Meditații viscerale
sunt nefericită atunci când nu pot scrie
tristețea este gri ca vremea mohorâtă
dar mă încarcă totuși speranța cea vie
să nu mă las pătrunsă de gândirea urâtă.
mai am timp pentru toate am timp pentru iubire
căci mă înconjoară mulți prieteni dragi
lumea cu splendori o strâng în simțire
cu scenarii de film viață tu mă atragi.
am trăit extazul de iubire viscerală
azi o port în sânge și în ADN
și inima resimte menirea ideală
sufletul meu romantic arde în cremene.
transcend în meditații în starea specială
doar cu lumină solară vreau să semene.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Ce dacă?!
ce dacă pe afară vremea burnițează
în visul meu e doar lumină și iubire
melodii angelice ascult sus pe o rază
de pe steaua mea cu cerul în privire.
ce dacă timpul mă apasă cu griji mari
eu fac ascensiuni pe culmi de împlinire
extrag energia din stejari seculari
ei nu au cu tristețea nici o poticnire.
ce dacă demonii îmi dau mereu târcoale
eu timpul mi-l petrec cu prietenii dragi
din fumul amăgirilor fac rotocoale
și toate mirările le-ncredințez la magi.
ce dacă bătrânețea mi-a ieșit în cale
splendorile de viață tu suflet le atragi.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În teatrul vieții
în teatrul vieții sunt doar un figurant
dar mi-am pus gândirea și sufletul pe tavă
timpul când e mohorât când e fascinant
urmând mereu smerită lumina suavă.
Dumnezeu regizor mi-a dat un rol simplu
să mă încred în El și lumea s-o iubesc
minunata lui creație să o contemplu
și tot ce mă-nconjoară să prețuiesc.
Dumnezeu mi-a dat și mulți prieteni dragi
ore de veselie le transform în slove
viață de poveste tu mereu mă atragi
și-mi descrii sublimul din zări cu mangrove.
cresc sentimente dulci ca tufele de fragi
le propulsez spre cerul cu infinite slave.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
în univers romantic
am făcut în viață multe sacrificii
anii au trecut cu bune cu rele
dar am lansat un vis pe-un cer cu artificii
să ia strălucirea din freamăt de stele.
încă strâng bucurii într-un imens tezaur
amintiri de suflet cu ființe dragi
inima mea crează ca un destoinic faur
un univers romantic să-l străbată magi.
admir lumea vastă strâng din ea splendori
cu Sfânta Treime mi-am legat destinul
s-au transformat în slove emoții și ardori
e astăzi parodie regretul ca suspinul.
învăț de la îngeri să împrăștii candori
să-mi fie călăuză soarele, divinul.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seductii sufletești
poemul e momentul de răsfăț al zilei
mă simt inspirată de raze de soare
îmi așez inima pe albul pur al filei
scăldată de sânge cu parfum de floare.
mierle la fereastră îmi fac o serenadă
emoții roz aleargă prin sufletul meu
mă fericesc pe-a vremii esplanadă
și uit pentru o vreme de oftatul greu.
muzica și poezia mă mențin activă
strâng toate splendorile din univers
n-aș fi crezut că sunt așa de emotivă
lacrimi de iubire să curgă prin vers.
pe rețele literare gândirea e creativă
cu mirabile lumini mereu am convers.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stare de spirit
Plânge cerul de durere,
Peisajul nu creează nicio plăcere
Totuși eu văd viață în culori
Simt cum plutesc până la nori.
Inimii îi e sete de iubire
O picătură ar fi de ajuns că s-o aline
Dar eu o mint că totul va fii bine.
Când o să mor
Vreau să-mi plângeți de dor
Nu vreau lacrimi false să vărsați
Prefer un zâmbet, dar să nu mă uitați
Trupul îmi va fi în groapă
Sufletul va pluti veșnic, că pe apă.
Fac ce simt și simt ce fac
Poate de aceea mulți nu mă plac
Am doar o viață de trăit
Îmi place să iubesc și să fiu iubit.
