Istorie suflet şi viteză

Folosind forţa de propulsie
a propriilor abisuri sufleteşti
acest poet
va ajunge
departe

Priviţi-l
ce frumos
cade-n
moarte

Până
aici
n-a ratat
nici
o
nenorocire

Ce prezent măreţ
îl aşteaptă

Ce iubire
mare
îl ignoră

Ce
singur
poate
fi

Într-o
oră

poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marelui "poet" Costel Zăgan

Îşi spune singur "aforist",
Dar scrie de aşa natură,
Că de citeşti acest "artist",
Chiar că o iei pe "arătură".

epigramă de Adriana Toma
Adăugat de Adriana Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm imprevizibil (Turul victimelor condiţiei umane)

Viaţa nu-i totuşi pantă spre moarte
visul Doamne creşte ca o stâncă
o veşnicie mai avem până departe
ceru-i poate lacrima cea mai adâncă

Visul creşte Doamne ca o stâncă
Dumnezeu nu-i nici pătrat nici rotund
de bucurie sufletu-i gata să plângă
în care lacrimă Doamne să m-ascund

Dumnezeu nu-i nici pătrat nici rotund
mai este o veşnicie până departe
până acolo Doamne până când
viaţa nu-i totuşi pantă spre moarte

Chiar dacă visul creşte ca o stâncă
chiar dacă lucrurile-s gata să plângă

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (25 iunie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slabă răsplată, dacă un tânăr în care am investit ceva ajunge în cele din urmă poet. O biată serenadă de un sfert de oră pentru un serviciu de ani de zile. Părinţii care observă că băiatul lor vrea să devină poet de profesie ar trebui să-l biciuiască până când se lasă de versuri sau până când ajunge mare poet.

aforism de Georg Christoph Lichtenberg din Aforisme
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aici se aruncă zaruri

Uneori mi se-ntâmplă să ies din mine,
mi se-ntâmplă aşa
cum o pasăre mare, foarte mare,
din zbor, se lasă la picioarele unui om singur.

Poate nu chiar atât de singur,
dacă ţine strâns la piept o vioară
frumos lustruită, dar care nu cântă,

care nu cântă, dar care se-aude
departe, în lunci neştiute de nimeni,
sau poate, într-un soare care nu încălzeşte,

dar care străluceşte în inima lui
şi în inima mea, totuna
şi focul se-aprinde singur, pe dealuri, a viaţă

şi care nu arde, căci frumoase femei
încă adună spice
şi tineri bărbaţi cu iarba în dinţi
le poartă pe braţe până în inima casei.

Uneori mi se-ntâmplă să ies din mine,
mi se-ntâmplă aşa
cum o pasăre mare, foarte mare,
se ridică uşor din vioara omului singur
şi zboară neîntrerupt spre o casă cu inimă.

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O iubire imposibilă

O iubire imposibilă
A ajuns iubirea dintre noi,
Cine ne-o fi blestemat
Cu acest final ratat pe amandoi?

o iubire imposibila
Ca o frunza-albastra de pe cer
Cine ne-o fi pus grabit
Doar otrava-n ce-am iubit
Ce banal sfarsit

O iubire imposibila...
Ne-a schimbat destinul intr-un ceas
Cine s-o fi razbunat
Ne-a luat totul si ne-a dat
O iubire imposibila

O iubire imposibila
A ajuns iubirea dintre noi
Cine ne-o fi blestemat
Cu acest final ratat
O iubire imposibila

O iubire imposibila
Care nu exista, n-are rost
A fost vis, a fost cosmar sau un nor imaginar
Nici nu stiu ce-a fost

O iubire imposibila
Ca un strop de ploaie in deşert
Poate ca acum te stiu
Dar oricum e prea tarziu sa te iert

O iubire imposibila
A ajuns iubirea dintre noi
Cine ne-o fi blestemat
cu acest final ratat

O iubire imposibila
Ne-a schimbat destinul intr-un ceas
Cine s-o fi razbunat
Ne-a luat totul si ne-a dat
O iubire imposibila.

cântec interpretat de Elena Cârstea, versuri de Elena Cârstea
Adăugat de Cristiana C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Livada cu stele

Dragoste pom lăudat
nici poet şi nici bărbat
să te scutur n-aş putea
poate doar cu inima

poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până astăzi n-am resimţit la niciun alt poet aceeaşi încântare artistică pe care de la bun început mi-au dăruit-o odele lui Horaţiu. În anumite limbi nici măcar nu poţi năzui la ceea ce a fost realizat aici. Mozaicul acesta de cuvinte, în care fiecare cuvânt, ca suntet, ca topos, ca noţiune, îşi iradiază forţa, la dreapta şi la stânga şi peste întreg, acest minimum de întindere şi număr de semne, acest maximum de energie a semnelor dobândit în felul acesta - toate astea reprezintă stilul roman, şi dacă lumea vrea să mă creadă, stilul ales par excellence. Faţă de asta, tot restul de poezie ajunge să fie ceva prea popular - o simplă limbuţie a simţirii.

