Între han și castel
parcă nu de mult venea primăvara și chiuiau bormașinile
și acum se aud însă altfel
nu e același efectul
chiar dacă morții din mine l-ar trăda pe kafka încă o dată
și i-ar publica manuscrisele
și înainte să dispară în fum
ar da foc toamnelor
acum și copiii din curtea vecinilor plâng mai strident
bruiați doar din când în când și absolut fulgerător
de amintirile lor dintr-o altă viață
parcă nu de mult venea primăvara
și noi ne perindam timizi și triști revoltător de străini
ca să nu spun alienați
între han și castel
între castel și han
poezie de Silvia Caloianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre vecini
- poezii despre trădare
- poezii despre tristețe
- poezii despre toamnă
- poezii despre revoltă
- poezii despre primăvară
- poezii despre plâns
- poezii despre moarte
Citate similare

Ce vremuri...
Pe vremea când bărbații încă purtau costum,
Iar doamnele erau cu mult mai grațioase,
Când legea era lege, nu glumă, ca acum
Și exista respect și maniere frumoase!
Pe-atunci și primăvara, cu râsete duium,
Venea umplând de flori poiene mătăsoase,
Pe vremea când bărbații încă purtau costum,
Iar doamnele erau cu mult mai grațioase!
Uitați-vă și voi în jurul vostru-acum:
Nimic nu mai e sigur, prietenii-s parșivi,
Tânjim după-acea vreme, când îți vedeai de drum,
Eram mai fericiți, chiar dacă mai naivi,
Pe vremea când bărbații încă purtau costum!
rondel de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre legi
- poezii despre umor
- poezii despre râs
- poezii despre respect
- poezii despre naivitate
- poezii despre frumusețe
- poezii despre flori
- poezii despre fericire
Vara amintirilor
Vine un parfum de tei, de dimineață
Așa cum venea din teiul de acasă
Simt, parcă, un fior de viață
Și gândul meu aleargă, nu mă lasă...
Și-acum văd teiul nostru de-altădat'
Când puneam ramuri pe la porți, de sărbătoare
De Hramul Bisericii din al meu sat
Când așteptam Duminica cea Mare.
Parcă văd macii ce mă sărutau prin grâne
Și spicele care dădeau, vara, în pârg
Să mă rostogolesc și-acum îmi vine
Când amintirile, în mine, curg...
Mai văd și dascălii din școala mea
Care, cu drag, mi-au pus slovele în mâini
Astăzi, n-a mai rămas din ea
E-o altă școală, dar cu copii puțini.
Și gârla de pe vale-a mai secat
Și nici urme de copii nu se zăresc
Acolo, era un cor de broaște pe-nserat
Era demult, dar încă mi-amintesc...
Și-acum m-așteaptă-n poartă același tei
Mai văd și iarba din ogradă pân-la brâu
Știu că acolo au trăit părinții mei
Ei nu mai sunt, de asta e pusiu...
poezie de Lucia Guriță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre școală, poezii despre amintiri, poezii despre tei, poezii despre sărbători, poezii despre religie, poezii despre prezent, poezii despre mâini sau poezii despre gânduri
Altfel de amintiri...
Mă gândesc câteodată
la sălile de clasă
și la băncile scolii.
Amintirile mele se întorc
din nou în cărți cu poezie,
cu mult scris și prieteni,
ca-ntr-o scrisoare,
uneori e un zâmbet, o privire,
o-ntâlnire și acum o amintire.
Astăzi e altfel, se așteptă
un mesaj, se vorbește pe chat,
iar amintirile rămân între liniile
de notebook unde sunt
și copiii cu nepoții noștr
poezie de Eugenia Calancea (21 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zâmbet, poezii despre vorbire, poezii despre scrisori, poezii despre prietenie, poezii despre poezie sau poezii despre copilărie
Cât de mult te-aștept
Trece noaptea ca un an
Ce nu se mai sfârșește.
Lumina lunii bate-n geam,
Iar dorul mă orbește.
Și nici acum nu pot să cred
În tot ce se petrece...
Când mereu parcă te văd
Așa distant și rece.
Te văd în fiecare zi
Cu gând în altă parte...
Și cât de mult te-aștept... De-ai ști
Nu mi-ai mai fi departe.
De-ai ști cât plâng și nu mă-mpac
Cu gând plin de durere,
Că-mi ești și-mi vei rămâne drag
Luceafăr dintre stele.
Ca înger coborît din rai
Zîmbești în zile pline.
De parcă seama nu îți dai
Ce-nsemni tu pentru mine.
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre lumină, poezii despre îngeri, poezii despre zile, poezii despre stele, poezii despre noapte sau poezii despre lumina lunii
Magnolia cu florile ninse
te-am căutat să-ți spun
că a înflorit magnolia
și florile ei parcă sunt ninse
de o iarnă târzie
că rândunelele-au venit
și își scutură aripile
de prea mult soare
și prea mult azur
că stelele ard mult mai aprinse
și luna ne cheamă pe banca
acum pustie
căci tu ai plecat
lăsând în urmă primăvara
și magnolia cu florile ninse
și rândunelele...
pe toate singur eu să le-ndur
chiar și fărâma aceea de bucurie...
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de George Ioniță

