Nu ştiu

nu ştiu dacă aici bine am nimerit
cu ochiul meu fraged întrebător
curiozitatea cunoscând,
cu sătula pândă mereu
la nemiloasă cărămidă de odaie
unde văd reversa spaimă
ale umbrelor legănate de tangibilele amintiri.

aici în pasul meu când închid măsura
şi celelalte lumi de îndoială nestăpânită.
ştiind cred,
cum sub furia neîmpăcatelor gânduri
să aştern covorul roşu
pentru neantul ce se cere sosire
să-şi târâie existenţa printre noi.

nu ştiu dacă groaznica reîntoarcere la mine
n-ar tulbura ascuţitele muchii
întinse în petreceri pe obrazul seninului,
dacă n-ar dărâma emoţia investită-n carne
până la colţul inimii de unde să poată privi,
zvâcnetul şi cele câteva tipare de trăiri
ce rup sensul speriat,
montat uneori lângă noi.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Idilă de primăvară

îţi aud trecerea de miraj prin meul adânc...
pare-se că-n gânduri înfăşuraţi stăm acum
când păsări pe piept de anotimp se strâng
şi sentimente de-a valma strigă spre alun.

peste joaca gravitaţiei, fluturii zbor mimează,
veniţi de pretutindeni spre blândeţea de odaie.
oricum părerea mea pe a ta uşor visează
ca o esenţă de privire urcată-n vârf de claie.

efemerului captivi privim aceeaşi chemare
suferinzi de abateri reuşim urcare în Si bemol;
gustăm din infinitul fără destin, aici lângă zare
şi tangaje de amintiri eternizăm în formol.

în intenţie se duce cumsecade al tău picior;
o cădere niertătoare de cer acum peste noi
cu răsaduri de îngeri albi până în alb fior
şi speranţele pe jos şi desculţ fug în zăvoi.

iubeşte-mi uscăciunea măcar acum în treacăt...
scuză-mă, nu mai ştiu să mă reîntorc din poem,
aici unde gândul e umblet încins şi freamăt,
ori furia oarbă şi imediată, insistentului blestem.

acum de limite înfrânt lângă umărul tău -
port iluzia că el e prea sosită albă minune;
alteori nu ştiu, parcă-i prea un pieziş călău
că restanţe-n gânduri apar şi curaju-mi apune.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor: Şefu', hai să petrecem! Acum e ocazia.
Lucian: Bine. Dacă şi ceilalţi sunt de acord, de ce nu? Putem petrece împreună, pentru prima oară.
Mihai: Unde?
Alex: Aici, cel mai bine.
Nistor: Desigur; comandăm fiecare câte ceva şi rămânem la bordul navei.
Maria: De altfel, în oraş n-ar fi deloc interesant, cu o ceată de body-guarzi după noi, ca o umbră.
Lia: Da, aici ar fi cel mai convenabil.
Lucian: Atunci, rămânem aici, în navă.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Ştii, anul trecut aveai o părere total diferită despre mine. Aş vrea ca lucrurile să fie din nou la fel ca atunci.
Ly: Da, dar ştii că nu mai pot fi la fel ca atunci!
Lucian: Ştiu... Ia loc, te rog! Şi relaxează-te! N-am să te mănânc, pe cuvânt! Serios, nu sunt chiar un monstru... Nu mă privi atât de speriată; n-am de gând să-ţi fac absolut nimic! Nici să te sărut. Promit! Jur! Ce vrei mai mult de atât de la mine?
Ly: De ce-aş avea încredere în tine?
Lucian: De ce n-ai avea?! Ţi-am dat vreodată vreun motiv?
Ly: Da, mi-ai dat, atunci...
Lucian: Ah, atunci... Ştiu, am fost un dobitoc! Şi-mi cer mii de scuze faţă de tine, Ly, pentru acel gest necugetat! Chiar nu mă poţi ierta? Nu poţi trece peste ceea ce s-a întâmplat atunci? Te rog, din nou...
Ly: Nu ştiu... Nu ştiu ce să mai cred despre tine, Lucian! După ce te-am văzut la supercomputer, de ziua mamei tale... Mă derutezi continuu!
Lucian: Sunt un ciudat...
Ly: Nu chiar un ciudat. Şi totuşi, ce făceai pe aici?
Lucian: Nimic deosebit. Înainte de a intra tu, de abia sosisem şi... Răsfoiam puţin albumul cu fotografii al Liei.
Ly: N-ar trebui să umbli prin lucrurile ei, dacă ea nu este aici.
Lucian: Ştiu foarte bine asta, dar tocmai am stabilit că sunt un ciudat, deci, nu mă comport normal... Crezi că am greşit chiar atât de mult, dacă i-am răsfoit puţin albumul?
Ly: Nu, probabil că nu. Ştii, de fapt, cred că aş vrea să-l văd şi eu, pentru că ea nu mi l-a arătat niciodată. Crezi că s-ar supăra dacă voi arunca şi eu o privire?
Lucian: Nu, n-ar avea de ce.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă...

