Frământări
mă tot întreb și mă frământ
de ce există pe acest pămănt
războaie crime grupări de teroriști
în lumea condusă de zei anarhiști.
azi m-aș înșuruba în cerul albastru
vecin privirii mele să fie un astru
lumina fericită s-o văd o veșnicie
în puritatea ei să am temeinicie.
nu mai vreau să știu de tragedii
doar să mă cuprindă sublime rapsodii
să cred că-n univers veghează Dumnezeu
că miracole în lume vor dăinui mereu.
iubirea îngerească vreau să se extindă
chipuri zâmbitoare să privesc în oglindă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Rapsodia lunii
e noapte admir Luna, lumina ei blândă
leagăn de mângâiere de dragoste supremă
nu credeam atâta vrajă să mă cuprindă
cutreierând cerul... sublima-i diademă.
nutresc iluminarea pe timp de întuneric
vreau să se convertească la un nimb albastru
să se destrame-n raze gândul meu coleric
s-atingă nemurirea visul curat, maiastru.
regină printre stele Luna mă veghează
alungă nori netrebnici din drumul meu
simt cum mă ține-n brațe mă înseninează
cu harul poetic să mă mândresc mereu.
pe cerul fericirii sufletul se-ntremează
Luna-mi arată calea dreaptă spre Dumnezeu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melancolie gri
nu te vreau de loc singurătate
vreau prietenii în jurul meu
să petrecem numai clipe minunate
să uităm că-n viață e și greu.
nu știu ce-i cu mine de o vreme
nu mai dorm și noaptea mă frământ
amintirile se-adună să mă cheme
le-am lăsat ca semne pe pământ.
nu te vreau de loc melancolie
scoți la suprafață doar tristețe
vreau sufletul să cânte ca o ciocârlie
zorii fericirii să-mi dea zilnic binețe.
să curgă în clepsidră numai veselie
miresmele iubirii iar să mă răsfețe.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau să cred...
Vreau să cred în primul rând în tine,
să fii așa cum te-am cunoscut prima dată.
Vreau să cred din nou în prieteni,
în fața lor zâmbitoare sinceră și nu falsă.
Vreau să cred în vise, în speranțe,
într-o lume mai bună, nepătată.
Vreau să pot depăși acele momente dureroase
pline de negura vieții zbuciumate.
Vreau să cred că ce-a fost până acum întunecat,
a fost doar un coșmar ce-a trecut treptat.
Vreau să cred în zile mai bune,
care vor fi altfel de-acum înainte.
Vreau să cred în noapte,
care să-mi ia tristețea inimii
și luna ce îmi va lumina sufletul.
Vreau să-nvăț să zbor spre noi orizonturi,
dar să fiu alături de tine, chiar de vom ajunge
în universul necunoscut și plin de întuneric.
poezie de Eugenia Calancea (14 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curaj
Nu vreau să mă opresc la o răscruce
Și nici visările să mi le-nec,
Departe vreau să merg, chiar de m-aș duce
În lumea largă și doruri să culeg!
Nu vreau să mă opresc sub frunza stinsă
De lacrimile toamnei sângerii,
De m-ar cuprinde zarea cea apusă
Lângă tristeți nicicând n-aș poposi!
Nu vreau să fac cununi din mii de stele
Ce-n noapte pe o boltă strălucesc
Aș văduvi-ntunericul de ele,
Nu m-aș ierta căci vreau să le privesc!
Nu vreau ca sufletul să mă mai doară
De nici o vorbă sau un pas strivit,
Îmi spun mereu, a nu știu câta oară:
"Prinde curaj și fă ce-i de făcut!"
poezie de Lili Șipoteanu (16 noiembrie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rânduri îngrijite
melancolia toamnei s-a strecurat în mine
o transpun în slove rânduri îngrijite
din cioburi de vise cu sclipiri hialine
creez un mozaic pentru lumini mijite.
cerul mi-a promis un destin mirabil
un miracol s-amplinit în sufletul meu
Dumnezeu m-a vizitat în mod admirabil
cu salba amintirilor îl voi slăvi mereu.
am primit lumina, muzica îngerească
reverberează-n sânge în gândirea trează
cred că iubirea divină o să mă lecuiască
de boală de tristețe să plutesc pe o rază.
lumea creștină o să mă recunoască
poet al mirărilor cuprins de emfază.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copleșită de senzații
simfonia pământului țâșnește din izvoare
glasul muntelui răsună în cascadă
în poiana soarelui pe florale covoare
pășesc fericită, zburd ca o cicadă.
umbrele mele fug se tem de lumină
raze mă înconjoară de jur împrejur
armonii cerești le-absorb în albumină
oprind jocul fantomal din clarobscur.
trăiesc o lume de visare de uitare
a tot ce-a fost urât în sufletul meu
deschizături albastre găsesc prin căutare
știu ca toate drumurile duc la Dumnezeu.
trăiesc cu lumina iubirii sacră fremătare
sunt copleșită de sublime senzații mereu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Transfigurare
strâng lacrimi în mine parcă-s o fântână
nu sunt vedetă nu sunt celebra divă
cred în Dumnezeu n-am fost nicicând păgână
vreau că speranța să nu fie tardivă.
