Chinurile lui Dumnezeu

setea de sânge a zeilor e crasă
purced războaie atacuri cu bombe
sunt tot mai avari de nimic nu le pasă
oamenii afectaţi se-ascund în catacombe.

ţara mea e plină de zeităţi corupte
ciuma roşie scoate lumea în stradă
pentru un colt de pâine duc grele lupte
cu sărăcia ce domneste cu legi de faţadă.

Dumnezeu nu luptă plânge în genunchi
sărută moaşte de sfinţi morţi în chinuri
i-a rămas speranţa ce freamătă-n rărunchi
universul să reziste la tragice declinuri.

arborele vieţii e zdruncinat în trunchi
de tornade dese ce-au dezmembrat seninuri.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criză de normalitate

politici murdare transpuse în fapte
au purtat ţara din criză în criză
lumea e invadată de vulturi de noapte
ce au pătruns în spaţii fără de viză

glia e vândută bucată cu bucată
lutul în adâncuri se zvârcoleşte
zei duc luptă neagră mistificată
lumea în deznădejde orbecăieşte

se adună oameni la protestul din stradă
invocă fericirea de viaţă normală
jos ciuma roşie e scris pe pancardă
pline de vaiete suflete se răscoală

un cer plin de stele mă pune în gardă
Dumnezeu nu-i lasă pe români să piardă

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oh! Suzana

(Solo) Am plecat din Alabama
Cu banjo-ul subsuoară
Şi o tai spre Louisiana
Să îmi văd iubita iară.
A plouat întreaga noapte,
Când m-a pornit la drum dorul din sânge,
Apoi arsiţi peste poate –
Dar tu, o, tu, Suzana, nu mai plânge.

(Corul) Oh! Suzana, nu mai plânge din rărunchi,
Mă întorc din Alabama cu banjo-ul pe genunchi.

(Solo) M-am căţărat pe un bampor
Ş-am coborât un râu cu valuri multe,
Avea lămpi mari luminate de Electric,
Ş-au murit cioroi cinci sute;
M-au urmărit câţ'va buhai ş-apoi nişte călăreţi,
De am crezut că viaţa mi s-o stânge;
Cu ochii-închişi, aşteptam să mor printre scaieţi –
Dar tu, o, tu, Suzana, nu mai plânge.

(Corul) Oh! Suzana, nu mai plânge din rărunchi,
Mă întorc din Alabama cu banjo-ul pe genunchi.

(Solo) Am avut un vis noaptea cealaltă,
Când ţâpenie-n jur nu se clintea,
Am crezut c-o văd chiar pe Suzana
Coborând pe creasta verde;
Muşca dintr-o prăjitură şi-i era de lacrimi ud
Obrazu'. Simţeam cum sufletu-mi se strânge
Ş-am spus, io uite-acuşica-ajung din sud,
Dar tu, tu, Suzana, nu mai plânge.

(Corul) Oh! Suzana, nu mai plânge din rărunchi,
Mă întorc din Alabama cu banjo-ul pe genunchi.

(Solo) Curând voi fi acasă în New Orleans acoloşa,
Ş-o să scotocesc tot locu'
Ş-unde-oi găsi-o pe Suzana
O să pup ţărâna şi-o să-mi cânt vesel norocu'.
Iar de-o fi să n-o găsesc,
Acest negrotei va muri în propriul sânge –
Dar şi atunci, când va fi mort şi îngropat,
Tu, tu, Suzana, nu mai plânge.

(Corul) Oh! Suzana, nu mai plânge din rărunchi,
Mă întorc din Alabama cu banjo-ul pe genunchi.

cântec, muzica de Stephen Foster, versuri de Stephen Foster
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imn morţilor

Morminte dragi, lumină vie,
sporite-ntr-una an de an,
noi v-auzim curgând sub glie,
ca un şuvoi subpământean!

Aţi luminat cu jertfe sfinte
pământul, până-n temelii,
căci arde ţara de morminte,
cum arde cerul de făclii.

Ascunse-n lut, ca o comoară,
morminte vechi, morminte noi,
de vi se pierde urma-n ţară,
vă regăsim mereu în noi!