dacă nu ar fi iubire
zilele ar fi pustii
aş trăi din amintire
singură printre cei vii.

dacă n-ar fi poezia
ce m-ar putea relaxa?
ar dispărea fantezia
pe plictiseli m-aş axa.

dacă muzică n-ar fi
paradisul ar fi trist
pe întinse geografii
timpul ar fi anarhist.

dar acum e primăvară
artele învie iară.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ochiul n-ar fi solar, cum ar putea privi lumina? Dacă n-ar trăi în noi puterea divinului, cum ar putea să ne încânte divinul?

citat celebru din Goethe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva-n univers...

Mi-ar plăcea să plec în univers,
Să putem găsi un alt sens,
Fiecare dintre noi e un individ
Şi nu ne place să trăim în vid.

Dacă am da viaţă universului,
Tot omul ar fi-n largul lui,
Cu mare plăcere ar pleca
Şi pe-o altă planetă ar ateriza.

Nu ştiu totuşi dacă ar putea,
Să-şi lase aici toată viaţa sa,
Aici pe pământ toate au viaţă
Şi nu cred că e mai bine plutind în ceaţă.

Dacă se întâmplă ceva cu pământul,
Atunci ne vom lua avântul
Către alte stele dacă am putea,
Să fie pentru noi libertatea.

poezie de Eugenia Calancea (4 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă tu n-ai exista

dacă tu n-ai exista
albastru ar dormi în nefiinţă
toate felurile de strâns în braţe n-ar spune nimic
respiraţia n-ar fi o greutate
când ochiul tău prinde pulsul tăcerii
focul din stele n-ar fi smuls pentru vene
şi Dumnezeu n-ar fi pe-un arc de curcubeu

ziua mohorâtă deşirată şi palidă
n-ar face saltul brusc în neant
când mâinile luptă să fie împreună
frigul n-ar mai smulge frunzele
necăjind liniştea adorată
piatra n-ar pune la îndoială mirosul vechi
al dragostei eterne

un timp n-ar exista să ne împace
poeme din răni nicicând nu s-ar naşte
speranţele n-or legăna luciul oglinzii
inventându-te din ispita lunii smulsă din vânt
torsul crivăţului aruncat pe ţărm
netrebuinţa mâinilor să tacă

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ţi-am rămas

Suntem închişi aici de vii
Între aceste circumstanţe,
De-a fi târzii, de-a fi pustii,
Ori plini de vise şi speranţe.

Eu una nu cred în hazard
Şi nu cred în predestinare,
Verific doar dacă îmi ard
În suflet lămpile mai tare...

Trimite-mi despre tine veşti
Şi uită-te mai des la ceas,
Să ştiu ce faci, pe unde eşti
Şi spune-mi dacă ţi-am rămas.

Eu zâmbetul ţi-l ştiu supune!
Şi tu o ştii, orice ai spune.

poezie de Mioara Anastasiu din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

un haos plânge în mine
sau râde homeric
ha-ha-ha
nu stau
nu aştept nimic
mă sprijin de gânduri opace
nu sunt acel ce îl cauţi
nu scriu slove de aur
nu sunt acel chemat
nu am nici frumuseţe, nici noroc
pasul e întunecat şi gol
de ce îmi cer să râd
când lacrimi curg
am patimă la joc
ştiu, ştiu, nu am noroc
de ce te apropii
nu, te rog
se zvonea ieri prin târg
că sunt tânăr poet
ei, un nebun, un cântăreţ
ce pot să fac
să ţip, să plâng, să tac
din neant am fost creat
unde plec...
e drumul meu
dau de pereţi cu el
aici, nu am ce să mai fac cu el
de mine,
vai de mine...
e bine, e tare bine, nu...

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te întreba!

Nu te întreba de te iubesc, ori ba.
Eşti permanent în inima mea,
De parcă Universul te-a sădit în ea,
Iar eu, nu te mai pot uita.