vreau plângerile mele să le ridic în faimă
suspinele să le transform în cântec
cu moartea în suflet să nu am spaimă
cu veselia versurilor să o spintec.
vreau lacrimile mele să oglindească stele
care pier pe cerul stingher și neajutorat
din cuvinte ferme am făcut proptele
când lumini solare m-au transfigurat.
pe Calea Lactee apar ca o părere
melancolie violet pictată pe sfere.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragi slove în lumină
cerul ninge lumina cu stele căzătoare
timpul se convertește la dragostea divină
vreau să cred că steaua mea nu moare
că-mi va sta alături mângâiere calină.
sufletul se închină la sfere luminoase
în orice strălucire îl văd pe Dumnezeu
știu că mă conduce pe drumuri glorioase
legile Lui sacre le voi sluji mereu.
am cunoscut și sfinți și îngeri dragi
conștiința mea se umple cu înțelepciune
adeseori mă simt ca pe un câmp cu fragi
sub cerul meu deschis prin rugăciune.
sufletul se-mbogățește cu scrieri de magi
să nu simtă vreodată a vremii goliciune.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Freamăt poetic
am creat temeiul pe un poem superb
un codru de vise am lăsat în urmă
în aburii gândirii nerăbdătoare fierb
pe flacăra iubirii decepții se curmă.
prin fiecare stea zâmbește Dumnezeu
în fluxul credinței și eu sunt un astru
cuceresc aurore ca un străvechi tezeu
mereu îndrăgostită de cerul albastru.
nesfârșite libertăți clipe de mare bucurie
dreptul meu de a scrie ce simt ce trăiesc
am răscumpărat un spațiu din veșnicie
adăpostită de cuvintele pe care le iubesc.
cu elan de poet cu mare dărnicie
slove din lumină în lume răspândesc.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiune
de-aș mai fi în floarea vieții
aș izola singurătatea într-un cânt
nu aș mai simții povara ceții
și-aș învăța să nu mă mai frământ.
n-aș lăsa furtuna să-mi răvășească chipul
lacrimi nu le-aș risipi pentru tristețe
aș privi fericită cum îmi surâde timpul
și nu m-aș chinui cu boli de bătrânețe.
îmi este gândul doar la tinerețe
când fericirea mea era pe culmi
când sufletul se alinta într-o blândețe
cu rapsodii născute în codri de ulmi.
am îmbătrânit dar primesc cu finețe
povești de iubire din nesfârșite lumi.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rapsodie
n-am gânduri sinistre nu am a mă teme
Maica Dumnezeie mă îndrumă mereu
cu iubiri care rezistă dincolo de vreme
și-mi netezesc calea către Dumnezeu.
stele varsă-n minte visele supreme
pictează lumini pe sufletul meu
n-am gânduri sinistre nu am a mă teme
lumea o privesc așa cum vreau eu.
sunt miliardară în gânduri boeme
conștiința mea este ca un muzeu
îngeri mă învață să nu-mi fac probleme
să trec prin furtună cu aripi de zeu.
n-am gânduri sinistre nu am a mă teme
soarele și luna mă veghează mereu.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câinele
eu m-aș uita o veșnicie la focul care arde-n vatră
o altă veșnicie cred că, la apa râului de munte
a treia veșnicie însă, m-aș vrea un curcubeu drept punte
s-o treci ușor venind spre altul, crezând că totuși e din piatră
eu m-aș uita o veșnicie la stelele ce ard în ceruri
o altă veșnicie cred că, eu m-aș uita la bezna beznei
a treia veșnicie însă m-aș vrea mai jos de umbra gleznei
când tu vei trece înspre dânsul prin arșițe și triste geruri
eu m-aș uita o veșnicie la vetre stinse și la ape
ce duc în cozi de lungi comete viață lumilor de piatră
a doua veșnicie însă mă vreau un câine care lătra
când tu te vei opri din drumuri și eu te voi simți aproape...
poezie de Iurie Osoianu (21 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secvențe de viață
timpul se sfințește sub soarele divin
convertește la iubire naturile toate
revelații de credință urcă-n cer senin
secvențe de viată au sorți fermecate.
armoniile lumii sunt dansuri în lumină
azi muzica angelică răsună grandios
broderii sangvine se țes în albumină
cresc principii sfinte pe tărâm glorios.
sufletul se modelează cu temeinicie
să se apropie duios de Dumnezeu
am împărțit în lume slove cu dărnicie
cu muza mea alături am scris un expozeu.
trăiesc senzații de ascensiune-n veșnicie
alături de stele vreau să ajung și eu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă aș fi și dacă ai fi...
Când tu vei fi nor, eu voi fi vânt,
Dacă eu sunt floare, aș vrea să fii pământ,
Ca să-mi fii sprijin și să te văd înflorind,
Să plutești și să te alint cu al meu cânt.