Friedrich Nietzsche în Amurgul idolilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu renunţa la valorile tale nici măcar în timp de război

Războiul,
după cum se ştie,
este cea mai mare nenorocire
care se poate întâmpla unui popor
şi este pentru cei care îl iniţiază
şi pentru cei care îl suferă.
Produce moarte,
distrugere,
anihilează
şi reduce la tăcere raţiunea.
Iar când raţiunea tace,
impulsurile se aprind,
luciditatea se stinge.
Intelectualii
au responsabilitatea
şi obligaţia morală
de a rămâne fermi
şi critici în aceste momente.
Nu renunţa la valorile tale
nici măcar în timp de război.
Într-o zi până şi războiul
se va pleca în faţa poeziei,
iubirii de frumos,
plânsului nou-născutului.

poezie de Camelia Opriţa (martie 2022)
Adăugat de Marinescu Teodora - Redactor - Realitatea Plus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sâmbăta mileniului III

Azi dau totul pe nimic

azi dau totul pe iubire

Dumnezeu la loz în plic

Domnă altă nălucire

Azi dau totul pe iubire

azi dau totul pe o carte

doar lectura în neştire

mă aruncă peste moarte

Azi dau totul pe o carte

Dumnezeu la loz în plic

din aproape din departe

azi dau totul pe nimic

Azi dau totul pe iubire

dragă moarte ia un mire

poezie de Costel Zăgan din Cez(e)isme II (30 septembrie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eros şi melancolie

Nici departe nici aproape
nici prea tandru nici discret
râsul plânsul două pleoape
ochii un hipersonet

Nici prea tandru nici discret
sărut mâna domnişoară
eu mi-s noaptea eşti poet
ia o stea dar n-o să doară

Sărut mâna domnişoară
noaptea naşte-acum sub pleoape
stele naştere uşoară
nici departe nici aproape

Suflete nemângâiet
hai dă(-ţi) moartea mai încet

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumea întreagă – în văzduh, pe întinsul apelor, în văgăunile munţilor – nu există vreun loc unde să te poţi elibera de răul pe care l-ai făcut. Nu există pârjol care să poată fi comparat cu pasiunea, dezordine egală cu ura, nenorocire mai mare decât viaţa de unul singur şi nici fericire superioară liniştii sufleteşti.

citat din Dhammapada
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine vremea să tac!

Vine vremea să tac, să v-aduceţi aminte,
Timpul meu nelumesc, timpul meu tristă umbră,
Nu mai am loc aici, mă sufoc de cuvinte,
Timpul vostru frumos, cu răcoare de undă.

Simt că sunt pe un pisc şi n-am cale-nainte,
Dar nici înapoi, numai cerul mai este,
Voi pleca neştiut, voi pleca prea cuminte,
Nu rămâne nimic, nici măcar vreo poveste.

Vreau să las, să aveţi, doar un zâmbet dovadă,
Să puteţi mai departe, împăcaţi să plecaţi,
C-am fost clipă din voi şi adesea tăgadă,
Că dintre câmpuri de flori vom ieşi vindecaţi.

Vine vremea să plec, cu nebune înscrisuri,
Timpul meu nelumesc, timpul meu tristă umbră,
Nu mai am loc aici, mă aşteaptă abisuri,
Cu deochiul în pumn, trista mea umbră sumbră.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici prin reducere la absurd, prostul nu poate ajunge la adevărata lui dimensiune: firul de praf!

aforism de Costel Zăgan din Caratele... prostiei (25 februarie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acest poet scârţie din versuri ca un clopot somnambul.

Costel Zăgan în Dosarul secret al lui Bacovia (6 septembrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestiri din viaţa mea

cu siguranţă, poeţii au limbile lor
şi a mea a-nvăţat din ce s-a chiulit
de la şcolile cu ştaif;
bătăile inimii mele par să fi ieşit
cu cheia de gât, nesupravegheate
măcar de vreun frate mai mare;
la prima adolescenţă de dragoste
m-am întâlnit mai mult cu poezia
şi poate aşa s-a domesticit de atunci;
cea mai mare petrecere
am făcut-o în haine de stat,
era în pauza de masă, dintre altele;
m-a răpit un singur poet,
chiar la zece ani de prima dată;
şi cel mai frumos e că aşteaptă.

poezie de Ana Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eros şi melancolie

Nici departe nici aproape
nici prea tandru nici discret
râsul plânsul două pleoape
ochii un hipersonet

Nici prea tandru nici discret
sărut mâna domnişoară
eu mi-s noaptea eşti poet
ia o stea dar n-o să doară

Sărut mâna domnişoară
noaptea naşte-acum sub pleoape
stele naştere uşoară
din departe şi aproape

Suflete nemângâiet
hai dă moartea mai încet

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poet sub acoperire

Ştefan cel Mare îi scrie Mariei de Mangop
în frumuseţea ta Doamnă vreau să mă-ngrop

distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (25 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

După moarte, vom revendica învierea, fără să ştim ce ne aşteaptă.

aforism de Costel Zăgan (20 octombrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezia deşteptării amânate

Dimineaţa în locul Imnului Naţional ascult

cum creşte iarba verde de acasă Nu sunt nici

antitotul Nu sunt nici antinimic Sunt poate

antieu copilul din flori al zăpezii Şi da nu-mi

mai place una-două să mă sinucid E prea

plictisitor mai ales pentru unii Revin cât

se mai poate Nu-mi place acest sport cu

a fi sau a nu fi

Iau şi viaţa şi moarte aşa cum

răsare soarele şi creşte iarba

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul ar putea călători spre stele cu o viteză fantastică, folosind pentru propulsie propria sa energie.

citat din Henri Coandă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!