scriu despre emoțiile copleșitoare, trăirile, durerile, bucuriile bogate și pline de culori ce prind viață. Ard, bântuie, tulbură, strigă, țâșnesc. Acea senzație de acum și aici, la care nu poți rămâne rece, indiferent, pentru că se întâmplă în adâncul tău, aproape de tine. De întinzi mâna le vei simți.
Scriu pentru că prin literele aglomerate în adâncuri își modelează fiecare stare, idee, dorință, respirație. Scriu pentru că așa simt, din iubire, din lacrimă, din dor, din durere, din razele de lumină sau umbrele împrăștiate de norii cerului lăuntric.
Scriu pentru că oamenii se îndrăgostesc și poezia izvorâtă le curge prin sânge, scriu când se despart și cred că prea puține sau prea sărace le sunt cuvintele pentru a-și lămuri cascada de trăiri.
Scriu din dorința de a evada, eliberând lanțurile durerii sau temerii adunate în străfunduri.
Scriu pentru că realitatea li se pare de multe ori absurdă sau, poate, din neputință, pentru a stinge propagarea țipătului auzit din adânc.
Scriu pentru că avem nevoie de noi și, doar, prin energia cuvântului, oamenii se pot întâlni, în această realitate. Scriu pentru că ne imaginăm zâmbetul, lumina și atingerea celui iubit, zâmbet înflorit dacă nu pe chip, măcar în floarea de lotus din palme sau pe o pernă din apropiere.
Scriu din chemare, din șoapte, din muzica auzită, cu sufletul, prin petalele răsfirate, prin culori și sunete, scriu privind în oglinda celuilalt, prin gândurile undei intrate, pentru că, prin litere, oamenii se pot întâlni pe cărarea fundației construite.
Scriu ca o rugăciune și pentru ca să se audă rugăciunea. Scriu, mai mult sau mai puțin, coerent sau aberant, pentru viață, ignorând moartea, pentru trecut sau viitor.
Scriu pentru soarele care le inundă cu lumină totul sau prin jocul umbrelor de la lumina lumânării.
Scriu la malul mării sau de pe vârf de munte, sacadat sau în goana impulsului, descifrabil sau nu, printre semnele care stăpânesc timpul - mirări sau întrebări - prin spații albe sau puncte ivite din senin, cu linii, virgule sau apostrofuri. Sublim sau anost, la nervi sau în joacă, mutând munții sau coborând văile, cântând sau plângând.
Scriu modelând, conturând, pictând, sculptând, amestecând, redând într-o măsură sau alta, simfoniile de trăiri, curcubeul de stări, spectrul de lumini sau de umbre țâșnite din straturile interioare.
Scriu pentru că altfel ar cânta, ar desena, ar dansa, ar privi această lume sau s-ar exprima într-un alt fel, într-o perioadă sau alta de timp.
O eliberare adusă la exterior, amprenta trecută prin filtrul propriilor simțiri, gânduri, crezuri, modelând gândul prin cuvânt, sunet, culoare, materie, metamorfoza creației prin scânteia divină.
Un carusel de stări prin care ne redescoperim, redefinindu-ne!
Spre neuitare, dragul meu!
Pentru o flacără vie ce arde și dincolo de neființă!
Astăzi desenez flori,
voi ce puteți să le dăruiți, nu ezitați! ~
poezie de Irina Lucia Mihalca (14 februarie 2012)
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem însuflețit
trăiesc beatitudini cu iubirea adâncă
timpul meu e freamăt pur de poezie
tăcerea cenușie e închisă în stâncă
pe care răsună cântec de ciocârlie.
ador cuvântul primit de la sfinți
vibrează în lumină ca o melodie
topește în raze zăpezile din minți
și din tristețe face frumoasă parodie.
vorbesc cu poeții câte-n lună și stele
poeme cu picioare aleargă prin suflet
prind și aripi de zbor sentimentele mele
când clipele golașe se îmbracă în sunet.
pun vise la clocit în coșul de nuiele
timpul să le-nmulțească în zi de răsunet.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arte îngemănate
trăiesc cu muzica o lume de extaze reciproce
este ca și cum aș fi mângâiată de îngeri
ce dar divin e melodia inimii precoce
leagă lumile în suflet cu depline înțelegeri.
fiorul pur al devenirii cu slova îl trăiesc
vârtejul timpului în universul de cuvinte
febra de aspirații care se contopesc
cu sângele meu cu freamătul din minte.
muzica și poezia două arte magistrale
care doar îngemănate fac în inimă spectacol
le trăiesc pe amândouă cu emoții viscerale
mă simt binecuvântată, mângâiată de miracol.
simt limpezimea lor ca râul într-o vale
sunt pentru sufletul meu energii ideale.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romantism verde
în suflet este primăvară și-un blând soare
muguri de gânduri stau să pocnească
slovele din beznă au căpătat culoare
mintea mea-i o carte lumea s-o citească.
ating cu tâmplele luminile suave
îngeri mă mângâie, neprețuit alean
un cântec se naște din acorduri grave
visul plutește pe clape de pian.
trecutul meu e-o amintire de poveste
i-am sădit sămânța pe un colț de rai
ploile o vor uda să răsară o veste
cu mesaj de iubire să dăinuie în plai.
viitorul se pogoare din tărâmuri celeste
romantismul verde vreau să aibă trăi.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire
Iubire, a nopților fecioară
Litere pe o bucată de hârtie
Cuvinte pe tâmplele timpului
Secunde în paharul meu de vin
Parfum în flacără de lumânare.
Sau patul viselor mele!
Gene închise,
Un strigăt de plăcere
Miere în urechi
Dulce adiere
Iubire, toartă potirului însetat
O piatră ruptă dintr-un munte
Un sunet,
Un zbor spre comete
O mare care în gându-mi se zbate
Doar la țărmul ei.
poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flux de armonii
iubirea umple golul gândurilor mele
ca o erupție vulcanică vertiginoasă
este mânia când nu ajung la stele
să respir lumina sacră savuroasă.
corpul vibrează ca o coardă de liră
ascunse melodii să scot la suprafață
în actul creativ tâmplele transpiră
infinite doruri transpuse-n prefață.
un flux de armonii nutresc de la viață
avânturi tumultuoase propulsez spre cer
nu e nici o taină timpul mă învață
să trăiesc frumos, să iubesc, să sper.
ies mereu la lumină din negură și ceață
cu aspirații mari din sufletul prosper.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima dorință
lăsați-mi versul să ajungă la nemurire
limpezit în izvoare de dor și de cânt
este darul meu ce îl las cu iubire
lumii în care trăiesc și mă alint.
lăsați-mi versul aripi largi să prindă
să zboare spre zenit dincolo de nori
să răsune-n ceruri ca o mândră colindă
să bucure stele, îngeri mângâietori.
lăsați-mi versul, mare, vesel să crească
să atingă creste, culmi de fericire
este dorința mea cea pământească
să atingă faimă și strălucire.
sculptez în stâncă versul cu litere de aur
să rămână-n veșnicie sufletescul meu tezaur.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasiune onestă
străbat cu cuvântul drumul spre excelență
litere sincronizate se transformă-n epopee
mă hrănesc cu poezia cu nespusă opulență
cu visele de iubire să ating calea lactee.
pasiunea scrisului o voi duce-n mormânt
să simtă și pământul emoțiile mele
n-am să las tăcerea să fure din avânt
sunt cu toată firea îndreptată spre stele.
poezia poartă-n ea scene din teatrul vieții
precum munții cu filoni de generozitate
presar cinstire pe zorii dimineții
succesiuni de lumina și onestitate.
păstrează-mă Doamne în preajmă cu poeții
ei mi-au transmis mereu gânduri de libertate.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cheile fericirii
[lui Dumitru și Aureliei]
mă înconjoară prieteni de prestanță
se umple de culoare universul meu
îmi oferă magie îmi oferă speranță
spun că niciodată timpul nu-i prea greu.
prietenii izvoare care sapă stânci
surse de bucurie și de mângâiere
răzbat prin viață de multe ori pe brânci
în lumina lor umbra tristeții piere.
vacanța de vară aproape de ei
crează amintiri - scumpe nestemate
slovele fericirii picură din condei
nu știu de dezolări de zile perimate.
prietenia are misterioase chei
deschid mirajele din ceruri animate.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rădăcini de gânduri
ocrotesc rădăcinile vieții din sublim peisaj
am descoperit în sevă elixirul delicios
printre pietre s-au extins cu mult curaj
energia veșniciei primită de la Cristos.
mă extind și eu prin poeme de suflet
lansez cuvinte spre cerul însorit
am gasit cărările mele prin sunet
ca o floare de lumină tot mereu am răsărit.
avântul meu tumultuos și arzător
se ridică la cer o stea să cucerească
să-i simt aproape spiritul ocrotitor
care curmă tristețea, furia câinească.
gândurile mele cresc ca un pom roditor
privighetori de seamă vreau să mă locuiască.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiune
de-aș mai fi în floarea vieții
aș izola singurătatea într-un cânt
nu aș mai simții povara ceții
și-aș învăța să nu mă mai frământ.
n-aș lăsa furtuna să-mi răvășească chipul
lacrimi nu le-aș risipi pentru tristețe
aș privi fericită cum îmi surâde timpul
și nu m-aș chinui cu boli de bătrânețe.
îmi este gândul doar la tinerețe
când fericirea mea era pe culmi
când sufletul se alinta într-o blândețe
cu rapsodii născute în codri de ulmi.
am îmbătrânit dar primesc cu finețe
povești de iubire din nesfârșite lumi.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În armonii de vis
nu mă cert cu norii nu mă cert cu vântul
răcoresc pământul când arșița e mare
eu m-am legat de cer și îi ofer cuvântul
cel mai de preț în viață sursă de alinare.
culeg sentimente ca pe un snop de spice
le-nmănunchez în versuri de amploare
din extazul zilei vreau să nu mai pice
l-am ridicat pe culmi aproape de soare.
mi-am dat inima iubirii bate în magic ritm
emoții curg prin sânge ca pârâul de munte
timpul îmi e prieten cu sacru algoritm
pune cununi de lumină pe tâmple pe frunte.
s-a cuibărit în mine misterul unui istm
un Paradis exotic am construit în minte.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!