Eu lacrimă de-aș fi, nu vreau să fiu pe-al tău obraz,
Nu vreau să trăim durerea, vreau viața în extaz.
Eu dacă aș fi furtună, tu vreau să fii al meu soare,
Să mă liniștești, să fiu mereu zâmbitoare.
Eu sunt muritoare, iar tu ești un înger,
Dacă tu ai fi cerul, eu aș vrea să fiu fulger,
Dar tu soare ești și eu vreau să fiu destine
Și tu departe ești și eu nu sunt cu tine.
poezie de Eugenia Calancea (25 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranță nespusă sau... Daniel
Te vreau în poza de hublou
Te vreau mereu, te vreau din nou...
Să-ți fiu etern, în zbor, erou
Te vreau mereu, te vreau din nou...
Să-ți dau planajul de condor
Te vreau mereu, te vreau cu dor
Picaj de ai, în loc să-ți mor
Te vreau mereu, te vreau cu dor...
Să-ți fiu cuvântul numai eu
Te vreau cu dor, te vreau mereu
Să-ți fiu culoare-n curcubeu
Te vreau cu dor, te vreau mereu...
Veșnic iubitul de liceu
Te vreau cu dor, te vreau mereu...
Să te iubesc și-apoi să mor
Te vreau mereu, te vreau cu dor...
Du-mă la ochi să-ți fiu o geană
Edith, Simona, Love, Ioană
Sau scrum din sufletu-ți rimel
De-amor... Scris, nume; "Daniel"...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elogiu iubirii
iubirea triumfă învinge-n orice luptă
crează tunele în muntele stâncos
urcă temerară pe creasta abruptă
transmite curajul și celui fricos.
uneori iubirea miracole face
vindecă depresii operează subtil
se extinde în lume în zile de pace
înnoadă mângâieri, în toate are stil.
iubire-ai pretutindeni nestemată
face diamantul să strălucească
inima cu dragoste este animată
vise și speranțe știe să dăruiască.
vreau să cuprind iubirea sublimată
de lumina sfinților din slava cerească.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Florile albe
Aduc puritatea mereu la tine,
Florile albe ce sunt iubire
Și vor să-ți amintească de mine,
Ca să trăiești în fericire.
Nu vreau să ai inima de ghiață,
Vreau să fii într-un loc feeric,
Așteptand surâsul tău pe față,
Să-mi spună ceva romantic.
Floare albă, floare de lumină,
Ce-n grădină înflorești,
Fă ca razele să vină,
Ca apoi să te mărești.
Nu vreau ca florile să se scuture-n noapte,
Când vântul le-nclină tare,
Vreau s-ascult ale tale șoapte
Și florile-n brațele mele să zboare.
Flori albe, multe, fără nume,
Zboară la mine cu dorul tău,
Aduc lumină-n astă lume
Și-nfloresc destinul meu.
poezie de Eugenia Calancea (9 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lirism verde
vreau precum un brad să cunosc nemurirea
să bucur muntele cu freamătul meu
prin rădăcini și trunchi să curgă iubirea
izvorul să-mi cânte o doină mereu.
ninsori să mă îmbrace în straie de gală
privighetori să poposească pe ramurile mele
să transmit prin lume povești cu migală
despre traiul meu sub boltă de stele.
să ating cu vârful norii plini de ploaie
că să mă scald când soarele mă moleșește
mereu îndrăgostit de lumina bălaie
să cunosc fericirea să trăiesc regește.
să nu știu ce e grija și spaima de topor
pacea, armonia verde să trimit în popor.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Versul ca un cântec printre nuferi
port slova în sânge în chintesență
mereu la Luceafărul gliei mă-nchin
la cenaclul nocturn fac prezență
ascult stelele cu versul divin.
port versul în nervură în celule
ușor ca fluturul ce mângâie flori
pe lacul cu nuferi zbor cu libelule
prin sufletul meu se perindă sori.
simt cum mă răsfață cerul albastru
spiritul meu se scaldă în culori
nu știu de urlete nici de dezastru
știu componenta magică de la viori.
cu versul meu am cucerit un astru
îmi așterne lumina departe de nori.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu vreau
Nu vreau să cred ce crede orice sceptic
Și nici să pot ce poate orice prost,
Cu bani sau alt material sintetic
Și nici să știu știința pe derost.
Nu vreau să am ce are toată lumea
Și nici legilor ei nu mă supun,
Nici nu-mi înalț spre lume rugăciunea,
Ci numai către Dumnezeu Cel Bun.
Nu vreau să fac ce trebuie de-a sila
Și nici să fiu doar numitor comun.
Nu mă intrigă furia, nici mila
Și nici nu seamăn ce nu pot să adun.
Nu vreau să fiu simpatic și cuminte
Și-n sine să nutresc un gând murdar.
Spun ce-am în gând, în inimă și-n minte,
Politicos, dar nu protocolar.
Nu vreau o stea pe frunte arborată
Și nici mărire mie în prezent,
Doar în poveștile cu,, A fost odată ''
Să fiu vreun an-lumină imergent.
poezie de Ovidiu Vasile din Roata cu hamsteri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!