Nu știu
nu știu dacă aici bine am nimerit
cu ochiul meu fraged întrebător
curiozitatea cunoscând,
cu sătula pândă mereu
la nemiloasă cărămidă de odaie
unde văd reversa spaimă
ale umbrelor legănate de tangibilele amintiri.
aici în pasul meu când închid măsura
și celelalte lumi de îndoială nestăpânită.
știind cred,
cum sub furia neîmpăcatelor gânduri
să aștern covorul roșu
pentru neantul ce se cere sosire
să-și târâie existența printre noi.
nu știu dacă groaznica reîntoarcere la mine
n-ar tulbura ascuțitele muchii
întinse în petreceri pe obrazul seninului,
dacă n-ar dărâma emoția investită-n carne
până la colțul inimii de unde să poată privi,
zvâcnetul și cele câteva tipare de trăiri
ce rup sensul speriat,
montat uneori lângă noi.
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Mihai Savin. [Vezi și următoarele:
- poezii despre sperieturi
- poezii despre spaimă
- poezii despre roșu
- poezii despre ochi
- poezii despre inimă
- poezii despre gânduri
- poezii despre furie
- poezii despre existență
- poezii despre amintiri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.