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rândunele, poezii despre ninsoare, poezii despre iarnă, poezii despre bucurie sau poezii despre aripi

Îmi sunt din ce în ce mai străin
în oglindă nu mai zăresc copilăria
nici liniștea nici zbuciumul
nici măcar ultimul scrum
doar un palid sentiment de tip deja vu
cu un om răsucind cărări albe
când spre nicăieri
când spre cine știe ce mister
mă înec cu mine însumi
într-o sufocare din ce în ce mai perfectă
lacrimă neagră lângă altă lacrimă
din care îmi mai scriu scrisori
ca să nu-mi uit numele
ca un ecou întors pe dos
dintr-o altă zi de 12 iulie
poate dintr-o pădure cu fluturi albi
sau poate doar din copacii tăiați
între două cuvinte de-alint
și-o promisiune
unde doamne-iartă-mă să mă mai caut
cui să-i cer să mai fugă din visul meu
parcă din ce în ce mai scorojit
la intersecția cu umbra mea de om
cu mult înainte de ceața de azi
în care măgar mă pierd
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre visare, poezii despre păduri, poezii despre promisiuni, poezii despre perfecțiune, poezii despre negru, poezii despre măgari, poezii despre fluturi sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?

Poveste bucureșteană
Ploua teribil, era seară,
Asta acum vreo câțiva ani,
Pe sub umbrelă, prima oară,
Doar ce-am dat colțu' pe Lipscani...
Când am văzut-o, se-nopta,
Ne-am înțeles în mod firesc,
Parcă pe mine m-aștepta,
La patru poli, îmi amintesc;
Am dus-o-acas' ca și un fur,
Părea străină-n casa mea,
O săptămână-n șir, v-o jur,
Prin gând nu m-am atins de ea,
Însă acuma, după ani
Chiar dacă nu-s la fel de junc,
N-aș da-o nici pe gologani,
Nici ca pe-o cârpă s-o arunc...
Mă iau fiori când o dezbrac,
Ușor, atâția năsturei,
O zi întregă parcă zac,
Pe piele-i simt mătasea ei,
Numai că seara, e urgie!
Și o declar nerușinat...
Atât de mult ce-mi place mie
Când stă pe mine noaptea-n pat;
Cobor din bloc la câte-o tablă
Și-ai mei vecini devin iar triști,
Le iau la marțuri, treaba-i oablă,
Când sunt cu ea-s ghinioniști!
Acuma io, mă dau și mare,
În dungi, cu guler kimono....
Cin' papuceii mei mai are
O pijama așa mișto?!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre ploaie, poezii despre nerușinare, poezii despre ghinion, poezii despre devenire sau poezii despre București
Despartire
Se-ntunecă din nou afară:
Sfârșește altă zi din vară;
Și seara-ncet sosește iar:
O altă zi din calendar.
Dar nouri grei se scurg pe cer
Întunecând lumina slabă,
Și parcă văd eu chipul ei
Pe nori, chiar și pe luna albă.
Pe cerul negru-înourat,
O șansă-am vrut, tu nu mi-ai dat!
De vor pleca-acei nouri grei,
Voi revedea eu chipul ei?
Și parcă din senin, acum
Văd stele multe, cu duium;
Văd luna, văd chiar și planete
Sau poate ochii-mi joacă feste.
Eu văd o stea ce cade-ncet,
Marcând un tragic greu sfârșit,
Aș vrea să pot ca să te iert,
Dar altă fată-am întâlnit.
Aceea despre care-acum îți scriu
Știi, inima ei mi-o arată,
Nu vrea să-mi facă un sicriu
Ci-mi dă a ei iubire toată.
În schimbu-acestor clipe scurte
Dau astăzi, tot ce am trăit
Căci clipele îmi sunt acum plăcute
Și vreau să uit că te-am iubit.
Acum când drumul ni se taie
Și viața ni s-a despărțit
Îți scriu pe ultima mea foaie
Îți spun că mult, prea mult eu te-am iubit
poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Miruna Dima

