Iesirea din Bucovina

Cu ochii impaienjeniti,
de parca-mi palpaie retina,
am inteles, mai e putin,
si voi iesi din Bucovina.

De unde, ma intreb, mai am
in minte-atata dor de duca,
de nu raman aici sa simt
pe gard cum fanul se usuca.

Un relief nelamurit
in toamna ca niciunde alta,
si eu ce sculptor idiot
in iarba ei lucrand cu dalta.

Pritr-un intreg monumental,
un tot netot isi taie cale,
si in afara de noi doi,
sunt toate-aici monumentale.

Chiar florile aicea au
o componenta ne-ntalnita,
iar caii-nfierbintati mai stau
cu foc de iarba sub copita.

Am lacrimi pana la pamant
si port corona lor pe frunte,
ca nu as vrea sa ma despart
de acest om vazut ca munte.

E-a lui, sau e-a lui Dumnezeu
in felul ei ceresc gradina,
sa nu mai vad, sa nu mai stiu
eu ies plangand din Bucovina.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt un om liber (1 septembrie 1988)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trădarea...

Motto: 3 mai 1997: 22 ani de la una dintre cele mai mari trădări
din istoria României: Tratatul cu Ucraina.

de la Iulia Albă la Alba Cetate
trece ţara mea dalbă în străinătate
de la Alba Cetate la Bucovina
trei fantome drept state, în rest Ucraina

de la Bucovina o iei mai la vale
tot lumea română îţi iese în cale
aici Basarabia stă nemişcată
cu capu' sub sabie, cu restu' plecată...

de la mare la munte, de la munte la stele
nici elite în frunte şi nici frunte cu ele
doar trădare vulgară, doar cumplită hoţie
numai umbră din ţara ce-i mai zic Românie.

poezie de Iurie Osoianu (10 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ratacind mereu...

Ratacesc pe cararile vietii,
Ma caut fara odihna, pentru a ma regasi.
Intreb florile si arborii,
Intreb iarba si cerul,
Intreb luna si soarele,
Intreb stelele.
Il intreb pe Dumnezeu:"Unde sunt, Doamne?"
In tacerea mea launtrica
Ma intreb pe mine:"Pe unde ratacesti?"

M-am pierdut in copilarie
Cand ma intrebam nestiutoare:
"Ce e viata?"
Si m-am regasit.
In trandafirii galbeni din gradina casei,
In mirosul salcamilor in floare,
In parfumul teilor din padure,
In florile de visin, de piersic si cires
In poienile pline de ghiocei
Apoi, in albul pur al lacramioarelor
Si in cupele presarate cu aur ale crinilor in floare.

M-am pierdut in tinerete
Cand ma intrebam nestiutoare:
"Ce e iubirea?"
Si m-am regasit.
In inimile oamenilor,
In sufletele prietenilor,
In caldura dragostei parintesti,
In adierea vantului iubirii,
In limpezimea de fiord a ochilor lui,
Ai celui de care m-am indragostit.
Si atunci mi-am faurit un ideal.

M-am pierdut incercand sa ating stelele.
Acolo era idealul la care visam
Il simteam pe culmea sufletului meu.
Dar viata ma tragea in jos
Si din nou ma inaltam pana la cer
Pentru a cobori, apoi, in abis.
Si rand pe rand,
Si an dupa an,
Viata mea s-a transformat intr-o miscare,
Un dute-vino, intre cer si pamant.
Cum sa nu ma pierd?

Acum ma caut din nou
Ca in copilarie si tinerete.
In tacerea fiintei mele, strig.
Chem numele Lui Dumnezeu,
Il rog sa-mi arate calea
Ce trebuie sa o urmez
Pentru a ma regasi.

poezie de Iulia Comaniciu (decembrie 1999)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Morminte la gard

Imperceptibil, tragic, revansard,
prin cimitir mormintele pustii,
vaslind din cruci, se-apropie de gard,
sa-ntrebe de ai lor daca sunt vii.

Si ere geologice strabat
pentru-a-si gasi, in cimitirul stramt,
o cale catre gardul ruinat,
ca este grea miscarea prin pamant.

Si ele-ajung atata de tarziu
acolo unde viii pot vedea,
incat nici vorba de-a gasi un fiu
si de-a-si aduce-aminte cineva.

Si, ca sa fie un cosmar intreg,
mormintele ajunse langa drum,
printr-un efort de iarba inteleg
ca-n cimitir sunt si ceilalti acum.