Nu te întreba dacă dorinţa mai există,
Dacă sunt veselă sau tristă,
Dacă gânduri bune îţi mai trimit,
Sau dacă azi, numele ţi l-am pomenit.

Nu te întreba dacă azi m-am rugat pentru tine,
Dacă îmi doresc să-ţi fie bine,
Chiar dacă nu eşti lângă mine,
Dacă mai cred în tine.

Întreabă-te, mai bine,
Dacă azi te-ai gândit la mine,
Dacă mi-ai trimis un zâmbet luminos,
Dacă m-ai privit drăgăstos.

poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu ştiu

Eu nu ştiu cum să mă numesc,
Nici nu ştiu ce-i omenesc.
Nici lumea nu o recunosc,
Nici viaţa ce o trăiesc.

Eu nu ştiu uneori ce mai gândesc,
Nici ce-mi doresc, ce pot să iubesc.
Nici focul ce arde în mine,
Nici cine-l aprinde, cine-l întreţine.

Eu nu ştiu de unde tot vine
Atâta dor în zile senine.
Atâtea lacrimi transpuse în rime,
Atâta chemare de tine.

Eu nu ştiu cine mă cheamă,
Cine visele tot îmi destramă.
Cine îmi alungă liniştea în penumbră
Pe unde gândurile îmi tot zburdă.

Eu nu ştiu cine mai sunt,
Ce legământ am pe acest pământ.
Cu cine l-am făcut, cine la hotărât.
Cine înaintea mea a ştiut.

Eu nu ştiu ce-i început, când a-început
Cum toate se-nvârt într-un tot nesfârşit.
Nu ştiu unde am greşit, dacă am greşit,
În tot ce-am făcut, în tot ce-am iubit.

Eu nu ştiu când m-am pierdut atât de mult,
Prin atâtea cuvinte tăcute doar pentru tine.

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mă îndrăgostesc
o dată la două secunde de tine,
cred că în cele impare.

deşi aş putea să am răbdare,
între ele sunt o sută de ani
în care mă dezîndrăgostesc.
dar cine stă să cronometreze
nişte tristeţi?

hai mă,
am spălat şi covorul
pentru tălpile vesele şi elocinţa
imparelor.

e ceva ce nu ştiu dacă există -
există o stare
între
a fi îndrăgostire
şi a fi dezîndrăgostire?
şi dacă da, unde i se face loc?

mai e o secundă
şi se termină veacul.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă

Dacă pistruii-ar fi fost drăguţi şi dacă ziua-ar fi fost noaptea mare,
Iar varicela-ar fi fost frumoasă şi minciuna n-ar fi fost minciună,
Viaţa ar fi fost încântătoare –
Dar lucrurile nu urmează-acest traseu,
Pentru că dacă ele-ar ar fi mers pe calea bună
Eu, desigur, nu aş mai fi fost eu.

Dacă pământul ar fi fost cer şi-atunci ar fi fost acum,
Dacă ieri ar fi fost azi şi neadevărul adevăr
Viaţa-ar fi căpătat alt sens şi alt parfum –
Iar eu n-aş mai fi fost aici pentru-a privi lumea pe fereastră,
Fiindcă dacă lucrurile n-ar fi mers cumva-n răspăr,
Nici dumneavoastră n-aţi mai fi fost, desigur, dumneavoastră.

Dacă frica-ar fi fost curajoasă şi sferele pătrate,
Dacă jegul ar fi fost curat şi lacrimile pline ochi de bucurie,
Lucrurile-ar fi părut mai just aranjate,
Deşi-ar fi existat, oricum, alte disperări şi-alte nevoi –
Pentru că dacă-aici ar fi fost acolo, cel puţin în teorie,
Noi n-am mai fi fost, desigur, noi.