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre tragedie, poezii despre sfârșit, poezii despre planete, poezii despre nori sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nostalgie
Pe când cocoșii roșii cântaseră pentru a treia oară,
Împământind cerescul celor ce crai se visau
C-un fel de răzvrătire specifică unei dimineți urbane,
Iar floarea de salcâm își lepăda pe caldarâmuri reci junețea,
Sub ploaia decoltată și mult prea trivială,
Ce-i abuza nerușinată, grădinii, vie frumusețea,
Dezbrăcând-o ca pe un nud de Modigliani,
În tonuri calde, cafenii,
Treceam buimac la braț cu... Viața...
Cu-același sacou gri, Romarta,
Cu-aceeași fustă din poplin,
Ne sărutam, schimbând venin...
Și eu și Viața, chinuiți de finalul brutal al ultimului scenariu cosmic,
Căruia ne abandonaserăm doar din teama de a nu fi,
Eram... mai mult înțelepți decât tineri
Și mai mult firoscoși decât filosofi,
Mai mult buni decât frumoși
Și mai mult triști decât buni...
Cum eu nu fusesem drept cu Viața
Și nici Viața nu fusese dreaptă cu mine,
Nici oracolul din Delfi nu ne mai putea găsi frumusețea...
Și, cu toate astea, schimbând săruturi în venin,
Dragă mi-era doar ea, doar Viața,
De parcă azi ne-am întâlnit întâi,
Cu fasturi și minunății.
Ne-am amintit unde-am greșit, ca un școlar grăbit la joacă,
Atunci când, între două coperți rupte, am prins eternitatea;
Ea îmi spusese:
"-Eu sunt tot ce ai,
Cum nu ești descendent din Cronos
Și nici vreun Univers nu ai,
Nu mă minți,
Nu mă uita,
Nu mă trăda!
Vreo altă Persefona, astăzi, cui ar ajuta...!?"
Ea m-a iubit, ah, ea m-a iubit ca primăvara floarea crudă de cireș,
Ca beduinul de la Bab El-Mandeb oaza de modernitate,
Ca eschimosul vânătoarea,
Dar nu cât mine libertatea...
Și, totuși, ne-am iubit
Și astăzi, un mâine singur de-ar mai fi,
Tot ne-am iubi...
poezie de Alina Neagoe
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre vânătoare sau poezii despre viitor
Nostalgie
Pe când cocoșii roșii cântaseră pentru a treia oară
Împământind cerescul celor ce crai se visau
C-un fel de răzvrătire specifică unei dimineți urbane,
Iar floarea de salcâm își lepăda pe caldarâmuri reci junețea,
Sub ploaia decoltată și mult prea trivială
Ce-i abuza nerușinată, grădinii, vie frumusețea,
Dezbrăcând-o ca pe un nud de Modigliani,
În tonuri calde, cafenii,
Treceam buimac la braț cu... Viața...
Cu-același sacou gri Romarta,
Cu-aceeași fustă din poplin
Ne sărutam schimbând venin...
Și eu și Viața, chinuiți de finalul brutal al ultimului scenariu cosmic
Căruia ne abandonaserăm doar din teama de a nu fi
Eram... mai mult înțelepți decât tineri,
Și mai mult firoscoși decât filosofi,
Mai mult buni decât frumoși
Și mai mult triști decât buni...
Cum eu nu fusesem drept cu Viața
Și nici Viața nu fusese dreaptă cu mine,
Nici oracolul din Delfi nu ne mai putea găsi frumusețea...
Și, cu toate astea, schimbând săruturi în venin,
Dragă mi-era doar ea, doar Viața
De parcă azi ne-am întâlnit întâi
Cu fasturi și minunății.
Ne-am amintit unde-am greșit ca un școlar grăbit la joacă
Atunci când între două coperți rupte am prins eternitatea;
Ea îmi spusese:
"-Eu sunt tot ce ai,
Cum nu ești descendent din Cronos
Și nici vreun Univers nu ai,
Nu mă minți,
Nu mă uita,
Nu mă trăda!
Vreo altă Persefona, astăzi, cui ar ajuta...!?"
Ea m-a iubit, ah, ea m-a iubit ca primăvara floarea crudă de cireș,
Ca beduinul de la Bab El-Mandeb oaza de modernitate,
Ca eschimosul vânătoarea
Dar nu cât mine libertatea...
Și, totuși, ne-am iubit,
Și astăzi, un mâine singur de-ar mai fi,
Tot ne-am iubi...
poezie de Alina Neagoe
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul trece
Acum vre-o zece ani, când a luat-o,
Pe fata dragă parcă îi venea
Să o mănânce atâta o iubea
Și azi regretă chiar
că n-a mâncat-o.
epigramă de Sanda Toma din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre timp
Locuiesc
la două blocuri de mine
da' mă resemnez repede
când mă întâlnesc
nu-mi vorbesc niciodată
am mândria mea
asta contează cel mai mult
în aceste vremuri complicate
ieri stăteam la aceeași masă
chiar pe același scaun
a fost de-a dreptul scandalos
îmi venea să-l apuc de guler
dar nu aveam nici mâneci la tricoul-maieu
să-i spun că eu sunt tu
însă ar fi culmea să iubim
aceeași femeie și s-o vizităm
în același timp
oare pe cine m-ar iubi?
te-ar iubi pe mine
sau m-ar iubi pe tine?
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre scandal, poezii despre mândrie sau poezii despre femei
Oare sunt eu?
Oare sunt eu cea de atunci
Când rușinată îmi plecam privirea
Oare sunt eu cea de acum
Când înflăcărată îți caut iubirea
Oare sunt eu oare nu sunt
În mine sângele a prins sa fiarbă
Și stau la pândă între da și nu
Între cea de acum și cea de atunci
Și îmi țes amintirile cu ața durerii
Și trag cu dinții de un nou început
Mă-nfășor în mantia uitării
Și-mi pun ciucuri în diverse culori
Îmi aprind albastrul din suflet
Și aștept...
Îmi împart zilele între cea de acum
Și cea de ieri
Închid ochii și vorbesc cu mine
Oare sunt eu cea de atunci
Oare sunt eu cea de acum
Oare sunt eu dintotdeauna
Iubindu-te pe tine...
poezie de Florentina Danu
Adăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre uitare, poezii despre sânge, poezii despre suflet sau poezii despre rușine