Se misca greu mormintele pe-alei
si crucile dau sunet si ecou,
cand mortii se mai cauta-ntre ei,
atat de singuri, c-ar muri din nou.

Ca si atunci cand inca erau vii
si cand la drum iubirea ii scotea,
ei intre ei incet ar tainui,
pe-o lavita intinsa la sosea.

Dar nu mai au cu cine sta la porti,
nici focurile-n ulita nu ard
de mii si mii de ani, si toti sunt morti,
degeaba vin mormintele la gard.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Rugă pentru părinţi (a doua ediţie, adăugită) (2007)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ana lui Manole

Voi ziditi in jurul meu
Dar aici in zid sunt eu,
Dar aici in zid sunt eu,sunt eu
Hai, Manole, pune zid
Sa nu pot sa-l mai deschid,
Hai imbraca-ma in zid, zid greu.

R: Turla-mi soarbe capu-n ea,
In altar sta fruntea mea,
Ochii in feresti vor sta spre cer...
Voi lucrati si va e greu
Insa de murit mor eu
Jertfa voastra sunt chiar eu, eu pier
Pe oriunde sunt zidiri
Omul meu, sa nu te miri,
Le-au intruchipat doi miri de rand
Dara tu de-a pururi pleci,
Eu raman aici pe veci
Prada caramizii reci plangand.

Sangele mi-i inca viu,
Voi nu stiti ca si eu stiu
C-am sa mor dintr-un pariu stupid
Hai Manole fii mai demn,
Cum sa-ti faci aripi de lemn ?
Mi se face-a moarte semn din zid

Sa te-nchini cand vei pleca
Sa nu, sa nu uiti cumva
Ca-nauntru-i Ana ta, om crud.
Mila cum nu poti sa ai
Voi plecati catre alt Rai,
Eu din zid de-abia va mai aud

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Undeva in trecut

Am sa plec intr-o zi,
Intr-un loc nestiut,
Intr-un munte secret,
Undeva in trecut.

Am sa plec in trecut,
Am sa plec intr-o zi,
Sa ajung cand te nasti,
Sa te pot intalni.

Stiu si eu ca-i ciudat
Si ca pasii-mi sunt grei,
Catre nunta din veac
A parintilor mei.

Las de veghe aici
Toti nepotii frumosi,
Eu ma intorc in trecut,
Eu ma intorc la stramosi.

Eu ma intorc la ai mei,
Intr-un mars revansard,
Sunt retrasi in paduri
Langa vreascuri ce ard.

Mai vorbesc despre noi
Si mai mor in razboi,
Se mai mira de cei
Care vin inapoi.

Am sa plec intr-o zi,
Am bagajul intreg,
Am cu mine ce simt,
Ce iubesc si inteleg.

Sunt satul de prezent,
Nu mai vreau viitor,
Dar ma-ntorc in trecut
Ca nu vreau nici sa mor.

Pe un deal coroiat
Curge mustul din teasc
Si batranii se sting
Si copii se nasc.

Eu ma-ntorc in trecut,
Din acest viitor
Si pastorii ma iau
Langa turmele lor.

Si din rodnice nunti,
Urca iarba pe munti,
Tutelarule Zeu,
N-ai de ce sa te-ncrunti.

Mai degraba sa pui
Legea ta peste tot,
Ca stramosi la nepoti
Sa se intoarca inot.

Si, cand vremea va fi,
Printr-un strigat urgent,
Pe noi toti sa ne chemi
Sa venim in prezent.

Sa fim toti pregatiti
De momentul solemn,
Cand va bate in munti
Vechea toaca de lemn.

Si un clopot din cer
O sa dangane sfant,
Ca s-a-ntors Dumnezeu,
Printre-ai lui, pe pamant.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranta

Cumplit ma strapunge'n gand
Vreau sa plec de pe acest pamant,
Pe crucea sufletului meu vreau sa scriu
Anul cand simt ca n'o sa mai fiu.

Vreau ca nimeni sa nu planga
Nici pe brate sa ma duca,
Un alai de ingeri va veni
Intr-o noapte cand nimeni nu va sti.

Trupul o sa zaca intr-o groapa desarta
De unde s-a nascut alta data,
Iar sufleul pe aripi de inger va pluti
Si in gradina Eden se va odihni.

poezie de Cornel Crâşmaru (17 noiembrie 09 î.Hr.)
Adăugat de Cornel Crâşmaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daca as pleca

Ma gandesc sa plec,
Insa as vrea sa si raman,
Nu stiu ce parte-mi sa ascult
Si ma intreb...