poezie clasică de E.E. Cummings, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stela: Stai liniştit! Chiar dacă vorbim, te rog să nu-mi dereglezi aparatura.
Lucian: Îmi pare rău, nu mi-am dat seama... Dar cum poţi spune una ca asta? Evident că nu acesta este motivul pentru care s-a apropiat de tine. Şi de ce crezi că n-ar avea pe cine altcineva să aleagă? Blonda, hai să spunem, iese din discuţie acum, nu mai este liberă, dar pe tot parcursul călătoriei până aici a fost mereu liberă, deci, dacă ar fi avut de gând să se apropie de ea, nu văd ce anume l-ar fi reţinut. În plus, încă mai e Lia, care e şi ea liberă, la fel ca şi tine, apoi Ly, care, s-o spunem drept, e foarte atrăgătoare. De altfel, ar mai fi Sonya, cât şi o mulţime de alte fete de aici, de pe Proxima, care de care mai frumoase, deci, ar fi avut totuşi de unde alege.
Stela: Poate, Luci. Dar să le luăm pe rând. Maria sigur nu mai poate intra în discuţie acum, Lia are o fire aparte, retrasă, distantă, rece, dificilă, Alex n-ar fi reuşit niciodată să se apropie de ea, iar în ceea ce o priveşte pe Ly, ea e de mult în vizorul campionului, iar Alex n-ar fi în stare să-i facă una ca asta mai tânărului nostru coleg, adică să se pună între el şi Ly. Cât despre Sonya şi celelalte fete de pe planeta Proxima, or fi ele într-adevăr frumoase, dar nu l-aş vedea pe Alex, sau pe vreunul, oricare dintre voi, îndrăgostit de o fată de pe o altă planetă.
Lucian: Păi, doctore, ar fi deja Mihai; doar ce ai zis că el şi Ly...
Stela: Cu Ly e cu totul altceva.
Lucian: Altceva?! Ce altceva?! E sau nu de pe Proxima? Din câte ştiu eu, e chiar fiica domnului To Kuny, conducătorul local, deci, despre ce altceva ar putea fi vorba?
Stela: Ai, dreptate, dar Ly... Nu ştiu, parcă e altfel, am această ciudată senzaţie; ori poate doar din cauză că ne-am obişnuit noi cu ea...
Lucian: Chiar că e o senzaţie ciudată, doctore.
Stela: Să lăsăm asta.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totuşi iubesc

gânduri deraiate pe sub dungi de seară
tăceri agresate de crengi aproape de mine.
păsările mov din ochii tăi deja plecaseră
când păpădii îţi legănam încet să te aline.

bulgări de lumini azvârleam în emoţia ta
şi mă risipeam dezvelindu-mi spaţii sumare.
atingerea ţi-o aşteptam ce-n altă direcţie plutea
fără a şti gândurile-mi spălate în cafele amare.

dar mi-e teamă;lăuntricul mi-e sferă fără margini
şi nu ştiu unde amănuntul tău îl voi putea găsi,
ori dacă materiala ta fugă nu-mi va aduce păragini
din tangajele iubirilor trecute, gestului a părăsi.

de o vreme gândurile mi se sparg de ploaie
şi colţul oraşului e atât de trist şi răguşit
încât spre canale sentimentele curg zoaie
iar păsările de aripi s-au lepădat, le astupă voit.

imaginea ta o mai aştept pe fioru-mi puţin.
o, tu lăcomie nestăpânită ce înfuleci hazardul!
şi ce nesigur mi-e pasul acum prin ţipătul de crin
când aţipind, din coroană el îşi scapă fardul.

mor şi eu cu fiecare înserare a glasului tău...
cu fiecare margine de cuvânt urcat în poem,
cu dulcea lumină de ochi prin iubire ea călău
şi cu ţărâna ce sub pas cerşeşte gest de boem.

totuşi, iubesc stările mai aproape de chitare,
raidurile de fluturi prin grădini ce mai vor
ceva spaţii efervescente din revers de zare
patrulate de sunetele galeşe albastrului covor.

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor: Mai mergem mult, şefu'?
Lucian: Nu ştiu, mă. De ce, te-ai plictisit cumva, ori ai obosit?
Nistor: Nu, şefu'. Dar claustrofobia mea...
Lucian: Văd că ţi-ai ţinut-o destul de bine în frâu până acum. Cred că mai poţi rezista puţin.
Nistor: Poate. Şi totuşi, n-am înaintat destul? N-ar trebui să facem cale întoarsă?
Lucian: O să ne întoarcem, Nis, fii liniştit! Dar nu chiar acum. Ai răbdare.
Nistor: Nu-i vorba de asta, şefu'. Dar cred că am văzut detul pe ziua de azi. Dacă vrei, putem reveni şi mâine, chiar mai devreme, de dimineaţă şi putem continua.
Lucian: Cum?! Ceilalţi... Vreţi să ne întoarcem chiar acum?
Mihai: Ştiu şi eu, Luci... Poate n-ar trebui să întârziem.
Lucian: Nici nu vom întârzia. Totuşi, mi se pare prea devreme să ne retragem.
Alex: Poate... Dar să nu păţim ce aţi păţit voi doi, săptămâna trecută... Nu se ştie niciodată.
Lucian: De asta ţi-e ţie teamă, bătrâne?! Nu cred că ar fi o problemă. Nu de data asta. Şi nici nu cred că se va întâmpla aşa ceva. Dar chiar de s-ar întâmpla, acum suntem toţi, în grup, îl avem şi pe Robby cu noi, deci, ne-am descurca. În plus, domnul Kuny ne monitorizează, ar observa imediat că s-ar întâmpla ceva, deci, n-avem de ce să ne facem astfel de probleme. Eu zic să mai înaintăm puţin, dacă tot am ajuns până aici. Voi ce părere aveţi?

