Iubire nebună

Să fugim nebuni în noapte spre ţinuturi de tăcere,
Umbrele-n bătaia lunii să ne crească prin unghere,
Pe tărâmuri de-ntuneric să ne rătăcim smintiţi,
Focul rugului s-aprindem de iubire-mpătimiţi.

Să furăm praful din stele, s-alergăm să nu ne prindă,
Cu argint să vopsim luna, să ne privim în oglindă,
Cu ceva să-nvelim vremea să nu-i fie deloc rece,
Să lăsăm noaptea nebună în iubire să ne-*nece.

Timpului să-i punem piedici, să-l păstrăm închis sub lacăt,
Vâlvătaia să se-ntindă, nopţii să nu-i punem capăt
Iar cenuşa de sub ruguri s-o arunce-n patru zări
Doi nebuni scrântiţi la minte de-ale iubirii chemări.

poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirii nu-i pun lacăt

Norii negri greu apasă, cerul meu a obosit,
Răvăşesc răzleţe gânduri, visul nu-mi este tihnit,
Noaptea-mi spune adevărul despre stele căzătoare,
Zace învelită-n spuză o dorinţă ce nu moare.

Încă mai mocneşte focul vremii dulcilor chemări,
Prin unghere tot mai arde vreasc de dor, de alinări,
Viaţa ce mi-e hărăzită în restrişte n-am s-o las,
În realitatea tristă doar iubirea mi-a rămas.

De a vieţii frumuseţe n-am să mă despart uşor,
Cu aripa mai domoală îmi continui al meu zbor,
Pe al drumului destin îmi duc paşii pân* la capăt,
De mă-mpiedic mă ridic dar iubirii nu-i pun lacăt.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul meu a obosit

Norii negri greu apasă, cerul meu a obosit,
Răvăşesc răzleţe gânduri, visul nu-mi este tihnit,
Noaptea-mi spune adevărul despre stele căzătoare,
Zace învelită-n spuză o dorinţă ce nu moare.

Se tot uită după noi întristata primăvară,
Nu putem să fim cu ea, este pentru-ntâia oară,
Priveşte cum stăm la geam, ne vede închişi în casă,
Ar dori să o-nsoţim dar necazul nu ne lasă.

Încă mai mocneşte focul vremii dulcilor chemări,
Prin unghere lin mai arde vreasc de dor, de alinări,
Viaţa ce mi-e hărăzită în restrişte n-am s-o las,
În realitatea tristă doar iubirea mi-a rămas.

De a vieţii frumuseţe n-am să mă despart uşor,
Cu aripa mai domoală îmi continui al meu zbor,
Pe al drumului destin îmi îndrept paşii spre capăt,
De mă-mpiedic, mă ridic, dar iubirii nu-i pun lacăt.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incitare la visare

hai să fugim din carantină,
să punem verde în grădină,
să punem muguri roz în pom
şi omenescul iar în om.

hai să fugim din carantină,
din deşănţata ei rutină,
să nu fim zilelor pilaştri,
nici cerului nocturn noi aştri.

hai să fugim din carantină,
să nu fim viermilor cantină,
hâdului timp ce-atroce doare,
să-i punem cântec şi culoare.

hai să visăm cu ochii largi,
de câmp cu flori, de oameni dragi,
de tot ce gândul nu întină,
hai să fugim din carantină.

hai să fugim din carantină
şi-n viaţa cea de gelatină,
toate trăirile restante,
să le ivim ca briliante.

să-ntindem mâna prin zăbrele,
rupând zăgazul pus de ele
şi mreaja care ne dezbină,
hai să fugim din carantină.

poezie de Luminiţa Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de martie

Când amurgu-şi încâlceşte negre plete în şuvoi,
O altfel de înserare se coboară peste noi,
Adoarme zefirul serii peste gândurile seci,
Luna-şi varsă tot argintul peste-ntinsele-i poteci.

N-am să pot vedea curând mândra floare-a primăverii,
Pâlpâie speranţa grea într-o lume a tăcerii,
Ştiu că totuşi îi e bine, vremea nu-i potrivnică,
Ar dori să-i fiu alături, e mereu puternică.

În pustiul nopţii reci, la adânci chemări de mumă,
Într-un vaiet surd scâncesc bobocii pişcaţi de brumă,
Mândrul mire îmbrăcat în straie de ginerică,
Caisul înmiresmat, darul nunţii şi-l ridică.

