La proţap

La masă vine-un mare ştab,
C-un aer mândru, de nabab.
- Sunt X, sunt de la DNA
Sunt tare, nu sunt de colea,
Făceţi-mi loc degrab!

Băiete, dă-mi grătar de porc
Ai grijă, până mă întorc
Să fie gata că, altfel
N-o să te văd bine defel
De sânge-o să te storc!

La budă cum se duse el,
Unul bătrân şi foarte chel,
La masa mare, dintr-un brad,
Făcu un plan ca de-un jihad,
Sau chiar de un măcel.

Şi, cum erau acolo toţi
Din cei cu care greu te scoţi,
Maeştri-n vorbe şi-n umor
De care nu prea scapi uşor,
E simplu să socoţi!

Cum l-au văzut venind domol
Direct la masă, făr-ocol,
Cu gândul numai la grătar
-Adus, deja, de ospătar-
L-au încolţit nasol.

Eşti doar un X, tu, un gunoi!
Şi prost şi gras cât un butoi!
Ce zâmbet tâmp! Ce mare ştab?
Nu te-ai închis nici la prohab,
Ce cauţi printre noi?

L-au tot sucit, ca pe-un ciorap,
C-a ameţit de tot de cap
Şi nu i-a mai priit defel.
Nu s-aştepta ca, tocmai el
Să fie... la proţap.

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tipar cu grătar

Păreau atât de obosiţi,
În fundul curţii tolăniţi,
Că-n fumul acru, de grătar,
Ea îi vedea ca pe-un calvar
Pe nesimţiţi.

Veniseră la ziua ei
Cu "La mulţi ani!" şi pupicei
Din ăia aruncaţi în vânt
Şi-apoi, la masă, cu avânt!
Ce derbedei!

Şi au mâncat, şi au băut,
Au vrut grătar şi l-au cerut
Căci, de! – ei sunt de la oraş,
În weekend, zile de relaş.
S-a abţinut.

Abia târziu, pe înserat,
Când sticlele s-au terminat,
Şi-au amintit c-au de condus
– Femeile, că ei... s-au dus –
Şi au plecat.

A stat mult timp la curăţit
Şi s-a gândit, s-a tot gândit:
"Cum, după zile de gătit,
Să nu le-ajungă ce-am muncit?"
S-a dumirit.

A vrut, în aerul curat,
Aşa cum e la ea în sat,
Să stea la umbra unui nuc...
Şi, uite ce-a ieşit: bucluc,
Căci s-a fentat.

Ea n-a avut, atunci, habar
Că e, de-o vreme, un tipar:
La orăşeni, în mintea lor:
Când văd verdeaţă sau izvor,
E – clar! – grătar.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai

întâi l-au recrutat
apoi l-au recomandat
apoi l-au reprezentat
l-au rezumat
l-au repezit
l-au retezat
apoi l-au rebotezat (?!)
apoi
l-au resuscitat
l-au redat
posterităţii de-o zi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

L-aţi omorât şi pe Cristos

În ţara asta totul e pe dos
L-am omorât şi pe Cristos
Aţi transformat credinţa în afacere
Pentru escroci e mare binefacere

Să nu credeţi că sunt escroci de rând
Sunt cei ce vă vorbesc de Duhul Sfânt
Prea Fericitul şi ai lui când ies
O fac cu pioşenie-n Mercedes

Vă vând apa sfinţită în butoaie
Şi vă consideră nişte gunoaie
Profită de a voastră rugăciune
Văzând în ea o mare slăbiciune

Din nunţi, decese şi botezuri
Un business azi ei au făcut
Averi imense-n pripă au creat
Fără o singură chitanţă să fi tăiat

Iertaţi vor fi pe loc de Cel de Sus
Ei sunt preocupaţi în mod nespus
Pe bune să ne pună cu Isus
Şi să ne amăgescă-ndeajuns

Putem a crede că din oseminte
Lumânărici, colaci peste morminte
Mai cred prea cuvioşii doar în sfinte
Mai bine crede şi nu cerceta
 
Când prea nefericiţii mai beau un tulburel
Nu o fac din vreo plăcere, defel
Şi dacă stau la masă şi se-mbată
Nu vor decât s-o vadă pe Satana fată

De viaţa lui Cristos de vă e teamă
L-au omorât profeţii de cu seamă
Şi n-are nicio şansă să învie
Cu aşa o prea cuvioasă preoţie

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştab

Ştab. Nabab autohton.

definiţie aforistică de David Boia (8 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Berbecul şi cocoşul

Seara-n zilele de vară
Când se-ntunecă, pe seară,
Un berbec şi un cocoş,
Stau pe-afară.

Berbecul nostru mândru, fălos,
Încăpăţânat şi mofturos,
Tot dădea cu cornu-n gard,
Ccum că el e împărat.

Dar cocoşul nostru drag,
Nici el nu se lăsa călcat.
Colorat şi plin de pene,
Îi zise berbecului: "Hei, nene,

Iată-mă, de-acum sunt mare!
Nu sunt pui de călcat în picioare.
Zise mândru cocoşelul
Înfoiat şi el în pene."

"Cine, tu?! spuse berbecul.
În ogradă eu sunt şeful!
Sunt voinic cu coarne-ntoarse
Şi pe-acel ce nu m-ascultă,
Iute îl înţep în coaste."

"Oi fi tu mare şi în coarne tare,
Dar la prima sărbătoare,
Pe grătar eşti, frăţioare!
Hai, acum te mai crezi tare?!

La mine ai durează tăiere.
Dimineaţa eu trezesc muierea.
Dau de veste când cineva soseşte
Şi datorită mie, păsările trăiesc regeşte."

Morala: nu întotdeauna cel mare poate face ceva care cel mic nuu reuşeşte. E posibil ca cel mic să fie mai înţelept şi mai deştept.

fabulă de Camelia Rogojinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politică de trei parale

Ne dăm pe mâna orişicui, că iată, nu avem ce-alege,
Toţi sunt o apă şi-un pământ, ei n-au credinţă şi nici lege.
Ne tot lăsăm îmbrobodiţi, când vin din patru-n patru ani,
Cu vorbe mari, sforăitoare şi cu discursuri de doi bani.
Promisiuni de viaţă bună şi miere multă peste tot,
Nu au măsură la minciună să prindă cât mai mulţi la vot.
Iar după-aceea... noroc bun! De noi, în cot pe toţi îi doare,
Prioritatea-i pentru ei s-apuce osul cel mai mare.
Se sfâşie ca nişte fiare, pe viaţă şi pe moarte-i lupta
Se folosesc de orice arme şi crâncen îşi păzesc reduta.
Ca nişte stoluri de lăcuste rod tot ce întâlnesc în cale,
În urma lor, pe trupul ţării rămâne doar potop şi jale,
Un biet popor încovoiat de-atâtea biruri şi ponoase,
Abia mai poate respire în case mici şi friguroase.
E sărăcie peste tot şi deznădejdea-i tot mai mare;
La ştiri auzi că un biet om s-a sinucis din disperare.
Nici Dumnezeu nu te mai scapă, nici toată inchiziţia
De-o să ajungi prin tribunale afla-vei ce-i justiţia.
Pe-un amărât de cum l-au prins, c-un sac de boabe c-a furat -
Adio, sfânta libertate! La puşcărie l-au băgat...
Cam vreo cinci ani, ba chiar mai mult, justiţia e foarte dură,
Doar legea este pentru proşti, nu pentru grangurii ce fură
Şi-atâtea au devalizat: uzine-ntregi, maşini, vapoare,
Pământul ţării l-au furat şi din păduri mii de hectare.
Ei nu acceptă că sunt hoţi, voi, însă, ştiţi cum se numesc,
Ei spun că fac " privatizare " când faptic fură cât poftesc.
Şi dacă-aşa,... dintr-o "eroare", un avocat "nepriceput",
Mai bagă vreunul la-nchisoare... se ştie ce e de văzut:
Cum se găseşte câte-un doctor, ce foarte prompt ne dovedeşte-
Că are-o mare suferinţă şi închisoarea nu-i prieşte.
Pe loc, e pus în libertate şi ne sfidează clar, pe toţi.
Se-aplică legea la cei mici, ea nu e pentru marii hoţi.

poezie de Mariana Dobrin din Ţara lui Papură-Vodă (2000)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Ca să vezi, cine-mi dă mie sfaturi?! Tocmai tu, Don Juan?! Tu ce-ai făcut cu sora lui? Cum a fost? Îţi aminteşti?
Lucian: Ştiu foarte bine cum a fost! Şi recunosc: Am greşit! Tocmai de aceea îţi spun, ca să nu repeţi şi tu aceeaşi greşeală! Evită neplăcerile! N-ai rezolva nimic astfel. Lui nu i-ai aduce decât suferinţă, iar ţie mustrări de conştiinţă.
Lia: Nu, zău?! Nu-mi spune că aşa ţi s-a întâmplat ţie.
Lucian: Ba da, exact aşa; chiar dacă-ţi vine greu să mă crezi... Însă nu-mi place să mă "distrez" cu fetele, să mă joc cu sentimentele lor! Nu sunt chiar atât de... Ştiu şi eu cum altfel mă consideri, cu excepţia faptului că sunt un mare Don Juan, unul indisciplinat?! Aşa că, ai mare grijă! Eu te-aş sfătui să renunţi la acele lecţii, înainte de a fi prea târziu!
Lia: Nu cred că e nevoie. Nu există riscul ca Sid să... Ah, nu! E absurd!
Lucian: Absurd?! Hmm... Rămâne de văzut! Eu te-am avertizat.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hal: O să întârzii. Am nişte prieteni care cântă într-o trupă. Ei cântă de la 2 la 2.30 într-un bar din Diversey, sunt cam duşi cu pluta. Le-am promis că voi fi acolo.
Catherine: Minunat.
Hal: Toţi sunt în departamentul de matematică şi sunt foarte buni. Au un cântec pe care l-au numit "i", o să-ţi placă. Ca un fel de "i" de mână. Stau pur şi simplu şi timp de trei minute nu cântă nimic.
Catherine: Ca un fel de număr imaginar.
Hal: E glumă matematică... Acum înţelegi de ce sunt duşi cu pluta.
Catherine: Dar e o distanţă cam mare de mers cu maşina pentru a vedea câţiva tocilari cântând.
Hal: Ştii, urăsc să aud oamenii spunând asta. Nu e chiar atât de mult de mers cu maşina până acolo.
Catherine: Aşadar, sunt tocilari.
Hal: Până în măduva oaselor. Dar sunt tocilari care ştiu să se îmbrace şi să păsreze o slujbă la o universitate importantă. Unii dintre ei au trecut de la ochelari la lentile de contact. Ei chiar fac sport, cântă într-o trupă, fac sex surprinzător de des... Aşa că te fac să te gândeşti puţin la toată treaba asta cu denumirile. Tocilar, fraier, tăntălău...
Catherine: Faci parte din trupă, nu-i aşa?
Hal: Bine, fie. Cânt la tobe. Vrei să vii? Nu cânt niciodată la altceva, jur.

replici din filmul artistic Dovada, scenariu de David Auburn
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rocky: Cea mai rea parte a boxatului e dimineaţa următoare. În dimineaţa de după o luptă nu eşti nimic altceva decât o mare rană, dacă ştii ce vreau să spun... Uneori am peste tot dureri. Îmi vine să chem un taxi să mă ducă din pat până la baie... Părul doare, ochii dor, faţa îţi e toată terminată, mâinile sunt umflate... Uită-te la faţa mea, 64 de meciuri. Uită-te la nasul ăsta. Îl vezi? În 64 de lupte, nasul ăsta nu a fost niciodată spart. Au fost unii care l-au atacat, l-au răsucit, l-au lovit... Niciodată spart. Sunt mândru de asta. E ceva rar.
Adrian: Atunci, dacă te doare, de ce faci asta?
Rocky: Tu de ce crezi?
Adrian: Pentru că... (Se opreşte.)... nu ştii să cânţi sau să dansezi.
Rocky: Da, ceva de genul ăsta.

replici din filmul artistic Rocky, scenariu de Sylvester Stallone
Adăugat de Nicoleta Mitrofan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Poate ar trebui să mă duc după el, să încerc să-i explic...
Maria: Nu! Nu-i nevoie! Lasă-l, Luci!
Lucian: Poftim?! Să-l las? Dar ai văzut cât de răvăşit era...
Maria: Exact! Am văzut. Şi tu eşti la fel ca el! Acum sunteţi amândoi prea tulburaţi pentru a vă şi înţelege unul cu altul. Oricum, el sigur nu te-ar asculta.
Lucian: Păi, nu pot nega că-l înţeleg perfect! La naiba! Cum reuşesc oare mereu să intru în astfel de încurcături?! Sunt atât de tâmpit uneori! Nu-mi vine să cred! La naiba!
Maria: Ah, Luci... Tu n-ai nici o vină, cel puţin nu de data asta. Doar încercai să mă linişteşti, atâta tot. Acum tu eşti cel tulburat, după cum observ eu.
Lucian: Sigur că sunt! Cum altfel ai vrea să fiu?! Calm?! N-aş putea... Vezi, se pare că dacă până acum nu aveai totuşi, nici un fel de probleme cu Nick, acum chiar că ai una, destul de gravă. Şi numai din cauza mea! La naiba! Simt că înnebunesc! Uff... Ce prost sunt! Mare prost...
Maria: Luci, tu eşti oricum altcumva ai vrea tu să fii, numai prost, sigur nu! Deci, nu spune aşa ceva! Niciodată!
Lucian: Off, blondo... Tare mult aş vrea să ai dreptate.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ştab

Ştab: Om până la care te ridici aplecându-te.

definiţie aforistică de Tudor Muşatescu din Dicţionarul umoristic al limbii române
Adăugat de George Geafir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Una dintre ironiile bisericii este faptul că oamenii care lucrează în numele Domnului îşi găsesc rareori timp pentru El. Părinţii lui Isus l-au pierdut la Templu şi nu sunt nici măcar ultimii care l-au pierdut acolo.

citat din Vance Havner
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Enigmă elucidată

N-am înţeles decând sunt eu,
Cum au ajuns unii, la noi,
De-şi bat nevestele mereu,
Pân' am sucit canalul doi

Aiurea, meciuri nu erau
Şi la prostii nu mă zgâiesc...
Savanţi iluştri comentau
Acest nărav, pur, românesc,

Care... de ani l-au studiat
Şi cercetând, în mod firesc,
Cu toţii au concluzionat
De ce la moacă o primesc

Femeile, bine'nţeles,
De la bărbaţi, nişte barbari (?!)
Consumatori ce fac exces,
Beţivi, şi încă, ordinari,

Din vina care-i tot a lor
Cum sunt zgârcite foarte rău
Şi-n ruptul capului nu vor
Să le dea bani pentru trăscău!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simplu privitor

Sunt un obiectiv, cu unghiul mare,
ce nu pot face schimb de întâmplare,
doar să mă întorc, cum filmul pe o rolă,
cu un flash din când în când aureolă.
Sunt cum un cititor de mii de aventuri,
oricum scrise deja de alte edituri
şi nici pe-a mea, în care-aş fi erou,
nu mi-o deţin, o derulez ca pe-un rulou
stând aplecat, sau în genunchi, să văd
ce-i pe covorul ce îmi e întins; prăpăd,
sau bine... să-mi tai cu ascuţiş de minte,
sau să sudez, cu suflet ce-am fierbinte,
riscând inevitabilul... el să rămână
tăiat, sau pus definitiv de mână...
O poză, decupată de-un pierdut negativ,
rămas nu subiect... doar un obiectiv!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea-n care nu mai sunt

A dispărut întreaga lume,
Însă cumva eu încă sunt,
Acelaşi om, acelaşi nume,
Dar altfel, pe un alt pământ.

Mirat mă uit în jur şi-mi pare
Că s-a schimbat parcă ceva,
Nu-i nici mai mică, nici mai mare,
Dar avem loc cu toţi în ea.

Încet, încet, apar alţi oameni
Un zâmbet au pe faţa lor,
Nu mai sunt rase, ci doar semeni,
Ce doar iubire par că vor.

A dispărut o lume-ntreagă,
Şi-a luat cu ea ce-a fost mai rău
Ce n-a putut timpul să dreagă
În gândul meu, în gândul tău.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culmi ale ipocriziei: Călăul să-şi onoreze victima; securistul să-l onoreze pe nevinovatul pe care l-a trimis la ani grei de temniţă; Turnătorul să-l onoreze pe cel pe care l-a turnat la securitate; Comuniştii să-l onoreze pe regele pe care l-au detronat şi l-au izgonit din ţară etc. E greu de spus care din aceste culmi este mai mare, dar ele reprezintă un mod prin care ticăloşii încearcă să-şi ascundă ticăloşia sau să le fie uitată; vor să pară buni pentru a nu se vedea că sunt răi.

George Budoi în Dicţionarul ipocriziei (24 mai 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prince

Era crescut, de mic, şi îngrijit
ca fiu al unui mare campion
ce nu ştia ce-nseamnă abandon
la cursele de cai ce l-au călit
în Albion.

Iar mama lui, pur sânge englezesc,
fusese,-n tinereţe,-o mare stea
ba, chiar şi-acum, bătrână, tot putea
s-arate celor ce o îngrijesc
valoarea sa.

Căci fiul ei, un mânz promiţător,
era de-acum, doar la un an, frumos,
puternic, ne'nfricat, ambiţios,
şi se vădea a fi un luptător
periculos.

Iar Prince era, nu doar un nume dat
la naştere, aşa cum l-a primit,
era chiar numele cel potrivit
urmaşului atât de talentat
şi de iubit.

Acum, el vede ochii-ngrijoraţi
ai unui medic, tânăr specialist
în boli precum a lui şi, sufletist,
îi mângâie cu vorbe ca-ntre fraţi.
E foarte trist,

Căci boala lui a început demult,
din noaptea când o ploaie l-a surprins
şi i-a adus, în sânge, foc nestins
ce-l mistuie şi-l afectează mult.
Se simte-nvins.

Iar Lady, cum o ştie el de mic,
e tristă şi mai plânge-atunci când el
refuză şi grăunţe, orice fel,
nu poate să mănânce mai nimic,
iar orz, defel.

Dar azi, i-a amintit, în lung discurs,
de-nvingători, de tatăl, mama sa,
şi l-a convins că, numai dacă vrea,
în lupta lui, ca-n orice alt concurs,
Va câştiga.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta timp cât mirajul efemerului te atrage, te ţine ostatic, nu vei dori cu adevărat să vezi că DINTOTDEAUNA TU EŞTI DEJA ETERNUL! Nu realizaţi că tot ceea ce ştiţi voi, tot ceea ce faceţi voi, tot ceea ce conştientizaţi voi, puterile voastre paranormale, practicile voastre, etc. etc. sunt doar gigantice şi nebănuite piedici în calea Adevărului, pe care îl sunteţi chiar aici, chiar acum? Ce Guru ar putea să vă dărâme o atare rezistenţă psihologică, un atare castel de imagini de care voi ţineţi cu dinţii? Cu cât ai practicat spiritualitatea mai mult cu atât te-ai îndepărtat mai tare de Adevărul simplu ce de o veşnicie îl Eşti deja! "Uşor conduci pe un netot, dar mai uşor pe cel cu minte. Pe-un semidoct nici tu, părinte, nici zeii cerului nu pot."

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe care nu se mai repetă

Ai crede că trăim de două ori
Când din ţărână noi venim
Şi în ţărână suntem călători

Ca mai apoi din altă destinaţie
Să vrem ca într-o meditaţie
O clipă doar să mai trăim, o viaţă

Ajuns acolo sus ai remuşcări
Că timpul l-ai trişat de-atâtea ori
Gândind ca niciodată n-ai să mori

Aş da orice să pot să îndrept
Greşeli fără de vină şi clipe de tandreţe
Să fiu iertat, să pot să iert

Aş vrea să mă întorc în anii de liceu
A ta mare iubire aş vrea să fiu doar eu
Ştiu, nu e uşor, dar sper, nici nu e greu

Sunt clipe care nu se mai repetă
Chiar de-aş trăi o viaţă desuetă
Aş da orice, m-aş şi reîncarna
 
Nu ştiu, poate nu am dreptate
Sunt clipe ce nu pot fi decriptate
Au fost de mult, acuma, sunt deja uitate

Asta e viaţa, curge pe-un culoar,
De vrei să stai ca un perete
Dezamăgit vei fi să ştii că sunt doar
Clipe care nu se mai repetă
 

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Argentinienii sunt de părere că Bucureştiul este cel mai mare oraş pe care l-au vizitat vreodată. Până la Arena Naţională au mers 3 ore jumăte cu taxiul.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!