De vi s-au smuls şi flori şi cruce
şi dacă locul, nu vi-l ştim,
tot gândul nostru-n el v-aduce,
îngenuncheri de heruvim.

Morţi sfinţi în temniţi şi prigoane.
Morţi sfinţi în lupte şi furtuni,
noi am făcut din voi icoane,
şi vă purtăm pe frunţi cununi.

Nu plângem lacrima de sânge,
ci ne mândrim cu-atâţi eroi.
Nu! Neamul nostru nu va plânge,
ci se cuminecă prin voi.

poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Menestrelul

Să-mi daţi un strop de vin şi pâine,
ca unui menestrel hoinar.
Eu doar trăiesc de azi pe mâine,
de griji şi soartă n-am habar.

Am fost odată om cu stare,
aveam nevastă şi copii,
dar m-au gonit în lumea mare,
războaie crude şi urgii.
Am fost în lupte, printre leşuri
privind la câmpul plin de sânge,
am dobândit noi înţelesuri
şi am pornit pe strune-a plânge.
Eu am văzut putreziciunea
nenorocirii şi durere
şi-am înţeles deşertăciunea
vieţii fără mângâiere!
A povestit întreaga seară,
de vremuri aspre, de războaie,
acordurile de ghitară,
scânceau prin picurii de ploaie.
Un strop de vin şi-un colţ de pâine
i-au dat ferindu-l de şiroaie,
ca oaspete de azi pe mâine
în şură, pe un braţ de paie.
Dormea chircit, visând pesemne
la viaţa lui cea zbuciumată,
şi pe obraz îi lasă semne,
o lacrimă adevărată.
Atât a plâns, un bob de jar
cât răul din întreaga viaţă.
De griji, de chinuri şi amar,
el uită până dimineaţă.
În zori se-nchină şi porneşte.
Nu ştie unde-l duce pasul.
Din loc în loc îl omeneşte,
mulţimea să-i asculte glasul:

- Eu nici nu cânt, doar povestesc
de câte-am reuşit să strâng.
Prin lumea largă rătăcesc
şi traiul meu pierdut îl plâng.

poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Ovidiu Oană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din culisele sufletului

n-a mai rămas nimic din tinereţe
cearcăne şi riduri invadează chipul
viaţa nu e plină de justeţe
dar cinstesc cum se cuvine timpul.

un loc în veşnicie vreau să cumpăr
sunt miliardară în vise şi idei
universul slovei nu aş vrea să-l supăr
cu lacrimile negre scurse din condei.

pe credinţa sfântă pun mare accent
mă confesez la sfinţi cu ei mă sfătuiesc
concentrată zilnic pe avânt transcendent
un palat de versuri am să construiesc.

venerez demiurgul în toate prezent
din culisele sufletului emoţii ţâşnesc.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezire din somnul raţiunii

zei aruncă peste noi aroganţe penale
găuri negre mari se cască-n urma lor
romănii toţi se luptă cu biruri infernale
n-au unde să mai fugă din calea hoţilor.

ciuma roşie s-a răspândit în ţară
ca pesta porcină prin satele gliei
ne-a încolţit mătrăguna ordinară
îndepărtându-ne de cântul ciocărliei.

când zeii respiră furtuna se porneşte
aruncând în neant orice urmă de zâmbet
ca un blestem de viaţă ce scrâşneşte
sfinţi şi îngeri se revoltă cu urlet.

o rază de lumină tandră ne trezeşte
din coşmarul vremii suspendat în sunet.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciupercărie de întrebări

de ce sunt pe lume cutremure devastatoare?
de ce avari şi hoţi defrişează păduri?
de ce încă din faşă îngeraşul moare?
de ce-n loc de spitale se construiesc borduri?

de ce ne guvernează toţi zeii corupţi?
de ce trubadurii cerşesc în stradă?
de ce poartă lumea pantalonii rupţi?
de ce gem munţii cu lacrimi de baladă?

de ce suferă pruncii cu părinţii plecaţi?
de ce sunt sclavi în veacul modern?
de ce se frâng şi cad aştrii fermecaţi?
de ce destinul vieţii nu este etern?

de ce-i pe apa Sâmbetei planul aurifer?
de ce nu pot să dorm fără somnifer?