Noaptea vrea să fie scurtă, timpu-mi pare că e lung,
Să şterg praful de pe stele, măturător vreau s-ajung,
Să ne-alegem împreună un tărâm de flori albastre,
Tu să fii stăpâna nopţii peste gândurile noastre.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul măceşului

În noapte, în bătaia lunii
Visa măceşul singuratic,
În somn îl supărase unii
Zicându-i trandafir sălbatic.

Voia să îşi arate spinii,
Dar n-a făcut-o că e paşnic,
În noapte, în bătaia lunii
Visa măceşul singuratic.

Dintr-o grădină veni grabnic
Un frate ce îi strânse pumnii,
Aşa-i urzit în soarta lumii:
Ca el să doarmă lăturalnic
În noapte, în bătaia lunii.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşi sub ploaie... licurici în priviri...

Hai să fugim, iubito, prin ploaia aşteptării,
privind la norii grei cu inima deschisă,
bobiţele sunt faguri din taina cuvântării
şi mierea în celule-i cu-aromă de caisă.

Hai să fugim, iubito, prin ploaia bucuriei,
tinându-te de brâu să simt că înfloresc,
cu ochii languroşi să-i ceri copilăriei
culori din curcubeu şi cuget păstoresc.

Hai să fugim, iubito, prin ploaia mulţumirii
uitând de vântul rece şi şoapta sa rebelă
cu sângele albastru să închinăm iertării
cele mai dulci poeme în sfânta ta capelă.

Hai să fugim, iubito, prin ploaia bunătăţii,
învăluiţi de gânduri ce ne-au legat etern,
din palme să sorbim sărutul voluptăţii,
este nectarul sacru al dorului matern.

Hai să fugim, iubito, prin ploaia dăruirii,
suspinul nopţii este pe talpa unei frici,
ţii minte, dulcea mea, în clipa înfloririi
cum liniştea privea cu ochi de licurici.

Hai să fugim, iubito, prin ploaia mărturiei,
până când cerul gri va fi din nou senin,
cu slovele să-i ardem plăcerile furiei,
spovăduind iubirii cu sufletul blajin.

Hai să fugim, iubito, prin ploaia libertăţii,
lanul de grâu şi drumul au karma ca şi noi,
deschis să cerem timpului valorile dreptăţii
şi cugetul Iubirii să-l plăsmuim în doi.

poezie de Luiza-Elizabetta Diupon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea aceea...

Noaptea aceea - noapte toridă de vară,
nici-o adiere, nici un zgomot afară...
Pereţii curbaţi, adunaţi în oglindă,
voiau în ghiocul lor să mă prindă,
iar umbrele nopţii, plutind prin odaie,
rupeau din oglindă bucăţi să mă taie.
Din larg auzeam o sirenă cum plânge,
iar cartea deschisă, cu buchii nătânge,
rămasă citită cândva jumătate,
ploua peste mine cu oaze turbate,
când razele lunii, prin uşa crăpată,
la margini de vis mă duceau dintr-odată.

Curgeau palmierii, cu umbrele-n apă,
prin vechi amintiri ce păreau că îmi scapă,
lăsând doar mistere jucând, nevăzute,
prin doruri ascunse sub brâu de redute,
dar tu apăreai din neant, dintr-odată,
pe-o umbră de karmă, plutind ca o pată.
Venea din văzduh o dorinţă nebună –
s-alerg după tine pe raze de lună,
dar zorii, venind prea curând la fereastră,
plecai, mai departe, cadână măiastră,
iar dorul, rămas lângă uşa crăpată,
şoptea că n-o să mai vii niciodată.

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să luăm măsuri să punem capăt, să punem ordine, pentru că nu se poate merge mai departe aşa!

citat celebru din Nicolae Ceauşescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte bună

Un cocoş strident anunţă
moartea stelelor de azi
şi a viselor nocturne
cu femei şi cu bărbaţi.

Bate moale vântul nopţii
pe sub ceru-ncercănat
risipind durerea morţii
şi mirosul de păcat.

Credincios un câine negru
se întoarce la stăpâni,
părăsind pentru o noapte
vânătorea de nebuni.

Târşâind încet pe stradă
se retrag spre vizuini
toţi ce caut-a nopţii pradă.
Oameni buni dar şi meschini.

Din clopotniţa bătrână
se aude înfundat
dăngănitul ce alină
sufletul întunecat.

Dimineaţa luminoasă
ce apare dupa colţ
şterge noaptea-nghesuită
de nebuni, neghiobi si hoţi.

Mai începe-o zi nebună,
sper să trec şi peste ea
ca să-nceapă-a nopţii vrajă.
Ziua bună, draga mea.

poezie de Silviu Ciortan (3 martie 2009)
Adăugat de Silviu Ciortan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna

Am tot căutat luna, dar n-am văzut-o din fereastra mea îngustă
Poate o vei zări tu şi-mi vei oferi sărutul dintre raze
Apoi îmi vei închide pleoapele să nu mai plâng iubirii să-i cânt, cu pathos
De aş deveni Creanga ta din teiul nemuririi
Sau poate spicul de grâu fecundat de o albine-n floare
Nimic nu-i de mirare, când ştim să ne iubim
Trăim adânc în noi, mistere nu destăinuim
Privim tot cerul dinspre nori şi tot nefirescul desuet
Călătorind prin gânduri ca un albastru mag.
Sună-mă din noapte, iubite să mă-ntorc.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corona

Toamna-mi mănâncă frunza-i din palmă: suntem prieteni.
Vremea din nuci o cojim şi-i învăţăm să se ducă;
vremea se-ntoarce în coajă.
În oglindă-i duminecă,
în vis este somn,
adevăr gura grăieşte.

Ochiul meu se apleacă spre sexul iubitei:
noi ne privim.
Ne spunem ceva de-ntuneric,
ne iubim ca mac şi memorie,
dormim ca vinul în scoici,
ca marea în raza de sânge a lunii.

Stăm la fereastră îmbrăţişaţi, ei se uită din stradă la noi:
e vremea să ştie!
E vremea piatra să purceadă a-nflori,
neliniştea-n inimă să se abată.

E vremea, vremea să vină.
E vremea.

poezie de Paul Celan, traducere de Maria Banuş
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu s-a-nchis în sine...

Trec prin chinuri şi blesteme mă înjunghie satanic,
Răscolesc prin mine, Doamne, nu găsesc niciun cuvânt,
Să-l aşez pe răni de ploaie, mă scufund ca un Titanic,
Muşcă iadul flori din mine şi le-ngroapă sub pământ.

Nu-mi descântă vrăjitorii.'S mai nebuni decât nebunii,
Rupând vraja de pe lună în bucăţi de relativ.
Cum să-i pese de iubire pietrei din coroana lunii,
Când nu ştiu să-i cos lumina nici pe frunte, nici pe tiv?

Şi-a făcut zădărnicia cuib în ruga din altare,
Evanghelia-n amvoane se târăşte printre şerpi,
În vecernii nu se-aprinde, încă, nicio lumânare
Şi mi-s îngerii, de raiuri şi de zboruri, astăzi, sterpi.

Dumnezeu s-a-nchis în sine, scrie poezii pe sânge
Şi le-aruncă-n patru vânturi, plouă roşu şi candid;
Orbu-n umbre de-ntuneric, le ascunde şi le strânge,
Anulând cu doar o clipă, înc-un act de suicid.

S-a oprit la o răscruce timpu-mpovărat de goană
(Nu-i odihnă de vânzare, nici hotel de-nchiriat).
Mai aleargă o secundă, rătăcită ca o toană-
O reminiscenţă vie dintr-un tren avariat.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul nopţii

Amurgul sfâşâie perdeaua nopţii,
Fâlfâie neguri pe-aripi de lilieci,
Scrâşneşte-n ţipete zăvorul porţii,
Vântul porneşte adierile reci.

Stele nu pot aprinde focul torţii,
Făpturi ciudate adună norii seci,
Amurgul sfâşâie perdeaua nopţii,
Fâlfâie neguri pe-aripi de lilieci.

Rămâi, iubito, e noapte, să nu pleci,
Să ne păzim lumina-n faţa sorţii,
Nu lăsăm pradă viaţa-n gheara morţii,
Să înfruntăm singurătatea în veci,
Amurgul sfâşâie perdeaua nopţii!

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte albastră

sădesc un vis la margini de poem
gravitând în jurul albastrului văzduh
să crească precum bradul nemuritor boem
frate cu muntele neînfricatul duh.

timpul meu se-ndreaptă spre magic univers
secunde zburătoare printre curcubee
luna se-nduioşează cu un sensibil vers
mă ocroteşte noaptea sub aripă de zee.

spăl în agheasmă scârba de scorpii
nu vreau să păstrez nici un dram de urât
de Dumnezeul iubirii pură să mă apropii
chiar dacă zei nebuni prin noroi m-au târât.

cuprind, admir lumini stelare nu sunt utopii
peste întunecimile lumeşti mereu s-au pogorât.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai

Hai să ne ascundem în iubire,
Hai să ne ascundem în amor
Şi speranţe să-mpletim cu fire,
Dragostea s-o punem în ulcior.

Hai să inventăm o noapte lungă,
Hai să dezgolim... iubiri de foc,
Timpul... inocenţele să strângă,
În paharul fără de noroc.

Hai în târg a căuta credinţă,
Hai să vindem sufletul pierdut,
Făr-a aştepta... recunoştinţă,
Vulturii destinului i-am vrut.

Hai să alergăm înspre lumină,
Hai să alergăm... spre infinit,
Trupul ţi-e la fel ca o grădină
Şi mereu prin el m-am rătăcit.

Hai să aşteptăm luna să vină,
Hai să aşteptăm un curcubeu,
Nu cred că ceva o să-l reţină,
Hai să-l aşteptăm, nu este greu.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin fereastra de frunze

În amurgul serii, o adiere de vânt unduie vârf de salcâm înflorit si suviţe din părul tău. Miresme de flori sădite în grădina iubirii, udate de roua ochilor se răspândesc, învăluindu-ne.
Privim în sus prin fereastra de frunze spre bolta senină a nopţii.
Pe rând se aprind luminiţele prinse de cupola cerului si cele ale ochilor tăi negri ca noaptea, prinse in lumina ochilor mei.
Usor Calea Lactee prinde contur si desparte Universul in două.
O jumătate ţi-o dăruiesc, pe cealaltă o păstrez.
Să nu ne-ndepărtăm, să nu despicăm cerul in două.
Numai dăinuind impreună putem păstra intreg Universul iubirii noastre... Noapte bună, iubito...!

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâlnire în oglindă

ne-am întâlnit în aceeaşi oglindă
ochiul ei, adânc, cât noaptea vrăjită de luceferi
arăta un mers spre alte mări.

să punem ţărm în faţa dorinţelor
să nu se lovească de stânci, de cuvinte
în lumea de basm lângă povestea pescăruşilor
zburători spre munţii sufletului.

de cele mai multe ori
cuvintele se întrec în nemurire
asemeni unui pom înflorit, cu fluturi, stele...
nimicul sortit.

strâng umbra imaginii
o arunc nopţii proptite pe rotunda lună
simt frigul pe marginea clipei executate
când stau de vorbă cu un cap de lut.

se surpă în mine un cântec.
seminţele silabelor au început să doară.
voi pleca cu un geamantan de gânduri mărunte
uitate, în umbră.

îţi las noaptea cu îngeri întreagă!

poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e o luptă

Viaţa nu-i cum pare, nu-i deloc uşoară
Uneori se-ntâmplă s-o dai şi în bară,
Dar trebuie să te ridici, să ai putere
Fiindcă speranţa e singura ta avere.
Viaţa te-nvaţă cum s-o iei de la capăt
Când să nu-i mai pui inimii lacăt
Şi fereşte-te de oamenii peste noapte realizaţi,
De şacali ce în faţă îţi sunt fraţi.
Învaţă între oameni să faci diferenţă
Şi pe cei de nimic... tratează-i cu indiferenţă.
Rămâi întotdeauna un adevărat luptător
Munceşte din greu, nu aştepta un loz câştigător.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (7 aprilie 2018)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar noaptea...

Noaptea-şi cerne linişti sacre prin unghere neştiute,
Niciun gând nu se strecoară, umbra nopţii s-o atingă.
Numai gândurile mele strigă vrute şi nevrute
Şi nu-i nimeni să le-audă şi neliniştea să-mi stingă.

Picură câte-o-ntrebare, ca un trăsnet în furtună,
Să m-ascund de mine, Doamne, poate îmi arăţi pe unde!
Mă găseşte nebunia pe oriunde şi m-adună
În căuşul palmei sale, pân' la oase mă pătrunde.

M-aş refugia în basme, sau într-un poem de vară,
Dar am lanţuri la picioare, în coşmaruri ghemuită.
Port singurătatea nopţii, peste tot, ca o povară
Şi nu-i nimeni, dimineaţa, înspre mine s-o trimită.

Am uitat să cânt din frunză, zorii să-i aduc pe frunte,
Nu mai ştiu gustul iubirii şi să înfloresc mi-e teamă.
Stau la pândă ochii nopţii, răsăritul să înfrunte
Şi-i atâta noapte-n mine şi doar noaptea mă mai cheamă.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea iernii

Repetai într-una că suntem "nebuni".
În jur, zăpada neobişnuit de albă,
te contrazicea.
În trei zile, focul nostru a topit iarna.
"Suntem nebuni", nebuni, spuneai!
Nu, iubitule, suntem liberi!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru (14 februarie 2011)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!