Eterna pace

Viaţa noastră e viaţa spumei
Şi totuşi, de-ar seca din fundu-i marea,
O altă mare-ar face lacrimi lumei.

Precum uitarea-i a durerii moarte
Astfel şi moartea e uitarea vieţii
Spre-a răsăsri din nou la altă soarte.

Da, e-o dorinţă mare, fără nume,
Pe care-n tot adâncul o cuprinde
Bătrânul haos, născător de lume.

Atâtea lumi care rotesc în haos
Cu zborul lor măsurător de vreme,
În veci pe cale, neaflând repaos.

Astfel tot trec, ca şi un roi ce trece,
Şi-n a lor fugă fierb şi se-nfierbântă,
Plutind în veci prin universul rece.

Astfel e timpul, care lung străbate
Prin mii de veacuri, stăpânind în silă,
Născând şi ucizând în lume toate.

Astfel e spaţiul fără fund şi fine,
Iar din încrucişarea - amundurora,
Născând mişcare, s-au născut lumine.

Căci timpu-i tatăl, iar genunea-i muma,
Iar fiul e mişcarea, e amorul,
E foc aprins ce arde pân-acuma.

Astfel rotind se-nvârt în jur de soare,
Pe când el însuşi cu ele împreună
O altă clină-n veci o să coboare.

Din trei mişcări mişcarea lor se-adună,
Cu toţi în jos, toţi împrejur de sine,
Toţi împrejurul altor fac cunună.

Şi-astfel din noapte s-a-nchegat lumine,
Căci prin mişcare s-au aprins cu toate,
Prin neodihnă ceru-ntreg se ţine.

Şi cine ştii când ceasul lor va bate
Şi cele trei inele s-or desface
Din a mişcării sfântă trinitate.

Şi peste toţi s-o-ntinde – eterna pace.

poezie celebră de Mihai Eminescu (1882)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zadarnic şterge vremea

Zadarnic şterge vremea a gândurilor urme!
În minte-mi eşti săpată ca-n marmura cea rece,
Uitarea mână-n noapte a visurilor turme
Şi toate trec ca vântul ­ dar chipul tău nu trece.

În veci noaptea şi ziua şoptesc în gând un nume,
În veci la pieptul bolnav eu braţele îmi strâng,
Te caut pretutindeni şi nu te aflu-n lume,
Tu, chip frumos cu capul întors spre umăr stâng.

Astfel în veci în minte-mi încremenişi frumoasă
Şi văd în veci aievea divinul tău profil.
O, cum nu pot în braţe să te omor plângând,
Tu, blond al vieţii mele ş-al dragostei copil!

Zadarnic cat repaos pe perina cea moale,
Îmi pare c-a mea tâmplă pe piatră o am pus
Şi noaptea-ntreagă ochi-mi în lacrimi se îneacă
Şi mintea mea în noaptea de veci va fi apus.

Pe cât mai am în pieptu-mi un pic măcar de sânge,
În inimă cât fibra din urmă va trăi,
Avare, ele-n sine icoana ta vor strânge,
Cu dânsa împreună şi ele vor muri!

O, rai al tinereţi-mi, din care stau gonit!
Privesc cu jind la tine, asemeni lui Adam,
Eu nu gândesc c-o clipă am fost şi fericit,
Ci mor, mor de durerea că-n braţe nu te am.

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine crede dar în Mine

Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată
Şi cine se-ncrede în Mine sus în cer are un Tată
Căci din cer m-am pogorât nu să fac dar voia Mea
Ci a scumpului Părinte — să-mplinesc doar voia Sa
Voia Lui acesta este din tot ce dar El mi-a dat
Să nu pierd aici nimica cum dar El m-a învăţat
Voia Tatălui Meu este pe Fiu cine îl vede
Să nu piară pe vecie — în El cine se încrede
Şi aşa Mântuitorul ne-a vorbit de Fiinţa Sa
Pe acel ce crede-n Mine din morţi îl voi învia

Eu sunt Pâinea — din cer ce s-a pogorât
Domnu aşa odinioară despre Sine ne-a vorbit
Dar iudeii nu credeau şi-i vorbiră împotrivă
Căci a lor viaţă atunci — era-o barcă în derivă
Nu-i acesta Fiul lui Iosif între noi care trăieşte
Cum dar El acum ne spune din cer că El Însuşi este