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţară a doinelor

istoria ţării a fost scrisă cu sânge
tratate meschine i-au schilodit trupul
Basarabia suspină neîncetat plânge
dar mai sunt lumini să-i mângâie chipul

ani lungi de chin revoluţii războaie
au îndurat românii mult compătimiţi
eroi se zvârcolesc pe drumuri de noroaie
luptând pentru dreptate împătimiţi

ţară a speranţelor cu munţi înţelepţi
fiii tăi s-au răspândit în lumea întreagă
Dumnezeu mai ştie încotro te îndrepţi
treci prin crize dar viaţa ţi-e dragă

ţară a doinelor plâns de nai şi vioară
sub tălpi de iubire tot răul o să piară

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La şcoala vieţii

primesc de la sfinţi sacre învăţăminte
cum să înaintez pe calea cea dreaptă
cum să scot păcatele din simţăminte
gândul se face cuvânt şi cuvântul faptă.

mă relaxez evlavioasă în aşezăminte
plină de iubire de speranţa coaptă
primesc de la sfinţi sacre învăţăminte
cum să înaintez pe calea cea dreaptă.

învăţ din greşeli spre aducere aminte
că viaţa e o şcoală reală înţeleaptă
pe Iisus Hristos l-am primit în minte
să-mi dea mântuirea să mai urc o treaptă.

primesc de la sfinţi sacre învăţăminte
cum să înaintez pe calea cea dreaptă.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfânt poate fi tot omul. Avem sfinţi rugători din pustie, avem sfinţi mărturisitori din arenele romane, avem sfinţi din catacombe şi temniţe, avem sfinţi împăraţi şi eroi, atleţi ai lui Hristos, avem sfinţi ai milosteniei, avem sfinţi clerici şi laici, şi din popor şi din elite. Toţi oamenii, în toate domeniile de viaţă, sunt chemaţi la sfinţenie, adică la o viaţă trăită în lumina Duhului Sfânt.

citat din Valeriu Gafencu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extaz portocaliu

bătrâneţea mi-a adus suferinţă şi chin
dar oaza de linişte mi-a fost inoculată
noaptea înstelată e ca un baldachin
peste nesomnul meu de floare exaltată.

dincolo de agonie un extaz portocaliu
se pogoare printre gânduri în rărunchi
printre zeci de probleme am rămas candriu
seva romantismului se ridică pe trunchi.

sunt soră cu cireşii cu florile de Mai
în freamătul frunzelor triluri răsună
mă leagănă vântul pe un colţ de rai
sufletul meu boem mii de slove adună.

respir miresmele de trandafiri corai
vara splendorilor nu vreau să apună.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boc, Băse, PDL, se ştie, au fost ciuma portocalie!

(În Evul mediu, ciuma neagră),
Azi, ciuma roşie... măi, dragă!
Precum se vede, toţi votaţii
Corupţii, lotrii, şi... ciumaţii!?

epigramă de Stelian Negomireanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vară de poveste

anii trec în grabă nu ajung goana lor
eu sunt o frunză în arborele vieţii
freamăt ziua întreagă cu speranţă şi dor
mă-ngălbenesc treptat sub umbra tristeţii.

anii ce mi-au rămas îi dedic poeziei
prietenilor virtuali ce vibrează ca mine
sunt poeţii mândri pe geana fanteziei
în slove de suflet curg lacrimi sibiline.

trăiesc să iubesc să vorbesc de miracol
nimic nu-i mai presus ca viaţa sublimă
cu Dumnezeu în cuget n-am teamă de pericol
sper ca bătrâneţea să aibă blândă climă.

vara e de poveste din superb spectacol
în suflet cântă păsări inima mi-o animă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremuri blestemate

se poartă tatuaje şi pantalonii rupţi
e isterie-n ţară zgomot pentru nimic
poporul e condus de zeii corupţi
suferă tot neamul cu mare cu mic.

vântul printre frunze şuieră bezmetic
cerul răstoarnă peste noi şuvoaie
politica-i o curvă de ordin luetic
pământul este împânzit de noroaie.

în lăcaşe mizere se-aud fluierături
lumea aşteaptă minuni să se întâmple
indiferenţa crasă creşte pe arături
sărăcia că tristeţea zvâcneşte în tâmple.