Și ce dacă...
Și ce dacă spune lumea să m-ascund de ochii tăi,
Eu ascult și mi-e totuna ce îmi spun cei buni, cei răi
Și ce dacă niciodată, tu spre mine nu privești,
Eu rămân în urmă, raza, care tu o încălzești
Și cu toate că de-odată când de mine obosești,
Mă gonești cu dulcea șoaptă, eu revin, tu mă primești.
Ce să fac, îmi este bine din puțin, nu vreau mai mult,
Doar o clipă lângă tine mă înalță peste vânt.
Doar o clipă rătăcită când vrei tu, eu ți-o cuprind,
O țin strânsă între brațe și aștept tăcută-n gând.
Aștept să-mi rostești cu ochii razele ce mă recheamă,
Am răbdarea dimineții, când ea vine fără teamă.
Și ce dacă trece timpul, și ce dacă am albit,
Încă pot iubi cu gândul, încă pot și mult mai mult.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre ochi, poezii despre frică sau poezii despre dimineață

Comandantul începu să scrie, cu mâna dreaptă. Încet; i se păru dificil. Acum i se părea mult mai ușor cu stânga, de parcă așa ar fi normal, să scrie cu mâna stângă. Enervant! El nu dorea să rămână stângaci! Se strădui; trebuia să reușească! Altfel cum?! Dură câtva până să aștearnă vreo câteva cuvinte; altădată s-ar fi mișcat mult mai repede, doar era un lucru absolut normal să scrie cu dreapta. Acum însă... Privi nemulțumit foița. Nici nu scrisese frumos, cum era el obișnuit. Nu erau ca mâzgălelile geografului, dar nici departe de acestea; hmm... Deloc convenabil!
citat din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre stângaci, citate despre nemulțumire, citate despre mâini, citate despre geografie, citate despre frumusețe, citate despre dorințe sau citate despre cuvinte

Tot înainte, visul meu drag
că nu e loc de întors altfel
îmi strâng sub pulpe bidiviul
și galopez împotriva timpului
până nu o să mai fie nici munți nici mare
ci doar un istm de lumină
între două jumătăți de întuneric
tot înainte
cu toată viteza înainte
în așa fel încât să mă prind cumva din urmă
când încă mai cântam veverițelor prin ploaie
și râdeam cu sufletul în hohote de verde crud
ca și cum din frunze-mi vine seva
ca și cum din altă lume-mi ești
și nu am lacrimi de uscat
nici acum nici altcândva
în vecii vecilor
adică încă azi
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre viteză, poezii despre veverițe, poezii despre verde sau poezii despre munți