Dac-as pleca ar fi mai bine
Pentru multi din jurul meu,
Dar stiu ca tu vrei sa raman
Langa tine...

Tu nu vrei sa plec
Mi-ai spus de-atatea ori
Ca daca plec eu vei fi singur
Si-ai sa mori...

De voi pleca, nu-ti fie teama,
Voi fi aievea langa tine,
Clipa de clipa, ceas de ceas,
Nu-ti fie teama...

Nu vei fi niciodata singur,
Caci iti promit: ma voi intoarce
Sa iti sarut obrazul fin
Si-am sa raman...

Dar parca nu-ndraznesc sa plec,
Mi-e parca frica sa te las
Sa stai singur ceas de ceas,
Nu pot sa plec...

Dar vreau sa plec, insa nu pot
Si-mi spun:"Sa nu privesti-napoi"
Si simt ca sufletul mi-e gol,
Nu pot sa plec...

Dac-as pleca, cu ce-as ramane?
C-un suflet gol si fara tine,
Insa cand ochii iti privesc
Simt ca mor...

Am hotarat: nu voi pleca,
Nu vom mai fi niciodata-
Tu singur... eu cu-n suflet gol,
Aici raman...

poezie de Marta Carmen Ioana
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condamnarea la toamna

Nu e toamna cum esti tu,
vara mea de suflet, nu,
pe pamant,
vara decazu.

Daca padurea ne condamna
la nostalgie, fara rost,
e toamna, vara mea, e toamna,
asa cum poate n-a mai fost.

Atatea taine nepatrunse
ne cad in brate la un semn
si suntem imbracati in frunze
si captusiti c-un fel de lemn.

In rau sunt doua lazi de bere,
pe foc s-a pus un ultim vreasc,
trec cerbi frumosi, bolnavi de fiere,
catre cerboaice care nasc.

Si ziua e atat de mica
incat n-ai vreme de-un salut,
si-un fum noptatec o complica
si saptamana a trecut.

Mai e in tot un pic de vara,
dar paturi aspre ne-nsotesc,
la orice drum mai lung afara
prin clai de aburi nefiresc.

Mai am senzatia ca toate
pot fi si altfel decat sunt,
dar muntii-mi pun poveri in spate
si simt ca port pe talpi pamant.

Acum si fiarelor li-i foame
si ies lunatice la drum,
padurea este numai drame
si-o mai salvam cu cate-un fum.

Dar ea, deodata, ne condamna
la nostalgii si la pacat,
e toamna, vara mea, e toamna,
si-atat de singur m-ai lasat.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt un om liber
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miros de coasa

E amurg si mai raman
Langa foc si amintire,
Ma adun din risipire,
Si incep sa cant pagan.

A fi fire si nefire,
Nu mai stiu ce mai ingan,
Umbla cineva la fan,
Simt venind miros subtire.

Taie cineva lucena,
Cu o coasa veche, grea,
Ca si cand si-ar repeta
Ca doar moartea e eterna.

Parca-as sta, parca as pleca
Parca sunt altcineva.

poezie celebră de Adrian Păunescu din rezervatia de zimbri
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viitorul: sens giratoriu

Eu sunt iarba
tu eşti iarba
el e iarba
ea e iarba

Nu ne mai cosiţi
degeaba

Ea e iarba
el e iarba
tu eşti iarba
eu sunt iarba

Nu
ne mai
duceţi

Cu
roaba

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (iunie 1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Si totusi vine toamna

E inca verde iarba pe coline
Si zilele nu s-au scurtat de tot
Si cineva cu-n sac in spate vine
De sus din munti ca de la un complot.

Porumbul are inca dinti de lapte
Albinele se-ngreuneaza-n zbor
Varatec ploua in fiecare noapte
Si greierii mai canta pana mor.

Cojoacele n-au coborat din poduri
Iubirile n-au coborat din vis
Se coc gutui in foarte multe moduri
A le musca e inca interzis.

In clai de fan miroase a foc de floare
Cerboaicele nu cauta mascul
In aburii de vifor cerul moare
Mai este pana la nunta timp destul.

Si totusi vine toamna,si totusi vine toamna
Si tu o stii si o ingani
Si totusi vine toamna, si totusi vine toamna
Si vai: suntem batrani.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cantec mut

Iubind cu lacrimi, plangand cu dragoste
si timpul parca s-a oprit in loc;
cand suspinand, visand departe
la tine vreau sa ma intorc.