în butoiul cu probleme mustesc înjurături
catedrala neamului cu rugăciuni se umple.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zestrea cu mărgăritare

m-am născut cu versul în sânge
cu el am împlinit atâtea visuri
îmi este alinare când inima plânge
mă încurajează să înving abisuri.

versul e pentru mine o dragoste imensă
îl împart cu lumea ca pe o pâine
nu vreau răsplată nici recompensă
el îmi netezeşte drumul către mâine.

versul este stâlpul de care mă susţin
când furtuni nebune răvăşesc seninul
el mă creşte puţin câte puţin
prin miraj destramă suspinul şi chinul.

viaţa fără versuri ar fi mai săracă
sunt mărgăritare lumea să le placă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înlănţuire de cuvinte

am fremătat din greu ca un copac
şi mi-am întins rădăcinile-n glie
am vărsat şi lacrimi pe versul opac
mi-am tatuat pe cord cântul de ciocârlie.

am învăţat ce-i teama cu viermi sub scoarţă
cu furtuni nebune am luptat din rărunchi
cu norii intriganţi m-am luat la harţă
să lase soarele să-mi pătrundă în trunchi.

codrii îmi sunt fraţi în povestiri de vis
m-am desfrunzit ca ei în fiecare toamnă
muguri de iubire primăveri mi-au prezis
ramuri mi-au înviat nimic nu le condamnă.

vuietul romantic în slove l-am descris
lumea cuvintelor la iubire mă-ndeamnă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În toamna vieţii

nu le ştiu pe toate dar învăţ constant
trăiesc printre semne aer pământ apă şi foc
paradisul este vesel, magic palpitant
şi-n braţele lui Dumnezeu am şi eu un loc.

descopăr zilnic lumea cu iubiri enorme
chemările izvoarelor ce mă transfigurează
ascensiuni în lumină se îmbracă în forme
un contur de miracol mă încadrează.

pe-un romantism eclectic sunt stăpână
da da iubesc viaţa fără pic de rezervă
izvorul poetic mă umple ca pe o fântână
cu ambiţii mari sunt plină de vervă.

sunt în toamna vieţii condusă de rutină
dependenţă de poeme lumea mă observă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Freamăt cosmic

iubirea este hrana sufletului zbuciumat
aleanul suprem pentru singurătate
se scurge în sânge izvor sublimat
de frumuseţe de candoare şi de pietate.

plutesc într-un zbor cosmic spre depărtări
dintr-un vis de transcendenţă culeg pace
universul dragostei ninge cu iertări
speranţa destrămată în lumini se reface.

delir de cosmice frământări prin abis
reverberări de stele coborâte în sânge
flacăra rugăciunii transferată în vis
şoapta de iubire ce întuneric frânge.

pribegesc prin lume cu dorul proscris
roua din lacrimi la Dumnezeu ajunge.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În toamna vieţii

suflet candriu în toamna vieţii
străbaţi cu gândul lumea întreagă
nu-ţi pasă că-s ridati pomeţii
nu-ţi pasă c-ai pierdut din vlagă.

cu dragostea topeşţi nămeţii
şi cu poeţii stai de şagă
suflet candriu în toamna vieţii
străbaţi cu gândul lumea întreagă.

lumini şi umbre pictează pereţii
armonia-n lume îţi este dragă
zborul şi cântul imitând sticleţii
stele mi le-au dat să mă atragă.

suflet candriu în toamna vieţii
străbaţi cu visul lumea întreagă.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Disperările lui Dumnezeu

sunt blesteme în lume ca nişte limbi de foc
care pârjolesc vise, speranţe, iubiri
senzaţie halucinantă în tenebrosul joc
al morţii fără milă pusă pe cotropiri.

sunt tragedii şi drame aproape de noi
teroarea încolţeşte ca scaieţii în câmp
moartea pune bombe duce propriul război
zdrenţe de fericire -s suspendate în timp.

când demonii respiră se pornesc tornade
ridică în neant tot ce-ntâlnesc în cale
mi-e teamă tot mai des că raiul decade
prea plin de orgii de tenebre letale.

prozeliţii morţii fac cu viaţa rocade
aruncâdu-i splendoarea în sfere infernale.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!