Port un zâmbet fals pe față
Sufletul e pierdut în ceață
Îmi pun inima pe foaie
Dar cu frică, să nu se îndoaie
Asta e modul meu de a mă elibera
Scriu cu sufletul și inima!
poezie de Miron Iustin (27 septembrie 2015)
Adăugat de Miron Iustin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trilogie
prin lumea asta mare sunt doar un pasager
să adun splendori, lumini râd în retine
cu gânduri de iubire construiesc în cer
un loc al veșniciei pe tărâmuri senine.
fluturi de iubire și-au făcut culcuș
în inima mea blândă și evlavioasă
gândurile-s versuri, freamăt de arcuș
sufletul meu să cânte romanța duioasă.
cu fiecare vers mi-asigur nemurirea
voi fi precum o stea fără de moarte
plâng de fericire sensibilă-i gândirea
lumini dumnezeiești mă poartă departe.
credința-n Dumnezeu innobilează firea
sublimu-i univers înțelepciuni împarte.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romantic (Lui: César Vallejo)
Vallejo, al timpului romantic;
Poetul amintirilor.
Cu zgomot vestitor
Ca atunci când vântul bate.
Vocea ta este simțire,
Ritmul tău este visare,
Compunerea o amintire
În toate versurile tale.
Capabil să-ți aduci aminte
De silueta-ți moartă
Moartă de iubire,
În cea mai bună clipă;
Clipa de uitare
Și de iubire mare.
Vallejo veșnicul poet
De cea mai frumoasă amintire.
Vallejo mereu romantic
În trup și în simțire.
poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba spaniolă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Es.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Menirea
Eu am venit la viață prin iubire
Și fac iubind tot ce trăiesc,
În astă nobilă simțire
Eu tot iubind vreau să sfârșesc.
Iubesc surâsul dimineții,
În lacrimi de iubire-l strâng!
Spun bună dimineața vieții
Și din iubire-ncep să plâng.
Iubesc și simt cu pasiune,
Simt clocotind în mine-o lavă,
Știu că iubirea-i o minune,
Deci, eu iubiri-i aduc slavă!
Îmi deschid brațele spre soare
Și cu căldura-i mă încarc,
Apoi, iubirea-mi arzătoare,
Pe unde trec, vreau s-o descarc.
Tot ce ating vreau să-ncălzesc
Cu dragoste și cu simțire,
Și știu că-n urma mea sfințesc
Dac-aduc peste tot iubire.
Vreau ca iubirea să răzbată
Ca un parfum rămas în urmă,
Când inima n-o să-mi mai bată,
Ea să se simtă și din urnă.
M-am încărcat dintr-o divină
Scânteie, asta am simțit,
Rămân iubire și lumină
De la-nceput pan' la sfârșit.
Flori M. Flori (Florentina Mitrică)
poezie de Florentina Mitrică (2 aprilie 2021)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericire extremă
știu că viața mea e dar primordial
triumful iubirii este expresie supremă
știu că port în suflet freamăt cordial
și-n inimă pulsează fericirea extremă.
visez viitorul în forma ideală
bătrânețea să nu tulbure izvoare
să îmbrac poezia în haine de gală
în raze solare să topesc zăvoare.
splendori de viață le strâng într-un cult
cu viziuni adânci dintr-o credință sfântă
de orice obstacol să trec ca să exult
printre aștri prieteni care mă alintă.
extazuri fermecate le străbat în tumult
cu un cor de îngeri inima mea cântă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec pentru Geneză
știu că la bătrânețe sufletul e complex
discerne principii armonii de splendori
iubiri de poveste nu țin cont de sex
și bărbatul și femeia sunt cuceritori.
naturile formează prietenii pe viață
mirabile înțelepciuni rezistă la dezastre
accesul la miracole timpul ne învață
scoate în evidență energiile noastre.
planeta ne e casă, leagăn de făgăduință
ne crește, ne hrănește, ne face puternici
tot ce ne înconjoară ne e de trebuință
e școala ideală ne formează cucernici.
lucrăm la îndumnezeire supremă biruință
pentru Dumnezeu toți oamenii sunt trebnici.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aniversare
mai trec un prag de viață cu prieteni dragi
mă îmbăt cu iluzii, cu speranțe, cu vise
ce dulce-i fericirea ca un câmp de fragi
și lumea mă primește cu porțile deschise.
mai trec un prag de viață cu mare interes
toți anii mei sunt prinși într-un șirag
nu am nici o mâhnire nu am nici un stres
că bătrânețea stă cu mine în prag.
m-am înconjurat de gânduri în lumină
timpul îmi este aliat de nădejde
bucuriile zilei nu se mai termină
și mult mă copleșește euforia verde.
un azur romantic dăinuie-n albumină
îngerii iubirii vreau să mă dezmierde.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cosmetizând tristețea
am câștigat prieteni în lumea întreagă
stăm la taifas cu timpul nesfârșit
mereu îmi doresc ca toți să înțeleagă
sufletul meu pe care l-am mărturisit.
iubesc viața dar respir prin poezie
minunile lumii sub cununi de raze
circulă prin suflet fluturi de frenezie
pe câmpuri senine dansează zaraze.
am strâns cu prieteni comori de topaze
pe care-am să le duc pe lumea cealaltă
sunt vise și emoții răspândite-n fraze
și ziua și noaptea inima tresaltă.
cosmetizez tristețea se destramă emfaze
și înalt spre soare speranța mea înaltă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un vis de iubire
Pe când ploua în paradis
Cu stropi mari de fericire,
Noi doi trăieam un vis,
Un vis frumos de iubire.
Viața părea ca un pom în floare,
Tu erai ca un vânt cald într-o zi fără soare.
Eu credeam că sunt un zeu,
Tu îmi șopteai dulce că sunt doar al tău.
Trăiam într-o lume creată,
Parcă doar pentru noi.
Eram fericiți și plini de speranțe,
Eram în doi.
Dar anii au trecut rând pe rând
Tu ești cu părul alb și eu la fel sunt.
Dar trăim tot acelaș vis de iubire
Cum am trăit de mult cândva.
Căci eu sunt toiagul tău și tu ești speranța mea.
poezie de Vladimir Potlog (3 ianuarie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvânt către voi
onorat de cuvintele d-voastră, o adiere duioasă și lină pentru un suflet rănit
cât timp voi crede în umilință, adevăr, speranță și iubire
voi scrie, voi scrie în neștire
am așezat sufletul meu pe o tipsie
îl dărui vouă când vă este foame de puritatea luminii
stropii de sânge sunt visele mele
să beți cînd vă este sete de adevăr
mă dărui vouă zi de zi cu speranța că vor înflori mărgaritare în lume
am smuls gândurile și lacrimile din sufletul meu
din ele s-au născut poezii
au zburat către voi
le-ați primit cu sufletul deschis
m-am dezbrăcat de cuvinte, le-am dăruit vouă
m-ați învelit apoi cu sufletul vostru
m-ați mângâiat cu duioase cuvinte
atunci am înțeles că am găsit calea
sunt fericit, gândurile, cuvintele mele trăiesc
sunt purtate de voi mai departe, departe
vă mulțumesc oameni frumoși, vă mulțumesc că sunteți
ce vă doresc....
o cupă imensă, eternă, plină de iubire
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire roua dimineții
frunză verde, consoartă de lalea
picuri rouă pură în palmele căuș
nu-mi lăsa tristețea să fie o belea
vreau să fiu un cântec pe la zilei arcuș.
vreau să fiu un vers în refrenul vieții
să fiu o bucurie o mângâiere rară
pentru traitorii din negura ceții
care așteaptă soarele în ei să răsară.
inima duioasă mult mai pătimești
iubind lumea asta vitregă, nebună
tot ce vrei în viață este să iubești
să crești mirajul ei până sus la lună.
când vine dimineața și zori îmi bat în pleoape
ce dulce e trezirea cu dragostea aproape.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvânt către voi
onorat de cuvintele d-tră, o adiere duioasă și lină
cât timp voi crede în umilință, adevăr, speranță și iubire
voi scrie, voi scrie în neștire
am așezat sufletul meu pe o tipsie
îl dărui vouă când vă este foame de puritatea luminii
stropii de sânge sunt visele mele...
să beți cînd vă este sete de adevăr
mă dărui vouă zi de zi cu speranța că vor înflori mărgaritare în lume
am smuls gândurile și lacrimile din sufletul meu
din ele s-au născut poezii
au zburat către voi
le-ați primit cu sufletul deschis
m-am dezbrăcat de cuvinte, le-am dăruit vouă
m-ați învelit apoi cu sufletul vostru
m-ați mângâiat cu duioase cuvinte
atunci am înțeles că am găsit calea
sunt fericit, gândurile, cuvintele mele trăiesc
sunt purtate de voi mai departe
vă mulțumesc oameni frumoși
ce vă doresc....
o cupă imensă, eternă, plină de iubire
vă mulțumesc că sunteți...
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucrări de suflet
caut prospețimea câmpurilor de lavandă
mănunchiuri violete le strâng pentru molii
ce zboară printre lucruri nebună sarabandă
rod amintirile cu savori de magnolii.
ura și disprețul otravă se combină
pentru inima creată din iubire
nu vreau să frângă zborul de colombină
ziua printre raze să surâdă-n privire.
bag aspiratorul în mine fac curățenie iar
aspir din suflet toată murdăria
păienjeniș de regrete, să mă bucur de har
să întâmpin sărbătoarea Sfintei Maria.
șterg icoane de praf mă scutur de amar
să readuc în suflet extazul, bucuria.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simfonie pentru inima mea
inima mea e o mină cu sacru minereu
filonii de iubire susțin toată ființa
credința izvorăște ca sângele mereu
în altarul treaz slujește chibzuința.
inima-i maestră din mâhniri face artă
se transformă-n slove toată simțirea ei
sufletul i se supune spre bucurii mă poartă
în centrul universului zidește un temei.
compun o simfonie pentru inima mea
ea trebuie să cânte și când ochii plâng
mă-nvălui în lumina furată dintr-o stea
nu vreau în întuneric stingheră să mă frâng.
cerul e generos îmi face o saftea
mă lasă și noaptea armonii să strâng.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul recunoștinței
cultiv o absolută încredere în mine
să înving să-năbușesc urme de îndoială
în ritmul iubirii petrec lumini divine
mi-alungă pesimismul, văd lumea jovială.
mă încred în Cristos bunul mântuitor
să-mi dea înțelepciune, multă chibzuință
trăiesc anii bătrâneții cu dor mistuitor
să am asupra bolii sorți de biruință.
sufletul să vibreze și-n ultima celulă
prin sângele meu să curgă doar iubire
zbor spre cer ușoară ca o libelulă
și fiecare gând e-o poartă de simțire.
nicicând n-am exersat starea de hulă
steaua recunoștinței o port în privire.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pustiu
Pustiu... o lume ce arde,
fugind de potopul ce vine
din visele celor ce urcă peste noapte
și plini de talent, pictează cu sânge,
pădurea și lumea, ce râde, ce plânge,
într-un cântec plin de note grave,
de acorduri zburând pe hârtia pictată de moarte
și ritmuri ce ies din chitarele sparte,
parfumând aerul greu al dimineții
cu clipe pustii și sute de ofuri.
Pustiu - o inimă rece promite iubire
și scrie pe stele că ea e menirea
dar literele seci pictate în noapte,
s-au dus... s-au dus cu furtuna venită
și-n urmă a rămas o inima tristă,
ce așteaptă iubire...
Pustiu - pustie lumea, pustie menirea.
poezie de Bogdan Marcel Hirja
Adăugat de Bogdan Marcel Hirja
Comentează! | Votează! | Copiază!