Iubind cu lacrimi, plangand cu dragoste
din mintea mea nu mai dispare chipul tau...
Si ma intreb acum de am aceasta soarta:
"Am fost eu chiar atat de rau?"
Am fost eu oare chiar atat de rau
iubind cu lacrimi plangand cu dragoste?...
Da, am lasat rani,
doar fete triste pe unde-am trecut;
Iubind cu lacrimi am ucis sperante,
cu-n "te iubesc" tacut, un cantec mut.

Plangand cu dragoste-am lasat
doar umbra a ceea ce am fost odat':
iubitul tau tacut: un cantec mut.

poezie de Marian Balint
Adăugat de Marian Balint
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc si ma iubesti

Azi eu am plecat iubire
La doi metri adancime
Sunt inconjurat de zid
Eu de aici nu ma ridic
Nici pe sus nu pot iesi
La tine ca sa mai vin
Mi-am pus lemne drept lacata
Si pamant in loc de poarta
Azi imi plang cerneala sortii
Nu o sa-mi vad nicicand nepotii
Am lasat in urma jale
Daniela stiu te doare
Doare rau iubirea in care
Distanta-i lunga si mare
Insa poti veni la mine
La mormantul meu iubire
Sa privesti pamantul care
A inghitit iubire mare
Si de simt in inimioara
Pieptul tau ca o sa doara
Voi iesi eu din mormant
La ureche sa iti spun
Sunt aici inca traiesc
Te iubesc si ma iubesti.

poezie de Iliuţă Cozma (6 decembrie 2010)
Adăugat de Iliuţă Cozma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zambete de iarba verde

Zambete de iarba verde imi rasar
pe paginile din jurnal...
increstez roua ce-apleaca iarba la pamant
cu-o lacrima ce uda obrazul cazand.

Ma decupez de pe pagina unei strazi
dintre copaci si oameni, si ma grabesc
sa mananc culori... si pasesc
ferind intregi cirezi de fire rebele de iarba,
de teama sa nu le strivesc.

ma regasesc intr-un fir de iarba
culcat la pamant.
Esti tu, cel ce stai si privesti de sus
din nouri, spre chipul meu supus
de-o talpa criminala?
Esti tu, sau poate sunt tot eu,
acelasi, om sau zeu!

Haotice ganduri ma fac sa tresar,
din somnul meu de verde pal,
de verde crud si singuratic
verde de suflet, verde de eu,
verzi ganduri ce-mi zambesc mereu.

poezie de Ana Maria Balas
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt eu

Trenuri somnoroase pleacă întrebând
Ce-i cu mine-n gară, ce-oi avea de gând,
Plec şi eu din gară şi tristeţea-mi port
Spre mirajul galben din aeroport.

Galbenă-i lumina, ochii mei sunt trişti,
Toţi privesc la mine ca la terorişti.
Unde-aş pune pasul liber şi corect,
Fără îndoială, aş părea suspect.

Şi pe zi ce trece lumea-i tot mai rea,
Când nu vreau nimica, crede că aş vrea.
Gara mă somează, iarba nu-mi dă loc,
Pe aeroporturi parcă aş da foc.

Încordarea-n lume a crescut cumplit,
Eu mă simt suspectul care a iubit,
Şi cu cât iubirea mi-o arăt firesc,
Cu atât toţi ceilalţi straniu mă privesc.

Am cocoaşă-n spate şi am mâini prea mari,
Ştergători de lacrimi am la ochelari,
Cum în lumea asta totul e cum nu-i,
Mă transform în altul fără voia lui.

Bat cu pumnu-n masă şi cu biciu-n cal,
Nu mai sunt patetic şi sentimental,
Fug râzând din gară la aeroport,
Un pistol cu apă într-o mână port.

Pun pistolu-n ceafă la aviator,
Nu crâcni, urmează ruta ta de zbor,
Ruta dumitale este ruta mea,
Dar eu sunt eu însumi, nu altcineva.

Vreau după acestea pe acest pământ
Să mă luaţi cu toţii drept ceea ce sunt;
Acum observ cât e de greu,
Să vă arăt că eu sunt eu.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucovina, plai dumnezeiesc

Zise Petru către Domnul:
– Doamne, n-ai făcut dreptate,
Sunt atâtea ţări sărace,
Bucovina-i cu de toate;

Unele au piatră seacă
Sau pământ neroditor...
Bucovina-i renumită
Cu-al său plai înfloritor,

Mânăstiri ca nişte perle
Se înşiră pe-al său plai,
Oameni harnici şi destoinici
Fac din Bucovina rai..."

