Ce e cu mine
toată lumea are amintiri sclipicioase
cu bunici rumeni și vacanțe în scorțișoară
iubite comete mistuitoare fără număr
regrete în miere cu faguri de copilărie
numai eu îmi amintesc râme băloase
cârtițe și șobolani putreziți în încleștări
voma cotidiană de pe străzile citadine
morții care trăiesc în trupurile noastre
ei văd culori calde în apusuri celeste
eu văd mocirla sulfuroasă pentru crocodili
ei aud muzică zeiască ambrozie pentru muritori
eu aud strigăte de ajutor și plânsete scremute
ce-o fi cu ochiul meu, e spart sau măcar crăpat
o fi în creier o explozie solară ca o gaură neagră
ăștia o să mă ducă la spital să mă lege fedeleș
nu înțeleg ce e cu mine
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Curățenie
am început curățenia de primăvară
prin listele de prieteni virtuali vag existenți
ciclopi nocturni, râme de bloc, cârtițe
curve, escroci, revoluționari timizi
morți cu certificate de naștere valide
suflete mâncate de cancerul impotenței
genii profetice pierdute-n deșert
i-am depozitat în uitarea deplină anonimă
le-am dat un block viril la viața mea
deratizare utilă prin cotloane de șobolani
ce șubrezesc temelia casei sincerității
cu vibrații de minus subtil perceptibile
deschid ferestrele să iasă aerul stătut
vine un miros de muguri obraznici
cu gust de lapte de mamă
am început curățenia de primăvară
iar când nu voi mai fi în stare
am să elimin din lista de prieteni
profilul meu
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gaura neagră
gaură neagră, gaură neagră mereu mă atragi în orbită
eu mistuit de pelagră, tu-cred de foame cumplită
eu mistuit de iubire, tu de o beznă adâncă
eu scufundat în peire, tu ca o mare în stâncă...
gaură neagră, gaură albă, gaură fără culoare
gaură dalbă, gaură-n salbă din care totul dispare
ți-am evitat orizontul dornic de evenimente
ș-am achitat mereu contul cu aur pur-sentimente
gaură neagră, gaură frântă fix la mijloc de enigmă
când întru-n tine inima cântă, o melodie de sigmă
mai slobozesc o scantee în voluptoasele hăuri
tu să mai naști o lactee, eu să mai gust alte găuri...
poezie de Iurie Osoianu (25 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri din copilărie
Copilărie, blidar de lacrimi,
firimituri de pâine și muzică,
mâner de sabie, fără sabie...
Timp jupuit de pe ape,
gard pe care suie
gâtul unei miresme.
Blândă lentoare
a pașilor morții.
Aer cald ce topește fluturii.
Copilărie, fete
cu țâțe de plastilină.
poezie de George Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintiri din copilărie
Copilărie, blidar de lacrimi,
firimituri de pâine și muzică,
mâner de sabie, fără sabie...
Timp jupuit de pe ape,
gard pe care suie
gâtul unei miresme.
Blândă lentoare
a pașilor morții.
Aer cald ce topește fluturii.
Copilărie, fete
cu țâțe de plastilină.
poezie de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te iubesc, copilărie!
Te iubesc, copilărie,
Cu alaiul tău de vise,
Nopți întregi în care ceruri
Coborau șoptit, nespuse,
Să mă înfășoare-n stele,
Liniște și mângâieri,
Să mă poarte aiurite
Dinspre ieri, spre nicăieri.
Te iubesc, copilărie,
Cu corala ta de șoapte
De bunici blajini, ce vremuri
Au 'cercat pe frunți să sape
Griji, o mie, grea povară,
Suflet greu și obosit,
Pentru mine vorbe calde,
Cântecul din asfințit.