Însă Doamnul le-a vorbit — între voi să nu cârtiţi
La Mine nimeni nu vine viaţa de nu o sfinţiţi
Dacă Tatăl nu v-atrage şi nu locuieşte-n voi
Nu puteţi veni la Mine să vă-nvii în ziua de apoi
În proroci e scris — toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu
Cine dar de Tatăl ascultă va primi Cuvântul Meu
Iar în ziua de apoi Eu fiinţa îi voi învia
Şi de-a pururi şi-n vecie viaţă el va căpăta
Adevărat adevărat vă spun — cine crede dar în Mine
Viaţa veşnică o are şi el de la moarte — la viaţă vine
Căci Eu sunt Pâinea Vieţii din cer care se coboară
Şi din Ea cine mănâncă în veci dar ca să nu moară
Cine dar din Ea mănâncă în veci dar — el va trăi
Şi Pâinea pe care o dau este trupul Meu să ştiţi
Pentru voi dar iată-l dau fraţii Mei cu toţi să fiţi
Cine crede dar în Mine Viaţa veşnică o are
Căci Eu îi ofer un nume şi îi dau pe veci salvare
O veniţi dar prin credinţă — Evanghelia o urmaţi
Ca să fiţi cu toţi de aicea şi surori şi să-mi fiţi fraţi
11-02-2020- mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu încape nicio îndoială că orice cunoaştere a noastră începe cu experienţa; căci prin ce altceva ar putea fi deşteptată spre funcţionare facultatea noastră de cunoaştere, dacă nu prin obiecte care exercită influenţe asupra simţurilor noastre şi care, pe de o parte, produc ele însele reprezentări, pe de altă parte, pun în mişcare activitatea noastră intelectuală, pentru a le compara, a le lega sau a le separa, prelucrând astfel materialul brut al impresiilor sensibile într-o cunoaştere a obiectelor care se numeşte experienţă? Astfel, cronologic, nicio cunoaştere nu precede în noi experienţa, şi cu ea începe orice cunoaştere.

Immanuel Kant în Critica raţiunii pure
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scopul vieţii noastre

Plantez iubirea cosmic în suflete-nsetate
Pe care o aprinde lumini de cântec sfânt;
Vă-nalţ în rai de vise plutind peste pământ,
Să-nflăcăraţi azurul cu inimi înfocate,

Să fiţi cu toţi de-a pururi fântâni de fericire,
Să fiţi vii universuri, în cosmos necesari;
Să fiţi măreţi în gânduri şi-n fapte cât mai mari
Căci scopul vieţii este Eterna Propăşire!

Desigur, viaţa are ades dureri, necazuri -,
Ele vin nechemate şi vin spre-a ne căli.
Dar toate pot fi frânte; nu vin spre-a dăinui,
Căci scopul vieţii este nu "oful", ci extazuri...

Suntem vieţi stelare de-origine divină,
Şi spun că-n toţi iubirea e-n fiece atom...
Eu v-o trezesc cu-o rază de vers - în orice om -,
Căci scopul vieţii este în veci să fim Lumină!...

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A venit Isus Mesia

Din cer Domnu a venit
Să ne-mbrace în lumină
Omul rău şi rătăcit
La viaţa ca să vină

Şi Isus Mântuitorul
Coborî jos pe pământ
De Tatăl să lege dorul
Să trăim al Lui Cuvânt

A venit Isus Mesia
În lumină să ne prindă
Să ne ofere veşnicia
Să trăim viaţa sfântă

Ceru Domnul l-a lăsat
Coborând dar printre noi
Să ne ierte al nost" păcat
Să trăim viaţa apoi

Să trăim în curăţie
Mereu în neprihănire
Privind dar spre veşnicie
Din dragoste şi iubire

A venit Mântuitorul
Să ne ia pe-a Sale braţe
Să ne fie El izvorul
Iubirii — să ne înalţe

Să ne fie El Lumina
Călăuză pe pământ
Ca noi toţi întodeauna
Să trăim al Lui Cuvânt

Şi astfel să fim lumină
Din lumina Lui Hristos
O viaţă fără vină
Să avem cu toţii jos

Domnul Isus ne-a-nvăţat
Să trim doar Adevărul
Pururi sufletul curat
Nouă să ne fie ţelul

Din lumină spre Lumină
Ochii să ni-i îndreptăm
Pe braţe El să ne ţină
Mire Sfânt să îl avem

Astfel în neprihănire
Să trăim surori şi fraţi
Doar prin sfânta Lui iubire
Lui în veci să-i fim predaţi

Umple-ne Isus de Tine
Pentru veci de-al Tău Cuvânt
Viaţa doar cum se cuvinbe
S-o trăim pe acest pământ

Glorie Doamne mărire
În veci fii dar onorat
Căci în marea Ta iubire
Viaţă veşnică ne-ai dat
28-10-2019 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa ni se prezintă ca mişcare. Pentru ca mişcarea să existe trebuie să avem un punct fix faţă de care să se producă mişcarea. Conştiinţa spiritualităţii noastre e un astfel de punct. Ceea ce ne pare mişcare este ridicarea vălurilor ce acoperă duhul pe care îl aflăm în noi.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi oamenii, sub cer, cunosc frumosul ca frumos, iată obârşia urâtului. Toţi oamenii cunosc binele ca bine, iată obârşia Răului. Astfel, fiecare lucru şi opusul său se nasc îngemănate, greul şi uşorul se nasc unul pe altul. Cel lung determină pe cel scurt. Înaltul produce adâncul. Sunetul şi glasul se acordă reciproc. Înainte şi îndărăt decurg unul din altul. Iată de ce Înţeleptul practică doctrina Non - Acţiunii. El instruieşte prin pildă vie, nu doar cu vorbe. Pe toate fiinţele care se nasc în lume şi care îşi pun nădejdea în el, nici nu le uită, nici nu le îndepărtează. El le impulsionează şi astfel le creează merite fără a şi le însuşi. Le catalizează să se dezvolte şi nu se bizuie pe ele. Aşa câştigă el merite, dar rămâne mai presus de ele. Rămânând mai presus de ele, nici meritele nu îl părăsesc niciodată datorită detaşării sale izvorâte din înţelepciune.

Lao Tse în Tao Te King, 2
Adăugat de Cristian Muresanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filosofică

Floarea STĂ în apă,
Apa STĂ în vază,
Vaza STĂ pe masă,
Masa STĂ în casă,
Casa STĂ pe Terra,
Dar Terra se află
De la origină,
În dublă MIŞCARE
Şi-n EXPANSIUNE,
Cu Calea Lactee
Şi cu Universul,
Odată cu casa,
Iar casa cu masa
Şi masa cu vaza
Şi vaza cu apa,
Iar apa cu floarea,
Care nu mai STAU,
Ci STAU în MIŞCARE,
MIŞCAREA-n REPAOS,
REPAOSU-n MIŞCARE,
Deci... TOTUL SE MIŞCĂ,
Atuncea când STĂ
Şi STĂ când se MIŞCĂ,
Dar noi nu simţim.
La fel şi în lume,
La fel şi în viaţă,
Tăcerea-i... Vorbire,
Vorbirea-i... Tăcere,
Mersul e... şedere,
Şederea e... mers,
Mâncatu-i... răbdare,
Răbdatu-i... mâncare,
Căderea-i... urcare,
Urcarea-i... cădere,
Curgerea e... stare,
Statu-i... curgere,
Moartea e... trăire,
Trăirea e... moarte.
Astfel putem spune
Că în Univers,
E ceva şi nu e,
Omul nu percepe,
Dar s-o lămuri
Când va STA... MIŞCAREA.

poezie de Gheorghe Ionescu din Viforniţa (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel ce vine

Cel ce vine

Un
singur fiu
Dumnezeu a născut
conform
Psalmului 2 versetul 7
şi
acest Fiu
despică veşnicia
şi-o
înfloreşte cu Numele Său
Cuvântul
Cel de la-nceput
ce singur
era cu Dumnezeu
şi
El Însuşi
era Dumnezeu

acest Fiu
Cuvântul
primind denumirea
şi prin care
toate lucrurile au fost create
căci Dumnezeu Tatăl cel Sfânt
a spus
să fie o întindere-ntre ape
şi ea
să despartă apele de sus
de cele de jos
cerul
astfel să apară

Dumnezeu
a poruncit
iar
Cuvântul
a trecut la îndeplinire
căci
în Coloseni 1 cu 16 ni
se spune
prin El au fost făcute toate lucrurile
care sunt
în ceruri şi pe pământ

deci
Cuvântul
e singurul Creator
Tatăl
Cel Prea Înalt doar
A întocmit în Sine Însuşi
Planul de creaţie
al Universului
cu toate legile sale date de Tatăl
pe care
prin Cuvântul Său
prin Fiul Său
l-a
dus la îndeplinire
căci El
era Meşterul Lui Dumnezeu
din Proverbe 8 cu 30 şi 31

Dumnezeu a zis
să
se strîngă la un loc apele
care
sunt dedesuptul cerului
şi
să se arate uscatul

Dumnezeu a zis
Dar Fiul
El Cuvântul
a creat totul
totului tot
căci
un copil ni s-a nascut
un Fiu ni s-a dat
şi
domnia va fi
pe umerii Lui
îl
vor numi
Minunat
-vezi Judecători 13 cu 18-
Sfetnic
Dumnezeu tare
-Vezi Psalmul 45 cu 7 şi Tit 2:13-

Cuvântul
e
Lumina popoarelor
El
e
Adevărul şi Viaţa
şi
El vine pe nori şi
orice ochi îl va vedea
căci El
Fiul Lui Dumnezeu
s-a
jertfit pe Sine Însuşi
murind
răstignit
pe Golgota
ascultând astfel
până dincolo de dincolo
de
Cel Prea Înalt
devenid astfel
nu
numai Lumina popoarelelor
ci
Lumina ce îmbracă Universul întreg arătând
Chipul
Celui Prea Înalt
al
Tatălui din ceruri

Isus
a murit
transformând omenirea
pe cei ce se încred în Sine
şi
au primit Evanghelia
şi nu Legea poruncilor
de
care se agaţă atâţia
căci
Legea
deşi e Sfântă şi dreaptă
Ea ucide
Legea ucide
căci sub acoperământul Ei
mulţi au fost ucişi cu pietre

dar
Evenghelia
dă viaţă
căci Hristos s-a jertfit
murind El
pentru
păcatele întregii omeniri
ferice
dar de cine
crede
căci Însuşi Hristos Mesia
Singurul Creator al Universului
şi
Fiul cel Sfânt al Lui Dumnezeu
ne-a spus
Adevărat adevărat vă spun
că cine
crede în Mine
are viaţa veşnică
şi
nu vine la judecată
ci a trecut din moarte la viaţă

Eu sunt
Lumina lumii
Pâinea vieţii
Calea Adevărul şi Viaţa
Uşa oilor
Păstorul cel Bun
Învierea şi Viaţa
Viţa - cea adevărată

ce vrem
mai mult
Hristos
e
totul totului tot
El
e
singura Cale ce duce la Tatăl
altă cale
nu există

ferice de cine înţelege
şi
se încrede în El
în
singurul Fiu al Celui Prea Înalt
văzut
de Daniel
pe norii cerului
-Daniel 7:13,14-
Căci
Lui i se vor închina popoarele
aşa
cum i se închină şi îngerii din ceruri
şi cele patru făpturi vii
şi
cei douăzeci şi patru de bătrîni în Apoc 5 cu 8

El
e
Cuvântul
Mesia
Isus Hristos Domnul
ce va stăpâni
cu
un toiag de fier
pe
întregă planeta
pe tot pământul

nu
va mai veni
să fie scuipat
şi pălmuit
biciuit
ci
va veni
ca
un Dumnezeu adevărat
ce-şi
supune popoarele
similar
cu
ce a scris Pavel în
-Tit 2 cu 13-

Hristos
va veni
să-şi ia domnia
şi
se va împlini Cuvântul
din pilda polilor
Luca 19 cu 11
şi
Cuvintele atât de scumpe din Psalmul 72
unde
ni se spune
că Fiul Împăratului va domni
şi
"că se vor teme de Tine
cât va fi soarele
şi
cât se va arăta luna
din neam în neam
va fi
ca o ploaie care cade pe un pământ cosit
ca o ploie repede care udă câmpia
în zilele Lui
va înflori cel neprihănit"
iată
ce cuvinte frumose i s-au închinat
Celui
ce are să vină
să transforme şi
să stăpânească pământul o mie de ani

căutaţi deci
mai întâi
Împărăţia cerurilor
şi
prin credinţa în Hristos Mesia
încredinţaţi-vă fiinţele
în
mâna Celui ce a zidit
şi cerul şi pământul
şi stâncile şi marea
şi mersul şi zborul
privirea
şi gândul
şi chipul fecioarei ce umblă în sfinţenie
căci
Cel ce vine
va veni
să-şi
ia mireasa
şi
El va domni
o mie de ani aici
pe
pământ
împlinind pe deplin cuvintele Celui Prea Înalt
27-12-2022 Mănăştur

poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea din urmă noapte a lui Mihai cel Mare

Ca un glob de aur luna strălucea
Şi pe-o vale verde oştile dormea;
Dar pe-un vârf de munte stă Mihai la masă
Şi pe dalba-i mână fruntea lui se lasă.
Stă în capul mesei, între căpitani
Şi recheamă dulce tinerii săi ani.
Viaţa noastră trece ca suava rouă
Când speranţa dulce ne surâde nouă.
Astfel astă dată viaţa lor cura;
Cugetele triste nu-i mai turbura;
Luna varsă raze dulci şi argintoase;
Austrul le suflă coamele pletoase;
Căpitanii toarnă prin pahare vin
Şi în sănătatea lui Mihai închin.
Dar Mihai se scoală şi le mulţumeşte
Şi luând paharul astfel le vorbeşte:
— "Nu vă urez viaţă, căpitanii mei!
Dimpotrivă, moarte, iată ce vă cei!
Ce e viaţa noastră în sclavie oare?
Noapte fără stele, ziuă fără soare.
Cei ce rabdă jugul ş-a trăi mai vor,
Merită să-l poarte spre ruşinea lor!
Sufletul lor nu e mai presus de fierul
Ce le-ncinge braţul, iau de martur cerul!
Dar românul nu va câmpuri fără flori,
Zile lungi şi triste fără sărbători.
Astfel e vulturul ce pe piscuri zboară
Aripile taie-i, că ar vrea să moară!
Astfel e românul şi român sunt eu
Şi sub jugul barbar nu plec capul meu."

poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu din Legende istorice (1865)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isaia cincizeci şi trei

Cincizeci şi trei Isaia
Ce direct azi ne descrie
Suferinţa şi văpaia
Lui Isus din veşnicie

Cât de clar ni se arată
Cum a suferit Hristos
Ca viaţa fără pată
Noi s-o avem aicea jos

Era aşa de dispreţuit
Căci de la El faţa-ţi întorceai
Dar El pedeapsa noastră a primit
Şi-a noastre chinuri le-a purtat o vai

Pedeapsa care ne dă pacea
Peste El iat-a căzut
Şi-n El noi am primit iertarea
Căci jertfă vie s-a făcut

Noi rătăceam toţi ca nişte oi
De drumul lui fiecare îşi vedea
Şi de viaţă eram cu toţii goi
Iar moartea parte ne era

Dar Domnul a făcut să cadă
Nelegiuirea noastră asupra Lui
Şi-n chinurile morţii El să ardă
A suferit amar Fiinţa Mielului

A fost luat prin apăsare
Dar cine de pe vremea Lui a crezut
Căci El muri ca să primim iertare
De tot păcatul ce noi l-am făcut

A fost zdrobit prin suferinţă
Dar o sămânţă de urmaşi El va vedea
Ce îl vor urma plini de credinţă
Cinstindu-i pentru veci Fiinţa Sa

Şi rodul muncii sufletului Său
Îl va vedea şi se va-nviora
Căci El ni-e Domn şi Dumnezeu
Cum azi ne spune Evanghelia

El pe mulţi dar îi va pune
Într-o stare după voia Lui Dumnezeu
Şi despărţiţi de astă lume
Cu totul smulşi din ce e rău

De aceea partea Lui i-o voi da
Tatăl Sfânt iată ne spune
Cu cei mari — la dreapta Mea
Căci El a biruit în lume

Doar El s-a dat singur la moarte
Şi cu cei fărădelege
Păcatele să le poarte
De ele să ne dezlage

Căci El a găsit de bine
Să se roage pentru vinovaţi
Plătind cum n-a plătit nime"
Ca noi azi — să fim iertaţi
20-01-2022 M.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

A venit Mesia

A venit Isus Mesia să ne dea învăţătură
Cum viaţa s-o trăim împlinind Sfânta Scriptură
Cum să fim neprihăniţi trăind doar în părtăşie
Ca s-avem deschisă calea înspre cer spre veşnicie
Şi-a venit Mântuitorul până lângă cel sărman
Ca să fie liberat de păcat şi de Satan
În lumina Lui cea sfântă Isus iată ne-a chemat
Să trăim curată viaţa să fim slobozi de păcat
Spălaţi dar şi-n curăţie toţi de aicea să trăim
Fii ai Celui Prea Înalt pentru veci de veci să fim
Şi-n lumina Lui cerească pe atâţia ne-a zidit
Câţi în inima sărmană pe El Domn dar l-am primit

Şi Isus Hristos Mesia din robi ai nelegiuirii
Ne-a făcut să fim cu toţi — robi îns-ai neprihănirii
În lumina Lui cea Sfântă cu toţi dar să ne scăldăm
Şi Cuvântul Lui Cel Sfânt din iubire să-l urmăm
El ne-a învăţat lumina toţi să fim azi pe cărare
Trăind viaţa-n curăţie şi-a Lui sfântă îndurare
Ne-a-nvăţat de Tatăl Sfânt şi ne-a spus că ne iubeşte
Şi că Tatăl lângă Sine pururea El ne voieşte
Dar ne cere prin Scriptură viaţa nouă s-o trăim
Ca ai Lui în veşnicie cu toţii dar noi să fim
Haideţi dar în sfinţenie noi astăzi să-l onorăm
Şi întreaga noastră fiinţă pentru veci dar să i-o dăm

Slobozi să fim de păcat de orice nelegiuire
Să trăim viaţa nouă doar prin har şi prin iubire
În lumina Lui cea vie Domnul şi astăzi ne cere
Să trăim în sfinţenie doar prin har şi nu-n vedere
Ci-n credinţa Lui cea sfântă noi cu drag să ne scăldăm
Cântând dar cu bucurie pe Isus noi să-l urmăm
Prinşi în dragostea Lui sfântă să trăim astăzi prin har
Osteneala noastră-ntreagă să nu fie în zadar

Unul pe altul dar întruna — fraţi dar să ne sprijinim
Şi robi ai neprihănirii pentru veci dar noi să fim
Să-i cântăm dar biruinţa Mielului Lui Dumnezeu
Ce ne-a dat pentru vecie să îi fim poporul Său
Noi să-i fim turma cea sfântă păscută pe acest pământ
Şi crescută-n floarea vieţii doar prin Duhul Lui cel Sfânt
În miresmele iubirii haideţi toţi să îl slăvim
Pe Isus Mirele Sfânt ce de-a pururi îl iubim
El ne-a dat a Lui lumină şi de toate ne-a spălat
Să avem în veşnicie un duh nou pururi curat
Glorie dar Lui Mesia — Tatălui în veci onoare
Căci iată dar prin Hristos ne-a dat veşnică salvare
21sept. 2020 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tată Sfânt te onorez

Îţi aduc cinste — onoare Dumnezeule slăvit
Căci ne-ai dat aici viaţa — Chipul Tău ne-ai dăruit
Eu te laud şi îţi cânt în veci Doamne a Ta Fiinţă
Căci ne-ai dat lumina sfântă ne-ai dat har şi biruinţă
Mă închin o Doamne Ţie şi te laud te slăvesc
Veşnic închinare Tată — eu o iată-ţi dăruiesc
Doar prin Tine în picioare toţi stăm pe acest pământ
Tu eşti Tată Arhitectul — Proiectantul nostru Sfânt
Ne-nchinăm dar astăzi Ţie şi iată îţi mulţumim
De creaţia Ta amplă noi o Tată te slăvim
Tată drag şi scump din ceruri în veci fii glorificat
Căci Însuşi Chipul Tău Sfânt — omenirii Tu ne-ai dat
Glorie în veşnicie — Tată Sfânt te onorez
Căci de-a pururi şi-n vecie Doamne-n Tine mă încrez
Şi iată a mea fiinţă Doamne-ţi cântă şi acum
Că-n Hristos Isus Iubirea ne-ai tăiat o Tată drum

Ia-ne Tu dar mai aproape ca să fim ai Tăi copii
Să-ţi cântăm gloria sfântă Doamne chiar în veşnicii
Dumnezeule Prea Înalt eu te laud şi îţi cânt
Planul Tău şi-Nţelepciunea din al Tău veşnic Cuvânt
Prin care ne-ai dat viaţa şi în ochi ne-ai pus lumină
Părtăşia şi-nchinarea pentru veci Doamne să ţină
Slavă Ţie şi mărire Tată Sfânt şi Minunat
Căci prin Fiul Tău Isus viaţă veşnică ne-ai dat
Îmbrăcaţi în mulţumire Tată noi te lăudăm
Cinste slavă şi mărire ţi-aducem — te onorăm
Şi a noastră fiinţă Doamne pentru veci noi ţi o dăm
Ţie dar în veşnicie Sfinte Tată ne-nchinăm
Prin Isus Mântuitorul vrem să fim pururi ai Tăi
Pe veci smulşi şi-n veşnicie din lumea acelor răi
Slavă Ţie — slavă Ţie căci Tu Tată ne-ai iubit
Şi prin Fiul Tău Isus pentru veci ne-ai mântuit
10 sept. 2019 balcon Mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemurirea

Mormintele ne-aşteaptă cu gurile căscate.
Şi mergem toţi spre ele, pe-un drum sau pe alt drum,
Cum merg hipnotizate gazelele de fum,
Spre şerpi cu solzi de aur şi ochi de nestimate.

Iubire, ură: viaţă. Lumini de chilimbar
Iar spintecă văzduhul, pornind din roi de stele,
Ce, prăbuşite-n beznă, or fi ducând cu ele
O altă omenire – netrebnic furnicar!

Îsi mistuie şi sorii fierbintea lor plămadă
Şi-ngheaţă (asta-i moartea?). Noi ridicăm statui,
Ca bronzul să arate, în veci de veci (dar cui?),
Că asta-i nemurirea, în haină de paradă.

Şi nici gândim că-n haos îşi va găsi-mplinirea
Pământul, când prin spaţii va trece rotocol.
Va fi-nsemnând o clipă şi el o dungă-n gol,
Şi va muri cu viaţa atunci şi Nemurirea.

poezie celebră de Păstorel Teodoreanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cineva rătăceşte prin ţinuturi mlăştinoase, el nu face decât sa-şi murdărească viaţa şi pierde astfel orice semnificaţie a ei. El se exclude din fluxul vieţii. şi acela care se distruge singur, nu este căutat de nimeni. În cele din urmă, toţi îşi vor întoarce faţa de la el.

în I Ching
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A venit din înălţime

Doar Isus ne-a pregătit
Şi lumina şi speranţa
Şi El doar ne-a limpezit
Sufletul azi înnoit
Şi ne-a dat pe veci viaţa

El e Cel ce s-a născut
Ca un prunc în Betleem
Să ne fie-un veşnic scut
Dumnezeul nevăzut
Şi al vieţii sfinte semn

A venit din înălţime
Ceru-ntreg El l-a lăsat
Pentru a omului mulţime
Prin a Lui înţelepciune
Omul să fie curat

Şi-a venit ca un copil
Să ne aducă mântuirea
Coborî la noi subtil
Cu un chip aşa umil
Să ne ofere fericirea

Şi lumina Lui curată
A umplut tot Israelul
Oamenii ca fără pată
Să îşi dea inima toată
Celui Sfânt ce este Mielul

