Te iubesc, copilărie!
Te iubesc, copilărie,
Cu alaiul tău de vise,
Nopți întregi în care ceruri
Coborau șoptit, nespuse,
Să mă înfășoare-n stele,
Liniște și mângâieri,
Să mă poarte aiurite
Dinspre ieri, spre nicăieri.
Te iubesc, copilărie,
Cu corala ta de șoapte
De bunici blajini, ce vremuri
Au 'cercat pe frunți să sape
Griji, o mie, grea povară,
Suflet greu și obosit,
Pentru mine vorbe calde,
Cântecul din asfințit.
Te iubesc, copilărie,
Te iubesc cum n-am iubit
Sorii mei din viața toată
Ce adesea m-au umbrit,
Visele-mi ce destrămară
Gânduri bune, nerostite,
Hai, întoarce-te și vino,
Mă ridică să mă uite
Vremurile, lacrimile, gândurile, dorurile,
Mă ridică să mă vadă
Inc-o dată cerurile...
poezie de Alina Neagoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Alina Neagoe. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.