Te iubesc, copilărie,
Te iubesc cum n-am iubit
Sorii mei din viața toată
Ce adesea m-au umbrit,
Visele-mi ce destrămară
Gânduri bune, nerostite,
Hai, întoarce-te și vino,
Mă ridică să mă uite
Vremurile, lacrimile, gândurile, dorurile,
Mă ridică să mă vadă
Inc-o dată cerurile...
poezie de Alina Neagoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lupta picăturii de apă
Paharul spart împrăștie apa în radiografie crudă
O baltă compactă din care se desprinde curajos o picătură
Într-o luptă crâncenă, mistuitoare. crucială, esențială
Îmi doresc, sper, vreau, pot, știu, cred, zbor, plutesc
Cad, mă ridic, urc iarăși cu genunchii zdrobiți, scrâșnesc
Îmi scot ochii, vulturii îmi mănâncă ficatul, nu mă las
Pe cioturi, orb, șiroind din toate încheieturile merg
Împing bolovanul cu ultima suflare pe muntele disperării
Forța tăvălug fără nume trage picătura în corpul petei de apă
Și picătura dispare dezintegrată în marea de nimic
O luptă pierdută, o luptă fără glorie, o luptă uitată
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt cerșetorul...
Eu sunt cerșetorul,
Care vine la masa ta
Să-ți ceară un bănuț
Pentru o carte de poezie
Toți ai mei s-au dus
Nu mă mai încape nici cerul
Nici pământul
Fluturii de sticla s-au spart
Demult
Mă mai întâlnesc cu ei
Mă mai întâlnesc cu mine
Copil fiind
La mese-întinse de Crăciun
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
mi-l amintesc, iubite, era un om frumos
urmele geniului său, iubite,
se vor imprima în lava timpului, dureros,
mi-l amintesc, iubite, era un om frumos
și a scris în graiul sfânt al neamului său,
călătorind prin toată împărăția spiritului,
cunoscând emoția întâlnirii cu neființa.
se născuse sub un tei, fiind un om complet
deși nu era nici o desăvârșire în el,
înțelegea întreg capătul culturii.
nu este vorba de o umbră, iubite
ci de un om adevărat, cu o inimă mare
pentru lumea noastră a spiritului
și o conștiință cuprinzătoare
pentru inima infinită a țării sale.
întâlnirea cu el a fost vibrație
Eminescu a venit, cu grație,
cu mâna plină înaintea neființei,
rătăcit, nemângâiat, ca un suflet fără parte
era ființa ce nu are partea ei,
și, totuși, și-a primit lotul,
trăind pe măsura acestuia,
în marginile, ba chiar în nemarginile lui.
darul ce ni s-a făcut prin Eminescu?
a apărut în lumea noastră un om
care a înțeles să fie om deplin.
cineva care n-a voit să fie al doilea.
neființa aduce totuși odihna, iubite,
Eminescu, neodihna,
nu ne putem odihni în el, iubite,
întreg evantaiul lui de deschideri
către lume și cultură, către dreptate
se strânge pentru noi într-o inimă care bate.
spune, iubite, cărui popor
i s-a făcut darul acesta minunat?
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când a plecat tata
Mi-am promis ca un legământ
Să construiesc cel mai frumos poem
Pentru
Tatăl meu
Când a plecat eu eram un copil de 38 de ani
Dus bine pe la femei și înmugurit
Cu ceva timp înainte îmi vorbise adânc
Grav și neobișnuit despre explicații și sensuri
Adevăr tăios ascuțit gata să-ți taie beregata conștiinței
O discuție lungă ca o mușcătură de trandafiri îndoliați
Apoi a venit ziua, fatală, nepregătit, revoltat
Nimeni nu mi-a spus nimic într-o conspirație mizerabilă
Aveam să îmbătrânesc într-o zi cât tata
M-au împins să-i iau locul într-un lung șir de tați
Care începe odată cu Tatăl ceresc
Am vegheat mut o noapte neagră cu el în capela friguroasă
Să mai învăț ceva, să înțeleg, mi s-a făcut rău
Nu înțeleg nici azi cum a fost posibil așa ceva
Cum a putut cineva care cunoștea toate tainele lumii
Un portavion navigând îndrăzneț printre bărcuțe invizibile
Să plece așa, fără regrete, liniștit, un zbor de cocor
Lăsându-mă în urmă buimac într-o răscruce de vânturi
Cu o viață de trăit fără busolă și aplauze
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nedreptate pentru elevi
Li se dau vacanțe mici,
Parcă toți ar fi pitici,
Bune-ar fi pentru școlari
... Măcar 3 vacanțe mari.