Domnul a venit la noi
Să ne fie o lumină
Să nu fim de Sine goi
Ci a slavei Sale ploi
Ca pe fii dar să ne ţină

S-a născut Isus Mesia
Şi a fost de trebuinţă
Să ne aducă veşnicia
Viaţa sfântă — bucuria
Să trăim toţi prin credinţă

El Isus lumina noastră
A venit să ne înveţe
Viaţa sfântă cea mai castă
Să-i dăm inima dar toată
Dup-a Domnului poveţe

Şi-n lumina mântuirii
Toţi acei ce au crezut
Să lăsăm povoara firii
Şi pe braţele iubirii
Hristos să ne fie scut
22-12-2019 Emanuel

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împletiţi doar în lumină

harul Sfânt al Lui Hristos
iată şi azi ne învaţă
să trăim aici frumos
chiar din zori de dimineaţă

curaţi sfinţi şi în lumină
viaţa nouă s-o trăim
cu toţi să fim fără vină
pe Tatăl să îl cinstim

asta-i noua-nvăţătură
omenirii ce s-a dat
prin lumina din Scriptură
omul să fie curat

nu păcat — nelegiuire
nu minciună — ci-Adevăr
străpunşi toţi azi de iubire
Hristos să ne fie ţel

în lumina mântuirii
toţi să fim astăzi zidiţi
nu în plasa rea a firii
ci fiind cu toţii sfinţi

harul Tău Isus îl vrem
şi lumina Ta cea Sfântă
pe veci doar să te urmăm
să intrăm în cer la nuntă

Evanghelia iubirii
noi o vrem ca îndreptar
pe cărarea mântuirii
cu Hristos Mire şi dar

îndurarea Lui Hristos
o vrem pârghie în veşnicie
ce-i curat şi e frumos
pururi ţintă să ne fie

nu ce nouă azi ne place
ci ce-i place Lui Hristos
căci El e doar viaţă — pace
Domnul vieţii — venit jos

nu păcat — nelegiuire
ci sfinţenie — lumină
şi nu vrem a nostră fire
ci Hristos ca să ne ţină

cum viaţa ne-a trasat
Creatorul nostru Sfânt
nu vrem fire şi păcat
ci Isus şi-al Lui Cuvânt

împletiţi doar în lumină
noi lumină doar să fim
o viaţa fără vină
ca noi toţi să ne sfinţim

cum Hristos a hotărât
noi să ne trăim viaţa
ca zăpada azi încât
să ne lumineze faţa

pe Hristos îl vrem drept lege
şi aici să-mpărăţească
de Adevăr ca să ne lege
până-n patria cerească

Lui ne vrem pe veci supuşi
să-mplinim tot ce ne spune
căci de El am fost aduşi
chiar şi în această lume

în Hristos şi pentru El
vrem viaţa s-o trăim
în al Domnului sfânt fel
ca pe veci ai Lui să fim

glorie dar Lui Mesia
slavă-i fie Lui Hristos
căci El este veşnicia
şi viaţa cu folos

poezie de Ioan Daniel Bălan (22 septembrie 2018, Mănăştur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrem Isus a Ta Fiinţă

Îmbrăcaţi în sfinţenie vrem cu toţi Isus să fim
Şi în veci de veci o Doamne pe Tine să te iubim
Ia-ne dar Isus pe braţe noi să fim al Tău popor
Să-ţi cântăm Doamne Fiinţa până-n vecii vecilor
Fă-ne dar să fim curaţi şi-n a Ta neprihănire
Să umblăm Isus cântându-ţi plini de pace fericire
Căci Tu ne-ai răscumpărat din păcatul nost"cel greu
Şi ne eşti acum Isuse pe veci Domn şi Dumnezeu

Îţi aducem dar onoare şi noi Numele-ţi slăvim
Căci ne-ai prins pe toţi de mână şi noi vrem să te cinstim
Umple-ne de setea sfântă Ţie Isus de-aţi sluji
Şi-n a Ta neprihănire pururi de azi a trăi
Căci noi vrem a Ta lumină sufletul să ni-l străbată
Să trăim doar pentru Tine viaţa sfântă şi curată
Fă-ne să fim dar izvoare de lumină — sfinţenie
Ca Duhul Tău o Isuse în noi pururi ca să fie
Căci ne vrem salvaţi de Tine azi pe treptele credinţei
Noi să fim al Tău popor pe aripa biruinţei

Luminează-ne prin Duhul prin Cuvântul Tău curat
Căci doar Tu ne eşti salvarea Mire scump şi minunat
Doar prin Tine avem izbândă şi trăim aici prin har
Viaţa nostră pe pământ ca să nu fie-n zadar
Ci în dragostea Divină pe noi dar să ne zideşti
Ca o dată sus în ceruri Însuţi Tu să ne primeşti
Fă-ne dar spre împlinire s-alergăm azi prin Cuvânt
Scăldaţi în a Ta lumină să fim plini de Duhul Sfânt
Căci ne vrem să fim lumini pe pământ cât vom trăi
Al Tău Nume scump Isuse pururea spre a-l slăvi
Slavă cinste şi onoare fii dar veşnic preamărit
Căci prin jertfa Ta pe cruce Doamne Tu ne-ai mântuit
25-10-2019 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar Hristos este Viaţa

Domnul când îmi e scăparea
Nu mă tem de niciun rău
Căci mă-mbracă-n îndurarea
Şi-mi oferă El salvarea
Căci Isus mi-e Dumnezeu
Paza sufletului meu

Când Hristos îmi e lumina
El mă-mbracă în Cuvânt
Ca să-i cânt întodeauna
Că-mi e viaţa şi cununa
Până voi intra-n mormânt
Să fiu plin de Duhul Sfânt

Doar Isus îmi e menirea
Tot ce am aici mai sfânt
El îmi dă neprihănirea
Şi mi-arată doar iubirea
Ca Fiinţa Lui să-i cânt
Cât voi fi pe acest pământ

Cât de scump este azi drumul
Chiar la umbra Lui Hristos
Cum nu este chiar niciunul
Căci toate se sting ca fumul
Dar rămâne aici jos
Cel creat doar — de Hristos

Numai El e mângăiere
Numai El e bogăţia
Căci ne are în vedere
În lumea care azi piere
El ne ţine azi fiinţa
Şi ne dăruie credinţa

Prin Hristos şi doar prin El
La Tatăl avem intrare
Al vieţii sfinte Miel
Ne e scop şi ne e ţel
El ne e înviorare
Şi în veci de veci salvare

Nimeni altul nu mai poate
Să ne dea neprihănirea
Să ne scape de la moarte
În Rai să ne facă parte
Să ne ofere dar iubirea
Şi de asemeni izbăvirea

Nimeni mâna nu ne-a-ntins
Să ne ofere veşnicia
Viaţa noastră ca un vis
Să fie un drum deschis
Căci Isus e bucuria
Şi e raiul— armonia

Numai El azi ne oferă
A vieţii cale sfântă
Tot ce inima ne speră
Chiar a fericirii eră
De-n noi inima azi cântă
Şi spre El duhu se avântă

Căci trăim doar prin Isus
În lumina Lui curată
Cum nici stele aici nu-s
Dar sângele Lui i-a curs
Şi viaţa ne e dată
Doar prin jertfa-i fără pată

De aici nimeni n-a-ndrăznit
De aici de pe pământ
Să fi dar mărturisit
C-aici jos el a venit
Trimis chiar de Tatăl Sfânt
Pentru omu-n moarte frânt

El să fie o lumină
Omenirea s-o salveze
Pe-a lui braţe să o ţină
Fiind dar fără de vină
Tatăşlui s-o-ncredinţeze
Şi-n ceruri să o aşeze

Nimeni altul n-a-ndrăznit
Despre sine să susţină
Că-i lumină-n răsărit
Că este neprihănit
Şi că el e o lumină
Că nu are nicio vină

Eu sunt Viaţa şi-Nvierea
Nimenea nu a mai spus
Căci nimeni n-are-nfierea
Tatălui făcând plăcerea
Ca şi Fiul Lui Isus
Ce i-a fost în veci supus

Noi venim să-ţi mulţumim
Pentru tot ce Tu ne-ai dat
Azi copii Tăi să fim
Inima să-ţi dăruim
Mire scump şi minunat
Să-ţi dăm sufletul curat
Betania 15 dec. 2019

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum

Drag prieten care cânţi
vesel în credinţă,
fii prieten cu Isus
şi la suferinţă!
Dacă-n ceasul de temut,
vrei să fii la dreapta,
când Isus dă iar tribut,
mângâie-L cu fapta.

Dă-i acum din pâinea ta
foamea să-Şi destrame;
căci în cer în veci de veci
nu-I va mai fi foame!

Dă-I acum să bea din vas,
când e ars ce vrejul;
căci în veci de veci în cer
nu mai ai prilejul!

Dă-I acum haina ta
cât îi rupt veşmântul;
căci în cer nu-I va mai fi frig,
nu-L va bate vântul.

Dă-I acum când e bolnav
grija-nduioşată;
căci bolnav nu va mai fi
Domnul niciodată.

Ia-L în casa ta acum,
să-L aline somnul.
Azi e un sărac în drum,
dar în el e Domnul!

Azi Isus e-n mii de fraţi.
Azi îţi vrea El fapta.
Mâine toţi vom fi chemaţi.
Tu vei fi la dreapta!

Şi un glas, peste genuni,
va striga spre stele:
"Îl cunosc şi din ani buni;
şi din zile grele!"

Iată, anii trec, s-au dus.
Zilele-s ca spuma.
Fii prieten cu Isus,
nu uita, ACUMA!

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!