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu mai ştiu...

Eu nu mai ştiu ce e iubirea,
A trecut zarea printre nori,
S-a subţiat pe plajă lumii
Căzându-i din orbite flori.

Eu nu mai ştiu ce e durerea
Din clipa neagră-a despărţirii,
Iau dorul ca pe-un tratament
Resuscitând morbul iubirii.

Eu nu mai ştiu dacă exişti
Sub cerul înecat de aştri,
Nici locul unde ai ascuns
Lumina ochilor albaştri.

Eu nu mai ştiu ce e iubirea,
Eu nu mai ştiu ce e durerea,
Eu nu mai ştiu dacă exişti,
Ştiu c-a intrat în zbor, tăcerea!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia îl sărută dulce pe obraji pe proaspătul major... Lucian privise cu jind spre mai tânărul său coleg; ce n-ar fi dat să se fi aflat el în locul campionului în acele momente, dar până la ziua lui, mai era destul. Tot pe Mihai îl sărută deci şi doctoriţa echipajului, înmânându-i cadoul ei; de la ea se alese cu câteva urme aromate de ruj, ca o părere. Peste acestea se suprapuse însă clar conturul buzelor blondinei, după ce şi ea îi dăduse campionului cadoul ei. Acum Mihai avea în faţa lui şase pachete colorate, frumos ambalate, toate destinate lui. Curiozitatea îl îndemna să le desfacă. Privi însă întrebător spre colegii săi.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau gândul tău să-l citesc

Ce bine ar fi să ştiu ce gândeşti,
Că uneori mă întreb unde eşti?
Îmi place când ochii tăi strălucesc,
Dar vreau gândul tău să-l citesc.

Vreau să nu fii o dilemă pentru mine,
Că uneori am întrebări despre tine
Şi vreau să descifrez din tainele tale,
Că inima mea vrea să fii în a mea cale.

Fluturi din stomac încă nu au zburat,
Dar ştiu că poate fi adevărat,
Să-mi închipui că eşti lângă mine
Şi că mă-ntorc mereu la tine.

Inima ta bate pentru mine
Şi ştiu că şi eu am dor de tine,
Doar vântul mă trezeşte-n noapte,
Şi mă trezesc cu gândul plin de şoapte.

poezie de Eugenia Calancea (3 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori iubita mea

Am să-ţi mai scriu din când în când
Să nu te superi, doar în gând
Doar despre cum ne-am cunoscut
Despre imagini ce-au trecut

Sunt clipe ce-au părut un vis
Sunt amintiri de care-am scris
Ai apărut în viaţa mea ca din senin
Nu mă-ntreba de ce tu eşti al meu destin

Aş vrea să ştiu ce îţi doreşti
Să ne vedem doar să vorbim
De întâmplări ce le-am trăit să ne amintim
Sau vrei să-mi spui că mă iubeşti

Stau şi mă gândesc dacă e vis sau realitate
Atunci când tare inima îmi bate
Când totul se petrece cu multă voluptate
Cred că trăim o altă realitate

Iar uneori când mă mai bănuieşti
Din nu ştiu ce motive
Că viaţa ce cu mine o trăieşti
Ar îmbrăca şi forme mai fictive

Nu vreau să fi un martor trist
În faţa unui acatist
Ce-l dau în mod eufemist
În jurământul meu pe Crist
 
Vezi tu iubita mea
Atât de dor îmi e de tine
Şi nu mă pot doar lamenta
Te vreau aici, chiar lângă mine

În clipele când te tot strig
De disperare şi de frig
Chiar dacă este vară-afară
Trăiesc în lipsa ta, o vreme glaciară

Mai ţine-mă în braţe strâns
Te rog nu mă lăsa în plâns
De mine să întrebi cândva
Când îţi faci timp sau poate,
Uneori iubita mea
 

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!