epigramă de Gabriela Gențiana Groza (30 mai 2018)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "La mana lui Cronos" de Gabriela Gențiana Groza este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Poezie cu revolverul
e o blasfemie să mai scriem astăzi despre flori
cu vorbe libidinoase șerpuitoare fără vlagă
cuvintele trebuie să taie în minte drumuri
să oblojească rănile deschise sângerânde
cu barosul să demolăm tribunele mincinoase
adevărul să respire aer curat pe străzile noastre
la gunoi cu toți epigonii întârziați la realitate
ascuțișul versului să dărâme lumea de carton
punem foc la baza miezului de nimic
jos cu tot, la pământ și una cu pământul
mușcând din țărâna îngrășată de trădări
să tragem cu revolverul în limbile despicate
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Disperare
M-am trezit și eu să înfloresc în toamna târzie
Aproape de înghețul profund al gerului final
Viața nu e decât un bob de nisip fluid
În curgerea din clepsidra timpului veșnic
Nu e nimic dincolo pentru că totul e aici
Dacă ai ochi de vrăjitor nebun să pătrunzi
Din frunze putrede se naște o nouă generație
La ce bun atâta disperare mistuitoare
Când totul e un cerc obositor de perfect
Suntem aici legați cu aburul din morții noștri
Într-o hora mistică învârtită neîncetat
Abia asta e mare și adevărata disperare
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lege și... "lege"
"Imunitate pentru toți!"
(Strigă bandele de hoți)
Toată lumea înțelege:
Se vor mai presus de lege!
epigramă de Viorica Găinariu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi epigrame despre imunitate parlamentară
Suntem atât de mici
Când privești pământul de la mii de ani lumină
Suntem atât de mici, atât de nimeni
Aici totul pare esențial în tragedia vitală
Încăierați într-un ghem de șerpi supraviețuitori
Ai propriilor noastre mușcături prietenesc veninoase
Gata să ne dăm viața unică pentru un rest de ideal
Scăpat din buzunar de vre'un lunatic bărbos
Suntem un destin dintr-un munte de țeste meschine
Urcând sau coborând pe scări și trepte de fum
Încrâncenați luptăm ca pentru ultima clipă de lumină
La ce bun toată acestă echilibristică deasupra abisului
Pe cine interesează sau impresionează scremetele noastre
De sus cineva se prăpădește de râs la baletul nostru
Din lojă se vede atât de penibil jocul actorilor
Și nici măcar nu ne plătește nimeni pentru spectacol
Ce vedem nu există în realitate iar realitatea care există
Noi nu o vedem
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inutil
vorbim atât de mult despre clipe strânse cu grijă
în mințile noastre copilăroase școlărești disciplinate
niciun sens, fără răspunsuri, un spălat pe față
pe fundul sitei nu rămâne măcar un pumn de stele
când lumea fără început și fără sfârșit
a început și s-a sfârșit de atâtea ori
cu noi sau fără noi, cine știe
spunem atât de multe în tăcerile noastre pietrificate
în cruci pe mormintele veseliei frenetice inutilizabile
de ce să mai vorbim când putem să tăcem atât de bine
cu impresia certitudinii că am înțeles totul și nimic
trecerea între zumzet năucitor și liniște cosmică
un val pe țărmul existenței lăsând o spumă fantomatică
ne retragem în inima oceanului să ne mai naștem o dată
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sticle goale
vorbesc cu niște surzi
care sculptează cu frenezie
aripi de fluturi ornamentali
din fumul de marijuana
le miroase gura cucută
de babe la menopauză
toaleta s-a înfundat și
apa nu mai curge în oraș
dragoste din cărți și vise
trăiesc într-un televizor cu lămpi
dedublați în frustrări sângerânde
amintiri mucegăite din sertare de fetițe
copilării netrăite deplin de băieței
moraliști lupești învinși
căzuți la examenul zilei
veșnic la viață candidați
au murit demult și nu o știu
doar bântuie pe mare
stafii neîmplinite de marinari
sticle goale fără mesaje
pentru nimeni
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când lumina se ascunde
Mi-e teamă de ziua când n-am să te mai văd
și uit adeseori să-mi trăiesc prezentul
Mi-e teamă de clipa când pașii mei
se vor opri lângă ușa iubirii noastre, închisă- mută
fără ca eu să mai pot răzbi dincolo de cheie
atunci voi urî toate ușile, cheile, porțile
nopțile ce se vor topi în dimineți fără tine
Nu vreau să știu când
așteptarea ta se va contopi tristă cu dorurile noastre
iar eu nu voi mai căuta oglinda
în ochii căreia mă făceam atât de frumoasă
numai pentru tine
...................................................................