– Petre, Petre – zise Domnul –
Te grăbeşti ca-ntotdeuna
Iar nu vezi în adâncime,
Bucovina plânge-ntruna...

Sfâşiată-n două laturi,
Fraţi de sânge-s despărţiţi,
Nu-i mângâie codrul, plaiul,
Câtă vreme nu-s uniţi...

Poate-oi asculta odată
Ruga lor cu lacrimi vii,
Să mă-nduplec şi să-i bucur,
Pe români şi-ai lor copii.

poezie de Elena Leach
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Almanach gotha

Ai avut si tu o istorie, iarba,
verde lacrima bizantina,
privind în urma
ce spun firele din care ai curs?
Aiavut si tu voievozi
retezati de coase,
rupti de camile,
surpati în fântâni?
A domnit peste voi Iarba cea Buna,
Iarba Viteaza, Iarba cea Mare si Sfânta?
Unde esti, Iarba T;epesa
si unde batrânul fulger de lut
tras din Menumorut?
Toate acestea inima mea le întreaba
sfiita sub tronul câmpiei
cu oase de iarba.

poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E iarăşi toamnă peste toamna mea

Simt o picătură, m-a lovit pe frunte,
O simt atât de rece şi de grea,
Urmează alta, alta şi mai multe,
E iarăşi toamnă peste toamna mea.

Şi aş fi vrut s-o rog să nu mai vină
Şi aş fi vrut prin verde să mai stau,
Să mai amân ce ploaia îmi adună,
Înlăcrimate clipe şi eu nu le vreau.

E iarăşi toamnă şi o văd pe frunze,
Copaci-şi scutură poveşti de ieri,
Mi-e frig şi simt că toate sunt lăuze,
Puţine flori rămase se-ascund în seri.

Simt picături, urmează dese, multe,
E toamnă iarăşi peste toamna mea,
Trecute primăveri de-acum sunt amintite
De albe nopţi, căzându-mi azi o stea.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai Eminescu

Port în suflet Bucovina

Voroneţul e la mine-n ochi

n-am o casă a cui e vina

în ce taină ceru-să-l îngropi

Voroneţul e la mine-n ochi

din braţe-mi cresc Carpaţii

luna-şi agaţă razele în plopi

doar un bobârnac hai daţi-i

Şi din braţe cresc Carpaţii

n-am o casă a cui e vina

singurătatea-o am în raţii

port în suflet Bucovina

Voroneţul e la mine-n ochi

şi din cer grămezi de snopi

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (14 ianuarie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi pentru tatal invins

Unde va duceti, puteri parintesti
Si va tot stingeti mereu,
Tata, ce faci si de ce-mbatranesti,
Frate mai mare al meu?

Cand eu eram mai tanar si tata era tanar
Jucandu-se cu mine, ca-n basme si minuni
El ma purta pe brate si m-arunca pe umar
Sau ne tranteam prin iarba ca doi prieteni buni.

Era barbat puternic, intra cu sacu-n moara,
Nu-l speria nimica, avea puterea sa
Si ma-nvingea la lupta in fiecare vara
Si protector si tandru spre mine suradea.

Dar a venit o toamna cu mult porumb de lapte,
Dar a venit o toamna cum n-as mai vrea sa vad,
In mine era ziua, in tata era noapte
Si-a inceput al varstei neinfranat prapad.

Noi ne jucam de-a tranta stand umar langa umar
Si l-am simtit ca pica sub umarul meu stang
Si-am inteles ca tata, de-atunci nu mai e tanar
Si-nvingator in lupta, am inceput sa plang.

Ca un copil sub mine voia sa se agate
De-un umar mai puternic ca sa nu-i fie greu
Si imi venea sa urlu si-apoi sa-l port pe brate,
Tu, iarta-ma de toate, parinte bun al meu.

A fost cea mai cumplita si cea din urma tranta,
Latrau in departare si-n sangele meu caini,
Am ajutat faptura parintelui meu sfanta
Si lacrimi de iertare imi siroiau pe maini.

As vrea sa se intoarca iar vremea minunata
Cand tu in batalie ma invingeai usor,
Mai bate-ma o data si fii puternic, tata,
Ca tu crescand in varsta si eu incep sa mor.

Indreapta catre ceruri puternicul tau umar,
Tu, care-n biruinta mai cald ma ocrotesti,
Invinge-ma in lupta, sa cred ca mai esti tanar,
Asaza-ma sub bratul tutelei parintesti.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Rugă pentru părinţi
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!