Leanca Mocifleanca
Fiind la buza digului,
Leanca Mociofleanca
n-a apucat să ia mare lucru.
Niscaiva țoale și cloța cu ouă,
că apa venea supărată,
supărată și învolburată,
de parcă i-ar fi făcut, ea ceva.
Îu, Mărine, Mărine!
Asta are ce are cu mine,
a jelit tot drumul
până la un neam de-al ei din Goicea Mică.
Aici, cum i s-a-mplinit sorocul,
cloța a și scos douăzeci de puișori galbeni,
de parcă erau din aur.
Ținea la ei ca la ochii din cap.
Deh! Erau întreaga ei avere,
mobilă și imobilă.
Dar cum un necaz,
nu vine niciodată singur,
a venit aviara.
Dintr-o dublă despăgubire,
casă și acareturi,
plus cloța cu puii de aur
și-a luat bicicletă.
Colindă acum zărghita...
câmpii rămași neinundați.
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supărare, poezii despre galben, poezii despre despăgubire, poezii despre biciclete sau poezii despre avere
Am ajuns la concluzia că orice frustrare avem, orice lipsă, este doar un fel al vieții de a ne învăța că defapt putem să fim foarte fericiți fără acel "ceva" după care tânjim acum atât de mult. Ai observat că uneori poți să îți dorești foarte tare ceva luni și ani de zile și niciodată să nu ajungi la destinație? Mai mult, parcă obiectul dorințelor tale te evită cu orice preț. Într-o zi, te resemnezi, capitulezi și dobândești o stare de liniște interioară, chiar fericire amestecată cu împăcare sufletească. Și când ridici privirea din pământ, în fața ta este exact premiul după care ai alergat în toți anii ăștia, parcă spunându-ți: "Am fost tot timpul aici, la doar un braț distanță, așteptând să pui mâna pe mine. Însă rolul meu în viața ta a fost să te transform în interior, căci tot ceea ce este în exterior e irelevant comparat cu ceea ce se află în noi înșine. Eu am fost același lucru, o iluzie, care a luat o formă pe care tu să o poți înțelege, m-am transformat în orice îți doreai tu cel mai mult. Bicicleta, mașina, un stil de viață, bani, partener de cuplu, succes, faimă, reputație, carieră. Acum, știu că fără mine sau cu mine în interior tu ești sincer cu tine însuți, că te-ai descoperit pe tine și comoara ta interioară și iată, acum întreaga lume exterioară este la picioarele tale." Astfel ne vorbește viața, dacă facem liniște pentru a o asculta.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre viață, citate despre fericire, citate despre învățătură, citate despre zile, citate despre vorbire, citate despre suflet sau citate despre succes
Parcă îmi venea amețeala când îmi dădeam seama de mărinimia soartei. Nu e vorba, pornise poporul nostru în război cu cântecul pe buze, fiindcă se ducea să lupte pentru visul lui de veacuri, însă între timp se iviseră clipe atât de negre, încât azi aproape mă temeam să privesc lumina zilei.
Regina Maria în Povestea vieții mele, volumul III (1991)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lumină, citate despre visare, citate despre război, citate despre negru sau citate despre muzică
Am ajuns la concluzia că orice frustrare avem, orice lipsă, este doar un fel al vieții de a ne învăța că defapt putem să fim foarte fericiți fără acel "ceva" după care tânjim acum atât de mult. Ai observat că uneori poți să îți dorești foarte tare ceva luni și ani de zile și niciodată să nu ajungi la destinație? Mai mult, parcă obiectul dorințelor tale te evită cu orice preț. Într-o zi, te resemnezi, capitulezi și dobândești o stare de liniște interioară, chiar fericire amestecată cu împăcare sufletească. Și când ridici privirea din pământ, în fața ta este exact premiul după care ai alergat în toți anii ăștia, parcă spunându-ți: "Am fost tot timpul aici, la doar un braț distanță, așteptând să pui mâna pe mine. Însă rolul meu în viața ta a fost să te transform în interior, căci tot ceea ce este în exterior e irelevant comparat cu ceea ce se află în noi înșine. Eu am fost același lucru, o iluzie, care a luat o formă pe care tu să o poți înțelege, m-am transformat în orice îți doreai tu cel mai mult. Bicicleta, mașina, un stil de viață, bani, partener de cuplu, succes, faimă, reputație, carieră. Acum, știu că fără mine sau cu mine în interior tu ești sincer cu tine însuți, că te-ai descoperit pe tine și comoara ta interioară și iată, acum întreaga lume exterioară este la picioarele tale."
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sinceritate