Dăruiește-mi maieul tău, iubite
să-ți simt mirosul în diminețile pustii
să-mi îmbrac oglinda cu tine
căci fără tine iubite eu sunt goală
lumina fără tine de mine se ascunde...
poezie de Marieta Căprăruși
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A se fi
Mie mi se poate da numai
ceea ce pot uita.
Sunt chinuit de zei
pentru că ei nu-mi încredințează
propria-mi suferință, - ci
lipsa ei, cunoscând că am avut-o,
adică.
Uitarea ei, neaducerea chiriașă
de aminte
a locurilor
și a timpurilor frumoase
din mine și de pe mine...
Sunt apăsat de amintirea
faptului că am uitat!
Mâine mi se va spune:
ieri ai omorât un zeu!
Voi fi, da, ghilotinat
pentru o crimă de care
nu-mi aduc aminte.
Ah, moarte, ești gluma cinică
a zeilor
care dau să mănânce ambrozie
de-aldelor mine
care sunt de la inimă în jos
chiar ambrozie.
... Sare din mine, liniștindu-mă,
lipsa mea de martori de rău și de bine,
înțelegerea scurtă,
a razei, a piramidei, a ierbii
sau a crimei
pe care am desigur făcut-o
și am uitat-o.
-Ești?
-Mă sunt!
A se fi, sufletul,
îmi apare se fiind.
A fi e fără de suflet.
poezie de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Îngropare
luna ca un cartof fierbinte aburește și frige
mă învață numai la prostii
soarele, din contră, râde și minte
făcând cu ochiul bărbosului șiret
îmi ies din cap niște cocoși de noapte
frământându-mi nesomnul cu îndoieli
la moartea voastră sigur o să fie vară
lume multă adunată în căușul palmei deschise
apă scursă de pe streșini
o să pițigăie un papițoi cu un taraf de popi
toate babele leșinate se vor visa
tinere și sfinte
ce îngropăciune frumoasă!!!
vor spune toți cu gura plină în colțuri
satisfăcuți de bomboana de pe colivă
și tombola pentru parastasele viitoare
ale lor sau ale oricui se nimerește
la moartea mea o să fie toamnă-iarnă
o să plouă fără noimă înecăcios
doi bețivi, atât, trimiși și ei acolo
pentru o pungă de minciuni suficientă
cât să le mai ajungă până la moartea
morții lor
ce trist sfârșit de piesă
un nebun alergând pe câmpuri
coborâm în groapă să ne urcăm în slavă
cine, ce și unde?
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu nu sunt făcut pentru nici o femeie, nici o femeie nu e făcută pentru mine, și oricare ar crede-o aceasta, ar fi nenorocită. Nu iubesc nimic pentru că nu cred în nimic și prea greoi pentru a lua vreun lucru precum se prezintă, eu nu am privirea ce înfrumusețează lumea, ci aceea care vede numai răul, numai defectele, numai partea umbrei. Sătul de viață fără a fi trăit vreodată, neavând un interes adevărat pentru nimic în lume, nici pentru mine însumi, șira spinării morale e ruptă la mine, sunt moralicește deșălat. Și Dta mă iubești încă, și Dta nu vezi că sunt imposibil, că-ți arunci simțirea unui om care nu e-n stare nici de-a-ți fi recunoscător măcar?
Mihai Eminescu în Corespondență Mihai Eminescu - Veronica Micle (septembrie 1882)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar